Istoria, în viziunea Buftea

Într-o mare de filme legate de construcţii de hidrocentrale şi baraje şi idile între ucenicul cu repartiţie şi fata inginerului-şef de secţie, lumea se înghesuia la cinematograf, înainte de 1989, ori de câte ori rula vreun film istoric românesc, mai ales „marca Sergiu Nicolaescu”.

Chiar dacă la Buzduganul cu trei peceţi Mihai le vorbea oştenilor pre­cum Ceauşescu, sau în Dacii mai apărea sporadic, prin fundal, câte un stâlp de telegraf, bişniţarii – elemente parazitare care cumpărau bilete şi le revindeau la suprapreţ – aveau întot­deauna vad bun când era film istoric.

De aceea, un site precum www. istoria-romanilor.blogspot.com ar fi fost pe atunci o adevărată mană ce­reas­că pentru cinefili. Astăzi doar cei cu pre­ferinţe ceva mai retro s-ar înghesui pe o astfel de pagină web care permite, cu trimiterile de rigoare spre alte site-uri, vizionarea celor mai de succes filme istorice turnate vreo­dată la Buf­tea – Hollywood-ul ceauşist al anilor 70 - 80.  Titluri precum Atunci i-am con­dam­nat pe toţi la moarte (1971), Cap­cana (1973), Secretul cifrului (1959), Bătălia din umbră (1986), Odessa în flăcări, Triunghiul Morţii, Castelul Condamnaţilor (1969), Am fost 16, Pe aici nu se trece!, Un­deva în est, Ecaterina Teodoroiu, Stejar extre­mă urgenţă, Noi, cei din linia întâi, Pentru Patrie, Independenţa României 1877, Carol I, Întoarcerea lui Vodă Lapuşneanu, Pintea (1976), Horea, Iancu Jianu, haiducul, Tudor (1962), Nemuritorii, Buzduganul cu trei peceţi, Cantemir, Drumul Oaselor, Mihai Viteazul, Fraţii Jderi, Ştefan Cel Mare, Vlad Ţepeş, Mircea Cel Bătrân, Co­lum­na, Dacii, Burebista nu au cum să lase indiferent pe orice cinefil trecut de 30 de ani.

Ca bonus, site-ul mai permite vizionarea şi altor ecranizări de succes antedecembriste, gen Amintiri din copilărie (1965), Baltagul, Cel mai iubit dintre pământeni (1992), Coana Chi­riţa (1986), Enigma Otiliei, Felix şi Otilia (1972), Ion Blestemul Pamântului - Blestemul Iubirii, Moromeţii, O scri­soare pierdută (1953), Pădurea spân­zuraţilor (1965) sau Ultima noapte de dragoste.

Iar cei care preferă să buchi­seas­că istoria pe hârtie, nicidecum pe peliculă, au la îndemână pe acelaşi portal o su­medenie de „izvoare scrise” gen „Isto­ria Românilor”, „Ion Neculce - Leto­piseţul Ţării Moldovei”, „Miron Costin - Viaţa lumii” sau „Istoria culturii moderne române”. Deşi pare destul de ciudat să citeşti pe internet fragmente precum acesta din „Viaţa lumii” : “În toate ţările, iubite cetitoriule, să află acestu fel de scrisoare, care elineşte rit­mos să chiamă, iară sloveneşte stiho­slovie, şi cu acestu chip de scri­soare au scris mulţi lucrurile şi laudele împă­raţilor, a crailor, a domnilor şi înce­păturile ţarâlor şi a împărăţiei lor”.