"La trecutu-le mare, mare viitor"

Cursul evenimentelor ne determina sa revenim asupra unui subiect pe care l-am abordat cu putin timp in urma – intrarea la vot sau amanarea intrarii la vot, in Camera Deputatilor, a proiectului Legii Lustratiei. Singurul element de noutate, dupa a "n"-a tentativa de supunere la vot a acestei legi pline de spini politici, a fost demisia din P.N.L. a lui Sorin Iliesiu, vicepresedintele Aliantei Civice si unul dintre sustinatorii ferventi ai ideii de lustratie.

Intr-un editorial recent ne intrebam daca miza indirecta a scrisorii deschise, semnate de reprezentantii a 27 de organizatii non-guvernamentale, prin care premierului Calin Popescu Tariceanu i se solicita sa-l impulsioneze pe presedintele Camerei Deputatilor, Bogdan Olteanu, sa supuna la vot uninominal, in plen, proiectul Legii Lustratiei, era sensibilizarea sau decredibilizarea politicienilor care puteau raspunde afirmativ sau negativ cererii – in primul rand, primul-ministru si presedintele Camerei Deputatilor, iar in al doilea rand, deputatii care urmau sa voteze pro sau contra.

Am luat in calcul cele doua ipoteze – sensibilizarea sau decredibilizarea politicienilor la decizia si stiloul carora sta lustratia in Romania – dat fiind ca in acel memoriu erau incluse si o serie de laude, de cuvinte care, teoretic, magulesc orgolii si netezesc asperitati, destinate atat premierului, cat si parlamentarilor. Luand, insa, in calcul cursul ulterior al evenimentelor – lipsa de reactie oficiala si a premierului, si a presedintelui Camerei Deputatilor, mentinerea in aceeasi pozitie anchilozanta a proiectului de lege, demisia din P.N.L. a vicepresedintelui Aliantei Civice, in semn de protest fata de aceasta incremenire a lucrurilor – constati ca poti deschide sirul de intrebari doar raportandu-te la premier si la presedintele Camerei Deputatilor. Pentru ca, la acest nivel, s-a blocat, de data aceasta, subiectul "lustratie". Si te intrebi de ce nu a putut fi determinat Bogdan Olteanu, de catre Calin Popescu Tariceanu, sa faca acest pas? Firesc, de altfel, pentru un stat democratic, firesc pentru linia partidului care l-a urcat pe cai mari si pe care, oficial, il reprezinta. Ar exista patru variante de raspuns :

1. Premierul sa nu fi fost interesat ca aceasta lege sa-si faca simtita efectele la alegerile parlamentare din 30 noiembrie, fie pentru ca alte probleme, mai stringente, i-au captat atentia si energia, fie pentru ca are in partidul pe care il conduce oameni de care nu se poate dispensa ori pentru care, momentan, nu are inlocuitori, si care, prin intrarea in vigoare a Legii Lustratiei, ar fi fost scosi de pe scena politica.

2. Prim-ministrul si liderul partidului din care face parte Bogdan Olteanu sa nu (mai) aiba nicio influenta in fata acestuia.

3. Trecutul unor membri ai familiei ta-narului liberal Bogdan Olteanu, respectiv al bunicii sale, pe care Sorin Iliesiu, proaspat demisionatul din P.N.L., o numeste "longeviva activista din nomenclatura de varf a comunismului romanesc" sa-si spuna cuvantul. Ceea ce pune sub semnul intrebarii aceasta ipoteza ar fi afilierea lui Bogdan Olteanu la un partid istoric care a avut de suferit de pe urma comunismului, semn ca mai tanarul liberal fie nu a fost contaminat de doctrina din familie, fie a vrut sa se debaraseze, public, de fila aceea din trecutul familiei.

4. Dansul lui Bogdan Olteanu dupa alte ritmuri decat cele liberale, sa fie motivat ori de relatia lui personala cu membrii altor partide, care au in componenta persoane vulnerabile in fata lustratiei, ori de negocierile de culise duse cu acestia pentru sustinerea, in alte demersuri, a partidului din care face parte. Mai importante decat o lustratie care ar avea inca efecte.