La Timişoara, numărul autorizaţiilor de mansardare a scăzut la jumătate

Văzută până în urmă cu ceva ani ca o soluţie la criza locativă manifestată şi în Timişoara, mansardarea blocurilor pare să fi intrat într-o fază de recul, fiind tot mai puţini investitori dornici să se avânte într-o asemenea afacere. Greutatea cu care se obţin avize şi aprobări de la Primărie, dar şi frica de actualul context economic şi de preţurile în scădere de pe piaţa imobiliară au făcut ca în Timişoara, în momentul de faţă, deşi există asociaţii de locatari dornice să se implice în asemenea proiecte, să nu se mai găsească investitori.

Un proiect pe val acum cinci - şase ani

Deşi ulterior şi-a pierdut interesul faţă de acest gen de proiecte, acum cinci sau şase ani, până şi reprezentanţii Primăriei Timişoara credeau că mansar­darea blocurilor reprezintă o soluţie pentru a rezolva problema spaţiului locativ în Timişoara. Primăria a încura­jat mansardarea blocurilor fără acope­riş tip şarpantă şi care au între patru şi nouă etaje. Potrivit datelor Primăriei, în Timişoara există cel puţin 500 de astfel de blocuri. Specialiştii Munici­pa­lităţii calculau că, prin mansardare, în fiecare dintre ele s-ar fi putut construi una, două sau chiar mai multe aparta­mente, iar dacă toate aceste blocuri ar fi fost mansardate, oraşul ar fi putut avea cu până la 2.000 de locuinţe în plus. Primăria a crezut atât de mult în acest proiect încât era dispusă să inves­teas­că pe cont propriu în astfel de proiecte, pentru a crea locuinţe sociale pe care să le închirieze.“Prin executarea aces­tor mansarde se pot crea spaţii noi pen­tru locuinţe sociale, investiţia fiind fă­cută de autorităţile locale – aceste lo­cuinţe urmând a fi repartizate prin în­chi­riere cu prioritate familiilor tinere”, spu­neau reprezentanţii Primăriei, în 2006.

Între timp însă, din cauza picajului pieţei imobiliare, dar şi a mai multor scandaluri, unele terminate cu plângeri penale legate de autorizarea unor man­sardări de către Primăria Timişoara, afacerea a intrat treptat în recul. În plus, au mai existat litigii între asociaţii de proprietari şi constructori de mansar­de, legate de falsificarea semnăturilor pe lista de locatari care au fost de acord cu proiectul sau de nerespectarea an­gajamentului constructorului mansar­dei faţă de locatari – fie că era vorba despre plata unei sume către fiecare proprietar, fie că era vorba despre lu­crări de reabilitare termică a blocului sau amenajare a casei scărilor.

Treptat, numărul antreprenorilor dornici să investească în mansarde s-au redus. Dacă în 2009 s-au dat în Timi­şoara 34 de autorizaţii pentru mansar­dare, anul trecut s-au dat doar 17. În acest an ar putea fi cel mult zece pro­iecte de acest gen, aceasta în condiţiile în care, înainte de criză, erau ani în ca­re se înregistrau şi peste 200 de soli­citări de autorizare de mansardare în Timişoara. Primăria Timişoara speci­fică faptul că în cursul anilor 2005 - 2006 au fost emise 408 de certificate de urbanism şi 201 autorizaţii de con­stru­ire având ca obiect aceste construcţii.

“Din cauza actualei situaţii econo­mice, nu prea mai există constructori interesaţi de acest proiect legat de mansardare. Până la urmă, sunt atâtea ansambluri rezidenţiale care stau goale în oraş, şi în afara oraşului, din cauza lipsei cumpărătorilor. Aşa că nu se prea mai găsesc agenţi economici dis­puşi să investească în astfel de pro­iecte. Aceasta deşi sunt asociaţii de locatari care vor mansardarea blocului – câteva asociaţii de acest gen au legă­tura şi cu noi”,spune Petru Olariu, preşedintele Federaţiei Asociaţiilor de Locatari Timişoara.

Autorizare dificilă

Numărul amatorilor de mansar­dări s-a redus şi din cauza procedurii greoa­ie de autorizare. Mansardarea repre­zintă un tip de construcţie destul de pretenţios, cu foarte multe specificaţii legate de construcţie, care pot fi tot atâtea motive pentru care Primăria să refuze autorizarea. În 2006 Municipa­litatea a aprobat un Regulament pentru man­sardarea blocurilor de locuinţe colec­tive, potrivit căruia clădirile exis­tente, cu parter plus trei etaje, pot fi man­sar­date fără prevederea obliga­to­rie a unui ascensor, însă mansardarea clădirilor existente cu patru etaje pu­tea fi ac­ceptată doar “în mod excepţio­nal”, fără să se specifice prea detaliat ce înseamnă aceste situaţii excepţio­nale. În rest, la clădirile mai înalte de cinci etaje, liftul era obligatoriu.

