Maculatii care se vor imaculati

Asistand la scandalurile care implica oameni din clasa politica si care, unele, tin capul de afis al mass-media de luni de zile, iti permiti sa tragi niste concluzii : 1. In Romania (si, poate, nu numai la noi, dar aici a devenit o realitate de neignorat), ofensiva poate fi, in lipsa argumentelor, un mijloc reusit de defensiva. 2. Tot in Romania, moralitatea, dreptatea, legalitatea se judeca dupa unitati de masura diferite, functie de individ, de context, de interes.

Si, tot ca martor la aceste "reality-show-uri", iti permiti sa emiti si o pretentie, in calitate de elector si contribuabil : sa nu fi luat drept tampul manipulabil prin campanii aparent intamplatoare si nevinovate, prin tactici meschine care au menirea distragerii atentiei de la un rau mare, prezentand cu o insistenta vadita si accente de augmentizare raul mai mic, prin minciuni laborios gandite ori prin adevaruri trunchiate (si omisiunea voita tot minciuna e).

Revenind la cele doua concluzii. Prima se contureaza si ia o forma tot mai concreta pe masura ce aprofundezi balacarelile publice de pe scena politica - gandindu-le de la cauza la posibil efect - , construind un puzzle din informatiile care ti-au fost furnizate explicit, pe care le-ai cautat, le-ai aflat ori le-ai dedus. Fara a fi partinitor in scandalul "Ridzi" ori, ante-factum, in preconizatul scandal "Udrea" , fara a te aventura intr-un pronostic, ai cateva retineri. 1. Dupa ce criterii se decide selectia personajului a carui dreptate, legalitate sau moralitate urmeaza a fi dezbatuta si transata in aceste comisii parlamentare (in paranteza fie spus, apreciezi ceea ce au dovedit bun - celeritate maxima si interes pentru cheltuirea banului public, neputand insa, sa nu dezaprobi mobilizarea care, iata, se face doar cand interesul de grup o impune). 2. Remarci ca multi dintre cei mai vocali acuzatori nu au caderea morala - cel putin, pana la proba contrarie - sa faca acest lucru. O privire in ograda proprie ori in cea a unor vecini de partid ar trebui sa fie suficienta pentru a-i determina ori sa ramana in stand-by - daca se stiu ei insisi implicati in scandaluri asemanatoare, dar despre care nimeni nu (mai) spune nimic - ori sa fie corecti si sa ceara si judecarea unor oameni din propriul partid, de CV-ul si declaratiile carora de avere atarna tinichele similare. Ei sunt, insa, cei care fac din ofensiva o tactica defensiva. Ar trebui insa, sa raspunda de ce nu solicita o comisie parlamentara de ancheta pentru verificarea rulajului banului si bunului public la Agricultura sau la Sanatate, de exemplu? Ori de ce nu cer o comisie de ancheta pentru a vedea daca si ce interese exista la M.A.I., astfel incat staff-ul nu are initiativa unei ordonante de guvern care sa desfiinteze duty-free-urile, motoare ale coruptiei si economiei subterane?

Referitor la cea de a doua concluzie, ne raportam tot la un exemplu recent : campania anti Elena Basescu. Motive oficiale, intr-o ordine aleatorie : 1. Ca fiica a presedintelui nu avea ce cauta in politica, la modul general, si, in P.E., in mod special. 2. Nu a dovedit aptitudini. Primul punct nu sta in picioare. Al doilea nu se impune contestat, pana acum. Te intrebi insa, de ce la adresa Dacianei Sarbu, de pilda, nu au existat atacuri din perspectiva rudeniei de grad I cu inaltul demnitar Ilie Sarbu? Si de ce nu i-a fost analizata, in termeni la fel de caustici, activitatea politica, desi are mai multa experienta, inclusiv de europarlamentar? Merita amintit in context "episodul Peterle", despre care TIMPOLIS scrisese in toamna trecuta. (http://www.timpolis.ro/index.php?page=column&nr=1492&r=123&a=1).

Nu spunem ca oamenii prezentati drept patati sunt imaculati, dar majoritatea celor care incearca sa induca ideea imacularii lor, prin evidentierea macularii altora, sunt departe si de o tenta acceptabila de gri...