Lustratia

In ultimul timp se da lusru, ca-ntr-o nuveleta a copilariei mele alfabetizate, unui posibil text de lege (numita) a lustratiei. Nimeni nu vede ca pui lupul paznic la oi, carul inaintea boilor sau diabeticii sa manance miere! Sau fiindca toti vad, lasa asa, sa se produca circul care s-a dovedit eficient in a distrage atentia electoratului de la alt circ menit sa atraga atentia poporului de la circul foamei, fricii si furiei.
Despre ce e vorba? Comunistii (resapati sau nu, inclusiv cei filopartinici, care, acum se dau impuscati in aripa imunitatii la infestarea rosie!) pun la cale o lege prin care fostii comunisti (nu randasii, ci mijlocasii si fruntasii!) sa n-aiba acces, cam un deceniu, la demnitati publice. Acum, dupa ce au trecut 16 ani buni de cand putea sa se intample acest asa-ceva nascut printr-o proclamatie de la Timisoara ce avea un punct opt ca o porunca a saptea (pe care, fiindca era prea… interdictiva, a fost taiata de… balcanici, de atunci cifra sapte grafiindu-se… taiata orizontal!) e cam tarziu si in zadar, dat fiind faptul ca pana sa se nasca (de obicei handicapata, ca si alte progenituri parlamentare!) o asemenea lege vor mai trece ani buni de neo-comunism.
Zic si eu, ca un apolitic si ne(re)cunoscator ce sunt