Doar aparent tortura nu mai e utilizată ca metodă de interogare în multe dintre statele care au semnat convenţii de garantare a drepturilor omului. Tot mai multe O.N.G.-uri umanitare avertizează că realitatea e cu totul alta şi că obţinerea de mărturii folosind durerea fizică se practică intensiv, inclusiv în state considerate etalon pentru respectarea drepturilor omului.


Convenţii care nu se aplică

Potrivit declaraţiilor lui Claudio Grossman, preşedintele Comitetului O.N.U. împotriva torturii, metodele de interogare care utilizează durerea fizică pentru obţinerea unor mărturii continuă să fie practicate în numeroase ţări care au ratificat Convenţia împotriva torturii şi tratamentelor inumane. “Interzicerea absolută a torturii este încă o realitate în multe ţări care au ratificat Convenţia”, a declarat Claudio Grossman, cu ocazia prezentării unui raport anual pe această temă la Adunarea Generală a O.N.U.
În prezent, 147 de state au ratificat Convenţia împotriva torturii şi trebuie, deci, să respecte obligaţiile care decurg din aceasta, a precizat Grossman. “Aceste obligaţii includ interdicţia de expulzare sau de întoarcere în ţara unde există riscul de a fi torturat”, a menţionat oficialul. Potrivit Convenţiei împotriva torturii şi tratamentelor inumane, trebuie să se facă diferenţa între cazurile izolate de tortură şi situaţia din unele ţări în care aceasta a fost transformată într-o politică deliberată.
Oficialul O.N.U. a mai adăugat că se opune expulzărilor colective, care pot fi asociate cu cazurile de tratamente inumane, făcând aluzie la campania de expulzări iniţiată în acest an de către Franţa.


Zeci de mii de persoane deţinute fără proces şi torturate în Irak

Potrivit Amnesty International, aproximativ 30.000 de persoane sunt deţinute fără proces în închisorile irakiene, de unde fac, uneori, mărturii prin aplicarea torturii. “Forţele de securitate irakiene sunt responsabile de încălcări sistematice ale drepturilor deţinuţilor, iar acest lucru se petrece într-o impunitate deplină”, a declarat Malcolm Smart, directorul pentru Orientul Mijlociu al Amnesty International.
Amnesty International a prezentat, pentru a ilustra acuzaţiile legate de practicile de detenţie din Irak, cazul lui Ryad Mohamed Saleh al-Ouqabi, arestat în septembrie 2009. “În timpul interogatoriului, pare că a fost bătut cu o violenţă atât de mare, încât avea coastele rupte şi ficatul zdrobit", precizează Malcolm Smart. Ryad Mohamed Saleh al-Ouqabi a murit la jumătatea lunii februarie, din cauza unei hemoragii interne. Cadavrul său a fost restituit familiei câteva săptămâni mai târziu. Certificatul de deces menţiona un stop cardiac.
Violul, ameninţarea cu violul, loviturile aplicate cu cabluri sau furtunuri, suspendarea prelungită de membre, aplicarea de şocuri electrice, smulgerea unghiilor de la picioare, cu cleştele, mutilările cu bormaşina fac parte dintre formele de tortură utilizate în închisorile irakiene, potrivit Amnesty International. Uneori, aceste practici au ca scop obţinerea mărturisirii, care constituie principala dovadă pentru Justiţia irakiană, precizează organizaţia. Alături de Amnesty International, semnale de alarmă legate de practicile de tortură din închisorile irakiene a tras şi organizaţia Human Rights Watch, care a dat presei detalii legate de torturarea unor deţinuţi într-o închisoare secretă la Bagdad.
Existenţa acestei închisori, unde erau deţinuţi mai ales arabi suniţi, a creat un scandal politic în Irak, Guvernul negând existenţa acesteia şi avertizând asupra unor tensiuni interne. “Tratamentele aplicate la închisoarea americană de la Abu Ghraib au fost un picnic în comparaţie cu cele aplicate în această închisoare”, a declarat şeicul Abdullah Humedi Ajeel al-Yawar, unul dintre liderii tribali ai arabilor suniţi din provincia Ninive. Deţinuţii au fost arestaţi în această provincie, de militari irakieni, sub acuzaţia că aveau legături cu insurgenţii, fiind aduşi la Bagdad după acuzări sumare.
Human Rights Watch a putut contacta 300 de deţinuţi, toţi bărbaţi, care au fost mutaţi de la această închisoare secretă, de pe aerodromul militar Old Muthanna, la închisoarea Rusafa, din Bagdad. Organizaţia a intervievat 42 dintre aceşti deţinuţi, care prezentau cicatrici şi răni recente, în vederea documentării dezvăluirilor privind existenţa închisorii, pe care le consideră “credibile şi necontradictorii”.
Numeroşi deţinuţi au declarat că au fost violaţi, sodomizaţi cu bastoane de cauciuc şi ţeava puştii sau au fost obligaţi să întreţină acte sexuale unii cu alţii ori cu gardienii închisorii. Toţi cei intervievaţi au declarat, de asemenea, că au fost atârnaţi de picioare şi loviţi ori sufocaţi cu pungi de plastic. Cei care leşinau erau resuscitaţi, afirmă deţinuţii, cu şocuri electrice aplicate mai cu seamă în zona genitală, dar şi în alte părţi ale corpului.


