Puţine mai sunt în momentul de faţă statele care să nu facă importuri masive de mărfuri din China. Mărfurile chinezeşti, care au de multe ori singura calitate de a fi ieftine au acaparat foarte multe pieţe, mai ales în actualul context economic, când preţul mic e cea mai apreciată calitate a unui produs. Această extindere globală a exporturilor Chinei poate avea, în unele circumstanţe, consecinţe deloc dorite, cel mai bun exemplu fiind cel al laptelui infestat cu melamină, un scandal care a plecat din China şi s-a extins rapid pe aproape tot globul.


Un scandal întins pe trei ani

Isteria laptelui contaminat cu me­lamină – un produs chimic toxic utilizat în producţia de mase plastice –, a în­ceput la jumătatea anului 2008 în Chi­na şi a devenit rapid o problemă inter­naţională, din cauza exportului de pro­duse chinezeşti contaminate. Intuind ce impact va avea anunţul lor asupra ex­portului de produse alimentare, autori­tăţile chineze au şovăit până când au anunţat, în septembrie 2008, că aproxi­mativ 53.000 de copii au avut nevoie de îngrijiri în China, dintre care aproape 13.000 au necesitat spitalizare, după ce au consumat lapte contaminat cu mela­mină. Majoritatea (82%) erau copii de până la doi ani. În prima fază s-a ra­portat moartea a şase bebeluşi în urma consumului laptelui infestat, dar ziarele internaţionale au speculat că, de fapt, numărul e mult mai mare.


Controverse extinse

Abia după două luni de la izbucni­rea scandalului în China, în octombrie 2008, Guvernul chinez anunţa că, după încheierea unei anchete desfăşurate la nivel naţional, a detectat melamină în 31 de produse pe bază de lapte praf, adică 11,7% din totalul de 265 de pro­duse verificate. Potrivit administraţiei însărcinate cu controlul calităţii din China, produsele depistate proveneau de la circa 20 de companii chineze.

Şi tot în octombrie 2008, temân­du-se de un scandal diplomatic şi co­mercial imens, autorităţile chineze au decis să nu mai exporte produse lactate până când siguranţa acestora nu va fi garantată. Decizia era luată cu întâr­zie­re, astfel că, în urma anchetelor făcute de o serie de ţări care au impor­tat produse alimentare din China, s-au descoperit stocuri impresionante de marfă contaminată. Urme de melami­nă erau descoperite într-o serie de res­taurante chinezeşti din Ungaria, iar filia­la din Ungaria a uneia dintre cele mai mari corporaţii internaţionale produ­cătoare de lapte praf a fost pusă sub anchetă după ce în produsele sale s-au descoperit urme de melamină, semn că folosea şi materie primă din China.

Ulterior, autorităţile chineze au ce­rut şi retragerea de urgenţă de pe pia­ţă a tuturor produselor lactate fabricate înainte de 14 septembrie 2008, dată la care, oficial, a izbucnit scandalul lapte­lui praf contaminat cu melamină. Nicio explicaţie nu a fost însă oferită pentru faptul că produsele nu fuseseră retrase de pe piaţă în momentul izbucnirii scan­dalului, la jumătatea lunii septembrie. 

China dădea asigurări cu această ocazie comunităţii internaţionale că noile teste efectuate demonstrează că produsele lactate fabricate după data de 14 septembrie 2008 nu sunt contami­nate cu melamină. Izbucnirea unor scandaluri ulterioare dovedea că totul era doar o încercare de aplanare a scan­dalului, produse în China, infestate cu melamină, apărând constant, pe diver­se pieţe, în ultimii trei ani.

În 2009 se anunţa, de pildă, că ouă conţinând melamină au fost desco­pe­rite în oraşul Dalian, din nord-estul Chinei. Ulterior, o altă corporaţie ali­mentară chineză, Hanwei, recunoştea confirmarea prezenţei melaminei într-o serie de produse avicole comercia­li­zate, explicaţia fiind că mii de tone de lap­te contaminat cu melamină nu au fost distruse, ci amestecate în alimen­taţia animalelor de la fermele de ani­male din zona de nord-est a Chinei.


Justiţie chinezească

Ancheta deschisă în acest caz în China a fost intens mediatizată, fiind o mostră de justiţie la normă, cum susţi­neau o serie de ziare americane. În urma procesului, trei bărbaţi au fost condamnaţi la moarte, dintre care unul, cu suspendare. Aceste verdicte au fost date de Tribunalul din Shijiazhuang, din provincia chineză Hebei, care a fost desemnat să judece dosarul “Laptele cu melamină”.

