Lider al C.N.S.L.R. Frăţia, anchetat pentru un contract cu o firmă din Timişoara

Reţinerea de către D.N.A. a liderului sindical Liviu Luca, care a preluat şefia confederaţiei C.N.S.L.R. Frăţia de la Marius Petcu (şi el vizat de o anchetă a D.N.A.), precum şi a omului de afaceri Sorin Ovidiu Vîntu a readus în discuţie subiectul gestionării patrimoniului sindical din România. Moşteni­toare ale unui patrimoniu imens rămas de la defuncta Uniune Generală a Sindicatelor din România, un colos al organizaţiilor muncitoreşti de dinainte de 1989, marile confederaţii sindicale nu au reuşit să se înţeleagă cu privire la împărţirea şi gestionarea lui.

Afaceri sub lupa procurorilor

La începutul acestei săptămâni, prima ştire pe toate canalele media a fost cea legată de reţinerea lui Liviu Luca şi Sorin Ovidiu Vîntu, sub acuzaţia de delapidare a Petrom Ser­vice S.A. şi spălare de bani, prejudiciul fiind de peste 83 de milioane de euro, acest lucru, susţin procurorii, afectând 72.000 de membri ai Asociaţiei Salaria­ţilor care, în calitate de acţionari mi­noritari, nu au mai putut încasa divi­dendele, din cauza activităţilor frau­duloase de diminuare semnificativă a valorii acţiunilor. 

Liviu Luca, recent numit lider al C.N.S.L.R. Frăţia, în locul fostului lider Marius Petcu, şi el anchetat de D.­N.­A., a fost pus sub învinuire de procu­ro­rii anticorupţie şi în legătură cu sem­na­­rea unui contract de management de către o societate a confederaţiei sin­dicale cu o firmă timişoreană, privind preluarea în administrare a patrimo­niu­lui confederaţiei sindicale. Liviu Luca a confirmat, la ieşirea din sediul D.N.A., că a fost pus sub învinuire de către pro­curori în legătură cu acest con­tract, dar că nu înţelege care este de fapt în­vinuirea ce i se aduce. El a precizat că firma confederaţiei sindi­cale a încheiat un contract cu o altă firmă privind ma­nagementul patrimo­niu­lui C.N.S.L.R. Frăţia : „Sincer să fiu, nu înţeleg des­pre ce este vorba. Se încheie un contract de management între firma sindicate­lor şi o altă firmă, cu obligaţia ca fir­ma sindicatelor să adu­că un profit, că-l scoate, că nu-l scoa­te, nu e treaba noas­tră. Nu văd care este problema”.

“Contre” intra-sindicale

Conform unor declaraţii din cadrul sindicatului, inclusiv în cadrul federa­ţiei au existat rezerve legate de acest contract de gestionare. Vicepreşedin­tele C.N.S.L.R. Frăţia, Victor Stan, a declarat că a contestat în instanţă ter­menii contractului de cedare a manage­mentului patrimoniului Sind Tour (so­cietate a C.N.S.L.R.) către societatea Mi­rinvest, din Timişoara, contract semnat de Liviu Luca. Stan a explicat că nu se justifica cedarea administra­ţiei patrimoniului sindical acelei so­cie­tăţi, Sind Tour urmând să primească un procent prea mic : „Nu am semnat acest contract şi m-am adresat instan­ţei. Nu am fost de acord cu termenii şi graba acestui contract, Sind Tour având în derulare afaceri de 136 de miliarde de lei vechi. Puteam şi noi să ne ocu­păm de management şi să beneficiem de tot profitul”.

Am încercat să contactăm condu­cerea firmei Mirinvest, al cărei nume a fost adus în discuţie, odată cu sem­narea contractului cu C.N.S.L.R. Fră­ţia. Deşi ni s-a promis, de la secreta­riat, că vom fi sunaţi de managerii so­cietăţii, care nu erau de găsit, acest lu­cru nu s-a întâmplat.

Aurel Mihuţ, liderul B.N.S. Timiş : “Patrimoniul se împarte şi rămâne la centru, nu la confederaţiile din teritoriu”

Discuţia legată de gestionarea pa­trimoniului sindicatelor este amplă şi pleacă de la o reali­tate de necontestat : în 1989, structura care reunea toate sin­dicatele comu­niste – Uniunea Gene­ra­lă a Sindi­ca­telor din România era una dintre cele mai bogate entităţi de stat, dispu­nând de sute de pensiuni şi hote­luri, şi având sume fabuloase în conturi.

După Revoluţie, patrimoniul aces­tei uniuni s-a împărţit între confede­raţiile sindicale reprezentative. Modul de împărţire şi gestionare a stârnit nu­meroase controverse şi nemulţumiri. Acesta este şi motivul pentru care anul trecut, Sind România, compania care a gestionat până acum unitar activitatea bazelor de tratament din patrimoniul sindicatelor şi care realiza un profit anual de peste patru milioane de euro, distri­buit exclusiv la nivel central, pe criterii care le scapă sindicatelor timi­şe­ne, s-a împărţit în patru. Activele au fost distri­buite către cele patru mari organi­zaţii sindicale (C.N.S.L.R. Frăţia, C.­N.­S. Car­tel Alfa, B.N.S. şi C.S.D.R.) care au decis că le vor manageria prin socie­tăţi sepa­rate. Despre gestionarea aces­tui patri­moniu de către C.N.S.L.R. Frăţia îşi pun acum întrebări procurorii anticorupţie.

