Jocul de-a politica

Suspendarea preşedintelui Traian Bă­­sescu, unicul punct clar con­turat de pe agenda politică a lui Victor Ponta şi Crin Anto­nescu, este adusă, din nou, în atenţia publică. Acţiunea nu este, însă, clamata alternati­vă la actuala Putere. Este doar o obsesie a celor doi, obo­sită şi obositoare, care evidenţiază imaturitate şi plafonare politică. Elementul de noutate este dat acum de apariţia a ceea ce pare, pentru fixaţia lor, o bulă de oxigen.

Demersul de suspendare a preşedintelui continuă în ciuda faptului că, în Par­lament, şansele de reuşită sunt apropiate de zero. Cel puţin, aşa pă­reau până marţi. Când s-a dovedit că lucrurile se pot schimba, func­ţie de inte­rese de grup, nicidecum funcţie de inte­resul public. Breşa s-a produs, temporar vor­­bind, între declaraţia lui Crin An­to­­nescu şi cea a lui Victor Ponta, pe tema suspen­dării. De­ter­minarea sesizabilă în discursul lui Victor Ponta, la câteva ore după speech-ul ne­hotărât al lui Crin Antonescu, pare să ducă spre ipoteza că această breşă poate fi percepută ca o speranţă de către liderii U.S.L. Dar pentru ca hazar­da­rea lor să nu se sfârşească, din nou, penibil, cei doi iau în calcul strângerea a 5,2 mi­lioane de sem­nături pentru susţinerea suspen­dării din func­ţie a lui Traian Băsescu, pe care o cata­lo­ghează ca fiind “un obiectiv mai ambi­ţios decât voturile din Parlament”. Luni la prânz, întrebat dacă U.S.L. va strânge semnături pen­tru sus­pen­dare, Crin An­to­nescu era echivoc. Nu a indicat un ter­men de­finit, declarând că acest lucru se va face când se va considera că e ne­ce­sar. După 24 de ore, Victor Ponta proclama necesitatea demersului şi dădea şi termenul de aplicare – anul 2012.

Care este, însă, breşa pe care liderii U.S.L. par să viseze să o fructifice pen­tru a-şi hrăni obsesia? Marţi, în şedinţa Co­­misiilor Juridice din Parlament, cu concur­sul parlamentarilor U.D.M.R., Opoziţia a dat aviz negativ bugetului pe 2012 al A.N.I. Or, să la­şi o instituţie fără buget echivalează cu des­fiin­ţa­rea ei. Lucrurile sunt cu atât mai grave cu cât, ală­turi de D.N.A., A.N.I. este considerată, de către C.E., instituţie-cheie, iar până acum, orice în­cer­care de subminare a activităţii aces­teia a fost sancţio­nată în rapoartele de ţară pe justiţie. La fel de gravă este inerţia Opoziţiei faţă de de­ra­paje de la lege. Niciunul dintre par­lamentarii Opo­ziţiei nu a obiectat la propu­ne­rea parla­men­ta­rului U.D.M.R. Mate Andras, care a cerut ca A.N.I. să folo­seas­că doar 5% din bugetul alocat şi, în plus, re­du­ce­rea bugetului la nivelul anului tre­cut. Aceasta deşi acelaşi Mate An­dras s-a aflat în conflict de interese prin declaraţia sa. Acesta este în vizo­rul A.N.I., tot pentru con­flict de interese, după ce a avizat anga­ja­rea soţiei sale la cabinetul parlamentar de cir­cumscripţie. Cum atitudinea parlamentarilor U.D.M.R. faţă de A.N.I. intră în contradicţie cu opinia par­tenerilor de gu­ver­nare şi, implicit, a lui Traian Băsescu, există, deci, un moment de tensiune surdă în sânul Puterii, care ar putea fi valori­ficat de opozanţi. Aşa că retorica în pri­vinţa strângerii de semnături pentru suspen­darea şefului statului nu pare o simplă coinci­denţă în context.

Totuşi, acest joc politic al celor doi este ilogic, dacă luăm în calcul că miza sus­pendării nu mai este aceeaşi cu cea pe care P.S.D. şi, implicit, U.S.L. ar fi putut sconta avân­du-l ca posibil înlocuitor al lui Traian Bă­sescu pe Mircea Geoană. Chiar şi în varianta în care acesta reprezenta un coechi­pier de­testat. Prin urmare, cui foloseşte acest joc poli­tic? Dat fiind că s-ar putea finaliza cu o rocadă între un om al Puterii şi un alt om al Puterii, in­voca­tului interes public, în niciun caz. Ceea ce e mai grav la jocul de-a politica e fap­tul că arti­zanii lui ar pu­tea, mâine, conduce Ro­mânia. Tot în joacă.