Justitie cu patrafir

In curand, a vorbi despre anticoruptie – un termen demonetizat deja din pricina raportarii frecventei cu care a fost uzitat la sterilitatea rezultatelor finale – sau a lansa intrebari despre ceea ce se intampla ori ar trebui sa se intample pe acest palier va reprezenta un gest penibil, expus ironiei publice. Unii, poate, vor ranji satisfacuti, altii vor zambi compatimitor in fata celor care persevereaza in intrebari de genul acesta. Cu aceeasi compatimire pe care ar manifesta-o in fata unuia pe care nu-l mai poate convinge nimeni ca nu e Arhimede...

Privind rezultatele inregistrate de un segment local din ceea ce numim luptatorii anticoruptie – acela care tine doar de aplicarea legii –, ai doua posibilitati de a reactiona 1. Intr-un acces de optimism desantat, sa-ti spui ca, poate, am ajuns vremurile in care suntem inconjurati doar de preacucernici, dusi la spovedanie si daca, din greseala, pleaca de la alimentara cu cinci bani in plus la restul de la franzela. 2. Intr-un acces de luciditate datatoare de nevroze si depresii, sa-i permiti cinismului din tine sa zburde, ca apoi sa te invenineze cu ideea ca multi dintre baietii din escadrilele anticoruptie – de la politisti, la procurori si judecatori – doar isi joaca rolul in fata opiniei publice. Genial pana la credibilitate, insa.

Ne uitam la bilantul unei institutii relativ nou create si aruncate in lupta cu acest flagel numit coruptie, Biroul Anticoruptie Timis, o "aripa" a Directiei Generale Anticoruptie, in a carei "fisa a postului" intra monitorizarea cadrelor M.I.R.A. din Timis. Intr-un singur an, ofiterii de la B.A.T. au fost nevoiti sa sesizeze parchetele doar de 13 ori, pentru posibile acte de coruptie comise de acestia. Poate, in aceasta parte de tara, angajatii M.I.R.A. in corpore sunt la concurenta cu heruvimii de pe cupola bisericii. Poate, o buna parte din anul trecut, celor de la B.A.T. atentia sa le fi fost distrasa de afirmatiile pe care le lansa, cu o frecventa demna de cauze mai bune, fostul lor sef de la Bucuresti, si de calculele privind implicatiile pe care le-ar fi putut avea atacurile declansate de acesta...

Apoi, vrand-nevrand, trebuie sa privim si spre parchete. Care, din acele 13 cazuri venite dinspre B.A.T., au mazilit cu N.U.P. 10. Doar trei cazuri au considerat procurorii a fi demne de ancheta. Situatia este similara nu doar in privinta dosarelor de coruptie venite pe filiera D.G.A. La nivelul Timisului, anul trecut, Parchetul de pe langa Tribunalul Timis a instrumentat doar 60 de cazuri si a dispus trimiterea in judecata in numai doua dintre ele... Deci, o noua potentiala mostra de moralitate vecina cu piosenia, extinsa si la alte segmente ale populatiei...

La nivel declarativ, cele doua institutii, Politia si Parchetul, nu ies din sfera razboiului rece. Politistii afirma, off the record, ca procurorii ii "lucreaza" si-si bat joc de munca lor. Ceilalti sustin ca tabara colaboratoare n-are sau nu vrea sa aiba habar de munca de cercetare penala si de ceea ce ar insemna strangere de probe. Doar ca, in lipsa unui arbitru, aici se termina totul. Nu am auzit – daca lucrul acesta se intampla, cerem scuze anticipat – ca o data pe an, un anumit numar de dosare cu prejudicii foarte mari, in care s-a dispus neinceperea sau scoaterea de sub urmarire penala, sa fie verificate si sa se vada cine si unde a gresit : Politia, care a tracasat omul cu anchete, sau Parchetul care l-a albit cat ai spune N.U.P. sau S.U.P.? Nu am auzit ca I.G.P.R.-ul si Internele sa fi cerut un astfel de control. Nici C.S.M.-ul – institutia in privinta careia nu exista niciun mod de a fi trasa la raspundere, decat, eventual, criticata public, ceea ce are efectul apei de ploaie – sa fi luat la verificat loturi de zeci, sute de dosare inchise cu N.U.P.

Am uitat, insa, ca Biserica cere crestinilor sa ierte greseala aproapelui...