Jocul cu dosare

De ce zace un dosar la parchet sau la instanta? De ce face el obiectul unui profesionist ping-pong pe termen lung intre parchet si politie si retur? In general - exceptand greselile sau situatiile care nu tin de vointa anchetatorului - dosarele sensibile sunt cele care beneficiaza de o astfel de naveta. Problema incepe, sau ar trebui sa inceapa, la delimitarea dosarelor tergiversate pe fondul unor probleme reale de cele tergiversate din interes, un interes mascat abil in spatele unor vicii de procedura ori al unor probatorii sumare. Forul care poate trasa acest marcaj - nu doar pentru a face dreptate si in institutia dreptatii, ci si pentru a evita catalogarea, de catre opinia publica, a tuturor magistratilor si procurorilor dupa obiceiurile profesionale ale celor care aleg din Codul de Procedura Penala aliniate asortate invariabil la NUP si SUP - este Consiliul Superior al Magistraturii.

C.S.M. a facut recent public un raport privind dosarele "aflate in nelucrare" la Parchete, dar observam ca degetul acuzator este indreptat si spre colegii de ancheta din Politie. In limbaj comun, "nelucrarea dosarelor" se numeste tergiversare ori pastrare la sertar si, in cele mai multe cazuri, are ca scop final musamalizarea sau, in situatii deosebite datorate statutului social, politic ori financiar al inculpatului, prescrierea faptei. Nu credem, insa, ca acest raport C.S.M. este, neaparat, o dovada a dorintei de a determina sistemul sa se lepede de aceasta meteahna.

In primul rand, nu am auzit ca, dupa un astfel de bilant, intocmit in anii trecuti, C.S.M.-ul sa fi revocat vreun prim-procuror sau un procuror general care, la randul sau, inainte de a fi tras la raspundere pentru nelucrarea dosarelor" de catre procurorii subordonati, are posibilitatea de a-i evalua anual. Nu am auzit nici de sanctiuni drastice ale C.S.M., care sa mearga pana la excluderea din bransa a celor care intocmesc rechizitorii de asa natura incat, in instanta, in prima sedinta de judecata, arestatul e pus in libertate pe motiv de lipsa de probe, iar la a doua, a treia infatisare, din lungul sir de capete de acuzare ramane in picioare cel mai mic sau nu mai ramane niciunul, pe motiv tot de lipsa de probe... Sa ne amintim de numele trecute prin arest in perioada aprilie - iunie 2005, acuzate de acte de mare coruptie. Nu am auzit de niciunul sa fi primit sentinta, dar am risca un pariu ca acuzele din faza incipienta a anchetei nu vor putea fi probate si, cu atat mai putin, transformate in ani grei de detentie.

In al doilea rand, independenta procurorului este, uneori, sinonima cu libertatea totala. Legea privind Statutul magistratului ii garanteaza o independenta totala in solutionarea cauzelor, ceea ce presupune ca superiorul nu are voie nici macar sa-l intrebe despre cursul anchetei sau despre scoaterea de sub urmarire penala ori neinceperea acesteia dispuse de el. La randul sau, Consiliul Superior al Magistraturii, acest "parlament al procurorilor si magistratilor", cum l-a numit seful D.N.A., Daniel Morar, are dreptul sa ceara socoteala, dar, in caz ca nu o face, nu poate fi tras la raspundere de nicio alta institutie, fiind un fel de stat in stat ale carui concluzii primesc statut de adevaruri absolute.

Si ar mai fi un semn de intrebare. Citind acest raport, am intalnit si parchete cu... zero dosare ramase in nelucrare. Admitand si perfectiunea, mai ramane, totusi, o intrebare : Ce masuri va dispune C.S.M. in privinta procurorilor protectori de dosar si cand le va face publice?