Jigniri

De cate ori dau peste un proverb, caut in toate colectiile mele cu acumulari gnomice si cartile de paremiologie, sa vad daca exista, daca nu e o facatura recenta ad-hoc. Caut si fiindca nu-mi vine sa cred ca autorul anonim pierdut in negura istoriei a zis asa ceva, si pentru ca eu insumi, pentru a iesi din vreo incurcatura (la fel ca atunci cand am pus intre ghilimele texte de-ale mele zicand ca sunt ale lui Marx si, astfel, am obtinut laude si note mari la socialism stiintific!), am emis… zicatori, proverbe, maxime!
Ei, bine, cu proverbul despre care va fi vorba nu e dubiu: apartine trecutului si exista in multe colectii. „Judecatorul - se scrie - e ca osia de car: cum o ungi, nu mai scartaie”. S-a inteles, pesemne, ca poate fi vorba si de automobil, iar ungerea nu se refera numai la lubrifiantii cunoscuti, ci, mai ales, la cei metaforici. In acest caz, unsul poate fi asemuit cu miscatul din urechi, cu datul plicului, cu primirea folosului necuvenit, cu alimentatul contului, cu mituirea, cu coruperea aparatorului de lege. Unsul (adica ungerea) presupune, deci, manjitul (adica manjirea), care si acestea din urma au doua aspecte: fie injosesc moral, dar nu conteaza, ca banii n-au miros, fie se descopera, se vede matrapazlacul si-ncepe sa puta.
Dar sa nu mai facem comentarii despre un proverb batran care-si vadeste valabilitatea eterna. Cel mult putem inlocui judecatorul cu oricare slujbas al statului de drept, dispus sa se lase jignit dupa modelul afisat prin frizerii mai ieri: „Bacsisul jigneste!”, la care barbierul striga abuziv ca-i place sa fie jignit si, daca se poate, cu sume mai frumusele.