Lege personalizata

De pe majoritatea canalelor media locale strabate, de marti seara, informatia privind agresarea verbala a prefectului de Timis, de catre doi cetateni de etnie rroma, un el si o ea. Asta dupa ce prefectul Ovidiu Draganescu intrase intr-un imobil sa vada un apartament pe care intentiona sa-l cumpere, imobil conlocuit, intamplator, si de cetateni de etnie roma care, tot intamplator, a reiesit marti seara, aveau aceleasi perspective imobiliare. Incidentul a pus pe jar si Politia, si Parchetul, si mass-media. Dar nu pentru fapta in sine, ci pentru persoana implicata. Scandalul, aflam, s-a finalizat cu un dosar penal intocmit pe numele tiganului, acuzat de ultraj, conform comunicatului oficial al Politiei. Incidentul si finalitatea acestuia reliefeaza, insa, doua aspecte :

1. Faptul ca aplicarea legii (de la ancheta propriu-zisa, la intocmirea rechizitoriului si pana la pronuntarea sentintei) se imparte, adesea, nu neaparat preferential, dar, functie de persoana, se cuantifica in alte unitati de masura, de ca si cand demnitatea, integritatea fizica sau viata unora dintre noi este mai pretioasa decat a altora. Atunci cand este vorba despre probleme cauzate vipurilor (indiferent de zona din care provin acestea) autoritatile intra in alerta si actioneaza cu o promptitudine impecabila, iar ulterior, cu un exces de zel uluitor. Care poate deveni penibil. Raportandu-ne la incidentul de marti seara, dintr-un astfel de exces de zel s-a nascut incadrarea juridica a faptei : ultraj. Conform art. 239 din Codul Penal, ultrajul reprezinta "amenintarea (...) unui functionar public care indeplineste o functie ce implica exercitiul autoritatii de stat, aflat in exercitiul functiunii ori pentru fapte indeplinite in exercitiul functiunii (...)". Or, prefectul s-a dus sa vada un apartament pe care intentiona sa-l cumpere, deci nu are nimic de-a face nici cu exercitiul functiunii, nici al autoritatii de stat. Iar probabilitatea ca tanarul rrom recalcitrant sa nici nu fi stiut pe cine injura si ameninta este mare... Intrebarea care se isca invariabil este daca autoritatile dovedesc o mobilizare la fel de exemplara de cate ori tiganii ameninta un ilustru necunoscut care are tupeul de a locui cu ei sub acelasi acoperis – in general, in vile plasate in zone foarte bune ale Timisoarei – ori emite pretentia de a imparti acelasi imobil cu ei? Pentru ca iesiri din acestea de mahala – care penduleaza intre injuraturi colorate, imprecatii, tehnici de sicanare mai mult sau mai putin subtile, amenintari cu moartea si chiar lovituri – au loc frecvent si sunt de notorietate. La fel, ca si apartenta agresorilor la anumite clanuri. Si aceeasi intrebare se isca pentru ca, invariabil, iti amintesti ca o mobilizare identica de forte a avut loc, la Timisoara, si dupa ce un nabab oriental era cat pe ce sa fie inselat cu cateva sute de mii de euro intr-o tranzactie imobiliara in care au fost strecurate acte false. Si cazuri de acest gen au fost zeci – in unele, oamenii au ramas pe drumuri –, se stie de mafia imobiliara si zona din care provin actantii acesteia, dar niciun caz nu a scos, in termen-record, la raport, de la politisti la procurori, la angajati ai Cartii Funciare si ai Primariei, de unde, se pare, ar fi pornit falsul.

2. Faptul ca situatii de genul acesta – si daca ne referim la scandalurile cauzate de tigani, la amenintarile lor, pentru a pune mana, la preturi modice, pe imobile din zona ultracentrala a Timisoarei, si daca ne referim la inselaciuni imobiliare, de zeci, sute de mii de euro, facute cu acte false – sunt tratate ca incidente razlete. Or pe de o parte, ele au creat un fenomen, iar pe de alta, sunt opera unor retele. In ambele cazuri, daca dosarele ar fi puse cap la cap, ar reiesi acelasi mod de operare, s-ar regasi trimiteri, acuze spre aceleasi nume. Investigate si judecate fara legatura intre ele, vor scoate la lumina doar jumatati de adevar, lasand cale libera repetarii povestii. Cu un vip sau cu un om de rand...