Istoria unei legi siluite

Sau legea unei istorii siluite... Aniversam, trist, amintirea a ceva ce n-a mai fost sa fie, a ceva ucis din prea multa nedorinta ori din prea mare teama, a ceva in care inflorisera, candva, demult, niste sperante. Sperantele unor idealisti, ale unor naivi care credeau in utopia promovarii binelui societatii in detrimentul si defavoarea binelui unei caste.

In 6 decembrie 1999 era promulgata Legea 187, privind accesul al propriul dosar si deconspirarea securitatii ca politie politica. O lege succinta care deschidea, insa, poarta spre un trecut interzis, neinteles, plin de suspiciuni, oricarui cetatean roman. Celui haituit de securitate - in toate formele ei de manifestare, mai brutale sau mai "suave". O lege care permitea aducerea in lumina reflectoarelor a celor care, pe parcursul a peste patru decenii, pusesera umarul la ceea ce legea numeste acte de politie politica, dar care, dupa decembrie '89, au tinut mortis sa faca parte din viata publica, sa fie pioni intr-una din cele trei forme de putere ale statului. Legea 187/1999 era, practic, actul de nastere al C.N.S.A.S.-ului.

Ce a facut C.N.S.A.S.-ul ori ce a fost lasat sa faca, in calitate de "organism autonom cu personalitate juridica, supus controlului Parlamentului", cum este definit de art. 7 al legii, s-a vazut de-a lungul anilor. Sau al ultimilor ani, pentru ca, din mandatul Onisoru nu exista prea multe amintiri. Nu amintiri reprezentative pentru ideea de deconspirare a securitatii ca politie politica. In ultimii ani, C.N.S.A.S.-ul a deconspirat nu doar nume care nu au mai constituit o revelatie, dar si nume a caror prezenta in context nu a putut starni altceva decat perplexitate. Insa ritmul vioi si, aparent, imprevizibil in care incepuse sa lucreze C.N.S.A.S.-ul a starnit si panica in unele cercuri. Moment in care a inceput siluirea legii.

In aprilie, Legea C.N.S.A.S. fusese lovita de neconstitutionalitate, dupa noua ani de functionare. Asta dupa ce domnul Dan Voiculescu avusese revelatia tarzie, dar nu tardiva, ca legea nu urmareste doar deconspirarea celor care au colaborat cu fosta politie politica, ci promoveaza raspunderea morala, juridica si politica a persoanelor intrate sub incidenta ei, urmarind, totodata, indepartarea lor din functiile de demnitate publica si impiedicarea lor de a mai candida pentru alegerea sau numirea in aceste posturi. Iar momentul revelatiei a coincis nu cu ziua in care C.N.S.A.S. dadea verdictul de colaborare in cazul Monei Musca ori al lui Constantin Balaceanu Stolnici, ci cu perioada procesului pe care domnul Voiculescu il avea cu aceasta institutie.

Cateva luni mai tarziu, in septembrie, un alt fir care tinea firav in viata ideea de deconspirare a fostei politiii politice si a colaboratorilor ei, a fost smuls. De la Senat s-a dorit ca divulgarea de catre C.N.S.A.S. a unor informatii in afara cadrului legal sa fie pedepsita cu detentia. Pentru, se explica, a proteja imaginea unor politicieni inzestrati cu aripi si aura, maculati doar in opinia unor inamici politici ori a unor ziaristi rau intentionati.

Asa ca sambata am putea dedica un moment de piosenie ideii de deconspirare a fostei politii politice si a colaboratorilor ei. Un preambul la comemorarea altor idealuri aflate in interdependenta cu momente-cheie din istoria recenta sau legate indestructibil nu doar de trecut, ci mai ales de contemporaneitate si de viitor : unul in decembrie anul acesta, legat de Revolutia romana si de sincopele din adevarurile servite, celalalt, in martie anul viitor, cand ne vom reaminti de ce putea insemna Punctul 8 al Proclamatiei de la Timisoara...