La portile ¨U.)E.denului¨

In momentul de fata, daca s-ar face un mega-sondaj de opinie in randul romanilor, un sondaj privind integrarea tarii noastre in Uniunea Europeana, probabil, nu foarte multi ar putea da o definitie coerenta a conceptului de Uniune Europeana, cum, de asemenea, nu ar putea defini scopul acestei entitati sau afirma ca inteleg, intr-adevar, cum sta treaba cu aquis-urile comunitare. Dar foarte multi stau deja cu ochii pe U.E. ca pe Mos Craciun, avand la buzunarul de la piept, frumos impaturita, lista cu solicitari. Care doleante, spera ei, le vor fi indeplinite in magica noapte de 1 ianuarie 2007. Cand, intre o pulpa de curcan, o sarma in varza murata si o perinita, vor primi vesti cum ca salariul minim pe economie va fi de 1.000 de euro, ca, din fondurile U.E., date cu ghiotura si fara intrebari care sa ne sictireasca, ni se vor repara rapid toate drumurile, caile ferate, ni se vor cumpara trenuri noi si fara jeg, ca aurolacii ne vor fi culesi de pe strazi si cazati in apartamente decomandate, ca cetatenii comunitari ne asteapta cu garoafe la rever sa ne spuna “saru’ mana” si sa ne multumeasca pentru faptul ca, in sfarsit, i-am onorat cu prezenta.
Fiecare dintre noi ne putem permite, ca relaxare mentala, astfel de exercitii de imaginatie, pe care sa le plasam in timp unde dorim. Totul este sa nu confundam fantasmagoria cu realitatea. Pentru ca un lucru e cert. In 1 ianuarie 2007 nu se va intampla nimic spectaculos, in afara de jocurile de artificii pe care autoritatile ni le vor face, probabil, cadou, pentru a saluta impreuna integrarea Romaniei in blocul european. In fond ceea ce se va intampla cu noi de la 1 ianuarie 2007 incolo, bunastarea sau traiul decent la care visam ori, din contra, traiul mai prost sau plecatul in lume in cautarea unei vieti mai bune, tin nu de comunitari, ci de noi, de sus in jos.
Va trebui nu doar sa ne aliniem legislatia celei europene, sa avem autoritati care sa stie sa castige si sa cheltuie fondurile care vor veni dinspre Comunitatea Europeana, care sa aiba vointa politica pentru a curata societatea de coruptie, dar va trebui sa invatam din mers sa facem niste lucruri pe care le-am ignorat 17 ani de zile - sa schimbam mentalitati - vizavi de munca, de valoare, de promovarea valorii, de civilizatie, de respect pentru lege etc. etc. - si sa trudim la conturarea unei alte imagini a Romaniei in lume. Pana acum, cand altii ne-au vazut s-au ne-au “promovat” partile rele, nu am facut mai nimic pentru a contracara efectul pe care aceste imagini le-au avut in lume. Asa se face ca majoritatea populatiei din tarile comunitare ne cunosc prin prisma cersetoriei, vagabondajului, comertului cu copii, prostitutiei - facute si intern si ca productie externa - prin prisma coruptiei, a mizeriei, a saraciei. Pe care le au si ei, de altfel, dar, spre deosebire de noi, au stiut sa le mascheze, sa distraga atentia lumii de la aceste plagi si sa o focalizeze pe lucrurile demne de aratat.
Vom putea, intr-adevar, ajunge la un alt nivel de trai, dar in timp, unii dintre noi cultivandu-ne cultul muncii, altii, invatand sa-l respecte si sa plateasca valoarea. Vom putea fi respectati - nu tolerati - dar asta nu asteptand umili cu mana intinsa spre Vest, nici asteptand razvratiti suturile in fund, pentru greseli sau inactivitate, ori docili, cubuletele de zahar pentru un lucru bun pe care, de altfel, era legal sau de bun simt sa-l facem.