Primăria specificând în acelaşi regulament că în toate cazurile trebuie elaborat un proiect de instalaţii, pentru întregul bloc, care să aibă acceptul fiecărui proprietar din imobil, iar man­sardele trebuie să respecte Normativul pentru proiectarea mansardelor la clădirile de locuit – un document foar­te stufos, creat de o echipă de ingineri proiectanţi. În respectivul normativ, valabil la nivel naţional, se dau speci­ficaţii clare legate de construcţia fie­cărui tip de mansardă, de materialele care trebuie utilizate, de amplasarea ferestrelor şi a uşilor, de unghiurile şar­pantei. Practic, pe baza acestui docu­ment, era imposibil ca unui construc­tor de mansarde din Timişoara să nu-i fie găsită cel puţin o neregulă, care să-l facă vulnerabil la amenzi sau plăţi in­formale către Primărie.

Totuşi, normativul respectiv are şi o parte bună, în sensul că le-a impus constructorilor să ia măsuri stricte de siguranţă a construcţiei. De exemplu, se specifica faptul că orice mansar­da­re, la clădirile de locuit existente, im­pune expertizarea imobilului, care să confirme capacitatea clădirii existente de a accepta un nou nivel locuibil. Investigaţiile şi analizele preliminare trebuie să se refere la rezistenţa an­ti­seismică a clădirii existente, la capa­citatea terenului de fundare de a su­por­ta o eventuală încărcare gravitaţio­nală suplimentară şi la capacitatea elemen­telor de construcţie structurale verti­cale existente (pereţi şi stâlpi) de a primi eventuale solicitări supli­mentare, atât din acţiunea încărcărilor gravi­taţionale cât şi din acţiunea seis­mică.

Totodată, acelaşi normativ sta­bi­lea şi o listă de materiale de con­struc­ţie care trebuie folosite pentru fiecare tip de mansardă, nerespectarea aces­tor indicaţii putând duce la refuzul eli­berării autorizaţiei. Aceste prevederi stricte sunt însă binevenite atâta vre­me cât au existat şi în Timişoara în zona Căii Lipovei “accidente” legate de pră­buşirea unor bucăţi din tavanul imobi­lului în timpul construcţiei mansardei.

“În mod normal, inginerul pro­iectant stabileşte ce gen de materiale se utilizează pentru mansardă. În ge­neral, trebuie verificată structura de rezistenţă a întregii clădiri şi, în afară de elementele de rezistenţă ale man­sar­dei, care să asigure o stabilitate şi o bună ancorare, trebuie utilizate mate­riale uşoare de construcţie, termoizo­lan­te, care să nu supra-solicite struc­tura blocului mansardat”, ne-a declarat conf. dr. ing. Eugen Jebeleanu, de la Facultatea de Construcţii şi Arhitec­tură Timişoara.

Timişoara are aproape 400 de apartamente la mansardă

Până în prezent în Timişoara s-au construit peste 130 de mansarde. La o medie de trei apartamente noi rezul­tate în urma mansardării, “bilanţul” este de peste 400 de apartamente noi.

Mulţi dintre constructori au renun­ţat însă pe parcurs, din cauza obstacole­lor intervenite. E de ajuns ca un singur locatar din blocul mansardat să se opună construcţiei, pentru ca întregul proiect să fie anulat sau întârziat cu anii. De aici s-au născut o serie de complicaţii, existând acuzaţii legate de falsificarea unor tabele de semnături ale locatarilor. Unii constructori, cer­taţi cu legea, creaseră o filieră de autori­zări la câţiva notari din Oradea, care încheiau actele necesare legate de transferul proprietăţii asupra terasei blocului pe baza tabelelor pe care le prezentau constructorii, fără să mai verifice aceste tabele. La rândul lor, reprezentanţii Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Timiş, în momen­tul în care li se prezenta un astfel de act notarial, aveau obligaţia de a reali­za intabularea. Aşa susţin unii timişo­reni că s-au trezit că în blocul lor se construieşte mansardă fără ca ei să-şi fi dat acordul în acest sens. În paralel, s-a ajuns şi la depunerea unor plângeri penale pe numele unor funcţionari din Primărie, acuzaţi de abuz în serviciu, pe motiv că nu şi-au dat avizul pentru construirea unei mansarde. În urma apariţiei mai multor situaţii în care legalizarea transferului de proprietate asupra terasei blocului mansardat se făcea la Oradea, pe baza unui tabel ne­verificat, în care existau şi semnături false, reprezentanţii Primăriei au introdus prevederea suplimentară de a se anexa la dosar acordul notarial individual al fiecărui proprietar. 

Din cauza acestor scandaluri, fie­care constructor de mansarde a fost su­pra-verificat. Ca o consecinţă, numărul autorizaţiilor de construcţie pentru mansarde noi emise de Primăria Timi­şoara a scăzut la jumătate imediat după începerea crizei economice. În plus, unii antreprenori susţin că, la final, şi din cauza scăderii pieţei imobiliare, au avut un profit de 5 - 10% din valoarea investită, aceşti bani nefiind suficienţi pentru a justifica efortul aferente construcţiei mansardei.