Lege “Big Brother”, impusă de cerinţele comunitare

Comisia Europeană a solicitat României şi Germaniei să ia măsuri în următoarele două luni pentru transpunerea în legislaţiile proprii a directivei U.E. care obligă furnizorii să stocheze datele de trafic şi localizare pentru convorbirile telefonice şi pe internet.

Cadru legislativ rămas “în aer”

Solicitarea C.E. adresată Germa­niei şi României, în urmă cu câteva zile, invocă faptul că, de la momentul pronunţării de către Curtea Consti­tu­ţională a Germaniei şi, respectiv, a României, a hotărârilor de anulare a le­gilor naţionale de transpunere a Di­rectivei privind păstrarea datelor, cele două ţări nu au arătat când, nici în ce mod vor adopta noile acte legislative în materie. Reprezentanţa C.E. în Româ­nia a amintit în acest sens că, în no­iembrie 2008, România a notificat Co­misia Europeană cu privire la măsurile naţionale de transpunere a acestei di­rective. Cu toate acestea, în 8 octom­brie 2009, Curtea Constituţională a României a pronunţat o hotărâre prin care Legea 298/2008, care transpunea directiva europeană, a fost declarată neconstituţională. În condiţiile în care Curtea Constituţională nu a precizat că Directiva privind păstrarea datelor în sine ar fi neconstituţională, repre­zentanţii C.E. reclamă faptul că nu au fost adoptate noi acte legislative care să transpună complet Directiva într-o manieră conformă cu dispoziţiile con­stituţionale din România.

Ca atare, zilele trecute, Legea din 2008, declarată iniţial neconstituţio­nală, s-a întors în Parlament, ră­mâ­nând speranţa că noua sa formă de pre­zentare va fi considerată constituţională.

Printre altele, legea respectivă obligă operatorii de comunicaţii să stocheze timp de şase luni toate ape­lurile şi mailurile.

Excese reclamate pe plan local

Este de aşteptat ca această lege să sporească “paranoia naţională” legată de interceptări. Mai ales că România este în prezent singura ţară din U.E. care are o sentinţă de con­dam­nare pentru interceptarea ilegală a telefoanelor. Unul dintre O.N.G.-urile care, în 2008, înainte ca “Legea Big Brother”, cum a fost numită Legea 298/2008, atrăgea atenţia asupra caracterului său neconstituţional a fost şi Liga pentru Apărarea Drepturilor Omului Timişoara. “Noi am susţinut încă de atunci caracterul neconstitu­ţional al acelui act normativ şi am făcut apeluri şi campanii mass-media. Probabil că acestea vor fi reluate. Au venit şi la noi timişoreni care acuzau faptul că, ilegal, li se ascultă telefoanele sau li se interceptează corespondenţa. Deşi am făcut sesizări pe această temă, atât la S.R.I., cât şi la unităţile de parchet, nu am primit niciun răspuns”, ne-a declarat Constantin Ivan, preşe­dintele L.A.D.O. Timişoara. 

Scandalurile legate de intercep­tările legale nu au lipsit nici în Timiş. De pildă, într-unul din cazurile instru­mentate de D.N.A. Timişoara, în care un funcţionar al Prefecturii Timiş, Adrian Bacoş, de la Departamentul de Integrare Europeană, a fost, în 2007, arestat pentru luare de mită, avocaţii apărării menţionau în recursul de la Curtea de Apel Timişoara că procurorul D.N.A. a solicitat şi obţinut două autorizaţii de interceptare a con­vorbirilor telefonice pentru două tele­foane mobile şi o autorizaţie de inter­ceptare ambientală înainte de în­cepe­rea urmăririi penale în cauză. Totoda­tă, avocaţii apărării susţineau în acelaşi recurs că, “dacă s-ar înlătura intercep­tările telefonice şi înregistră­rile din me­diul ambiental, obţinute total neproce­dural, nu ar mai exista la dosar nicio do­vadă în sprijinul vinovăţiei inculpatu­lui”. Procurorii D.N.A. s-au apărat faţă de această acuzaţie susţi­nând că, deşi Constituţia României stipulează că au­torităţile publice respec­tă şi ocrotesc viaţa intimă, familială şi privată şi că secretul convorbirilor telefonice şi a celorlalte mijloace legale de comuni­care este inviolabil, dreptul la intimi­tate„poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei pu­blice, a drepturilor şi libertăţilor cetăţe­nilor; desfăşurarea instrucţiei penale”.