Ştefan Gogoşanu, liderul jude­ţean al Confederaţiei Cartel Alfa, spu­ne că, până anul trecut, Sind România reprezenta toate confederaţiile, pe ide­ea că patrimoniul sindical este indi­vizibil :“Pentru că erau nemulţimiri, s-a decis să se facă împărţeala după urmă­torul algoritm : C.N.S.L.R. Frăţia – 37%, Cartel Alfa – 28%, B.N.S. – 17% şi C.S.­D.R. 17,5%. Împărţirea a fost realizeată pe considerentul că de gestionarea pa­trimoniul se ocupau toţi dar, de fapt, nu se ocupa nimeni”.

Modalitatea de împărţire este con­siderată controversată de către liderul judeţean al Blocului Naţional Sindical, Aurel Mihuţ, care susţine că aceasta nu s-a făcut pe criterii transparente. “Împărţirea patrimoniului s-a făcut în funcţie de procentele confederaţiilor sindicale, mai precis în funcţie de nu­mă­rul de membri. Însă numărul de mem­bri declarat de o confederaţie nu e veri­ficabil, nu e ceva transparent. A fost, pur şi simplu, o înţelegere la nivel de vârfuri, toate având ca numitor comun câştigul. Vreau să spun un lucru foarte clar : la nivel judeţean, reprezen­tan­ţele confederaţiilor nu se aleg cu abso­lut nimic de pe urma acestui patrimoniu. Totul se împarte şi rămâne la centru”.

De altfel, în momentul de faţă, B.­N.S. Timiş se află în litigiu cu reprezen­tanţa teritorială a C.N.S.L.R. Frăţia pentru modul de împărţire al unui bun imobiliar rămas de la U.G.S.R. pentru confederaţiile sindicale timişene : Casa Sindicatelor, de pe strada Dr. Liviu Ga­bor, din Timişoara, imobil care a fost ani în şir intabulat pe numele Uniunii Generale a Sindicatelor din România – o structură care nu mai exista.

Faptul că la nivel local reprezen­tan­ţele teritoriale ale federaţiilor sin­dicale nu primesc niciun procent din exploatarea patrimoniului sindical este confirmat şi de către Virgil Popescu, liderul judeţean al Federaţiei “Spiru Haret”, a cadrelor din sistemul de în­văţământ preuniversitar. “Nici vorbă – din exploatarea acestui patrimoniu nu am primit niciodată niciun leu. Totul s-a împărţit la nivel central”.

300 de milioane de dolari din conturile U.G.S.R., dispărute

Şi în Timiş, U.G.S.R. avea un pa­trimoniu imobiliar considerabil, din ca­­re nu a mai rămas mare lucru. În afa­­ră de Casa Sindicatelor din Timi­şoara, de pe strada Liviu Gabor, şi de Casa Sindicatelor din Lugoj, U.G.S.R.-ul deţinea, de exemplu, mai multe baze sportive ale întreprinderi­lor de stat, construite cu fondurile sin­dica­telor din aceste întreprinderi. Pro­ble­ma era că multe dintre aceste baze, ca­re acum au o valoare imobiliară foar­te mare, au fost făcute prin “muncă pa­triotică” şi nu aveau acte. Sindicaliş­tii mai spun că, profitând de haosul le­gis­lativ din primii ani de după Revolu­ţie, respectivele întreprinderi şi-au in­clus în patrimoniu şi aceste imobile, de­şi nu erau ale lor, ci ale sindicatelor. Este dat ca exemplu patrimoniul sindica­tu­lui C.F.R., care nu a rămas la C.F.R. în Ti­miş, sau patrimoniul fostei întreprinderi Construc­ţii Montaj Timişoara, care era unul imens. Apoi, aceste clădiri au fost luate la pachet de cei care au cum­pă­rat în­treprinderile, odată cu proce­sul de pri­vatizare. Aşa se face că în pre­zent mul­te din aceste clădiri care erau ale U.G.­S.R.-ului şi ar fi trebuit trans­mise sindi­catelor postrevoluţionare sunt în pro­prietatea unor oameni de afaceri ti­mi­şo­reni ce s-au specializat pe privatizări.

Nelămurită a rămas şi problema conturilor fostei Uniuni, în care se strângeau toate cotizaţiile membrilor şi în care se regăseau, în Decembrie 1989, conform unor calcule recente, peste 300 de milioane de dolari, bani despre care nu se mai ştie nimic. Nici cum s-au împărţit aceste fonduri, nici în ce buzunare au intrat, aceste conturi fiind comparate cu cele ale celebrului Fond “Solidaritatea”, care au fost di­minuate ani la rând, fără să se ştie ce s-a făcut, de fapt, cu banii.

Împărţind suma din conturile U.G.­S.R. la judeţele ţării, rezultă că sindi­catele din Timiş ar fi trebuit să primeas­că drept moştenire de la U.G.S.R. cel puţin şapte milioane de dolari. Aceşti bani nu au ajuns niciodată în judeţ, spun liderii de sindicat locali.  “Noi am primit, în 1990, ca «moşteni­re» de la fostele sindicate din Educa­ţie, de dinainte de 1989, «fabuloasa» sumă de 97 de lei, prin C.E.C. Mi-e greu să cred că, în condiţiile în care o bună parte din banii din cotizaţii mer­geau la Bucureşti, tot ce a rămas pen­tru judeţul Timiş e suma de 97 de lei”, îşi aminteşte Virgil Popescu.