Zhang Yujun, un întreprinzător care a produs şi a distribuit aproxima­tiv 600 de tone de lapte contaminat, a fost primul acuzat condamnat la moar­te pentru că a pus în pericol securi­ta­tea publică. Alţi doi oameni de afaceri implicaţi în activităţi de distribuţie de lapte contaminat au primit aceeaşi sen­tinţă, dintre care unul, cu suspendare. Tribunalul a mai condamnat la închi­soare pe viaţă un al patrulea acuzat, Zhang Yanzhang, care cumpărase lap­te praf contaminat de la Zhang Yujun şi a revândut aproximativ 230 de tone.

La închisoare pe viaţă a fost con­dam­nat şi directorul firmei Sanlu, care a produs şi comercializat cele mai mari cantităţi de lapte contaminat. Tian Wenhua, în vârstă de 66 de ani, a pledat vinovat în cazul vânzării de produse îndoielnice şi a recunoscut că a alertat cu întârziere autorităţile. Pe lângă Tian, din cadrul Sanlu au mai fost acuzaţi trei foşti angajaţi cu funcţii înalte, din­tre care unul a compărut în scaun cu rotile, nemaiputând să meargă după o tentativă de suicid.

Compania Sanlu a fost acuzată că a acoperit scandalul timp de mai multe luni, înainte de a alerta autorităţile lo­cale care, în ajunul deschiderii Jocu­rilor Olimpice de la Beijing, au reac­ţionat la rândul lor cu întârziere.

Ancheta a stabilit că 22 de com­panii au vândut lapte contaminat cu melamină şi că acest produs, destinat pentru fabricarea de cleiuri, răşini şi îngrăşăminte simulează, în urma teste­lor de control, un aport de proteine. Companiile implicate în scandal adău­gau apă cu melamină în lapte, cres­când astfel volumul acestuia şi profi­turile. Cele 22 de întreprinderi produ­cătoare de lapte care au introdus pe piaţă produse contaminate au anunţat, la rândul lor, crearea unui fond special de indemnizaţie, în valoare de 160 de milioane de dolari.

Şi familiile, şi avocaţii victimelor au criticat, însă, iniţiativa, subliniind că unii părinţi de copii îmbolnăviţi nu ar primi decât 300 de dolari.


Noi stocuri de lapte contaminat, semnalate în 2010 şi 2011

Scandalul a afectat, cum era de aş­teptat, reputaţia produselor chinezeşti în întreaga lume, iar autorităţile au pro­mis să facă lumină şi să reformeze sis­temul de control al lanţului alimentar. Promisiunile nu au fost onorate însă, astfel că în ianuarie 2010 melamina a fost descoperită din nou în loturi de lapte comercializare în sud-vestul Chinei. Loturile de lapte proveneau de la trei companii şi au fost retrase din magazi­ne în provincia Guizhou. Un oficial din industria laptelui a apreciat că aceste produse contaminate sunt, probabil, resturi ale loturilor din 2008.  

În iulie 2010, autorităţile au confis­cat în nord-vestul Chinei alte 76 de tone de lapte praf contaminat cu me­lamină. Stocurile de lapte praf au fost descope­rite în provincia Gansu după ce o serie de teste au relevat concentraţii de 500 de ori mai mari faţă de nivelul maxim auto­rizat. Doi responsabili ai unei lăptării din Gansu au fost arestaţi, în timp ce loturi de lapte con­taminat au fost de asemenea descope­rite în pro­vincia Jilin, din nord-estul Chinei.

După distrugerea presupusă din 2008 a primelor cantităţi de lapte otră­vit, noi cantităţi au fost descoperite în diverse provincii chineze. Inclusiv ges­tiunea loturilor contaminate constituie o problemă pentru autorităţi, laptele ne­putând fi incinerat din cauza costuri­lor prea ridicate ale procesului.

Săptămâna trecută, un alt scandal a demonstrat că problema laptelui infes­tat nu e nici acum ţinută sub control. Astfel, autorităţile chineze au anunţat că trei copii au murit în nord-vestul Chinei şi alte 35 de persoane s-au îmbolnăvit după ce au băut lapte provenind de la două ferme locale. Cel puţin 35 de per­soane, majoritatea copii, au primit în­grijiri la spitalele din provincia Gansu. Cele două ferme au fost închise şi a fost deschisă o anchetă. La începutul lunii martie, Agenţia de Verificare a Calităţii a închis aproape jumătate dintre cele 1.176 de ferme de lapte din ţară, în cadrul unei campanii de îmbu­nă­tăţire a industriei alimentare.