Informaţiile obţinute prin tortură, utilizate “transfrontalier”

Potrivit organizaţiei Human Rights Watch, Franţa, Germania şi Marea Britanie folosesc în lupta împotriva terorismului informaţii furnizate de state străine şi obţinute prin tortură. “Berlinul, Parisul şi Londra ar trebui să depună eforturi pentru a eradica tortura, nu să se bazeze pe informaţii obţinute de alte state prin tortură. Preluarea de informaţii de la cei care practică tortura este ilegală şi, pur şi simplu, greşită”, a declarat Judith Sunderland, cercetător pentru Europa Occidentală în cadrul Human Rights Watch.
Potrivit unui raport recent al acestei organizaţii, serviciile de informaţii din Franţa, Germania şi Marea Britanie nu dispun de un mecanism de evaluare şi analizare a informaţiilor secrete provenind din ţări ce practică tortura, iar monitorizarea parlamentară în fiecare ţară este, la rândul său, inadecvată. Serviciile de informaţii din cele trei ţări au susţinut, însă, că este imposibilă cunoaşterea surselor şi metodelor folosite pentru a obţine informaţiile transferate. Dar mai mulţi oficiali din Marea Britanie şi Germania au făcut declaraţii publice prin care sugerau că este, uneori, acceptabilă folosirea de informaţii furnizate de alte state, chiar dacă sunt obţinute prin tortură. Astfel de declaraţii trimit un mesaj greşit Guvernelor care comit abuzuri, potrivit Human Rights Watch. “Europa a fost forţată să îşi admită complicitatea în abuzurile legate de lupta americană împotriva terorismului. Este timpul ca Franţa, Germania şi Marea Britanie să îşi asume responsabilitatea pentru propriul rol în abuzurile comise de un stat terţ şi să se asigure că o cooperare în domeniul informativ nu perpetuează abuzurile”, a declarat Judith Sunderland.


Legea Talionului, asimilată cu tortura

Organizaţiile internaţionale care luptă pentru respectarea drepturilor omului au acuzat statele islamice în care încă se practică, în sistemele judiciare, principiile Talionului că perpetuează, de fapt, tortura. O decizie de acest gen a autorităţilor saudite, care intenţionează să paralizeze artificial un om acuzat că l-a înjunghiat pe un altul, lovindu-l în coloană şi provocându-i paralizia, pedeapsa cerută de victimă în temeiul Shariei, legea islamică, a fost contestată de către Amnesty International, care afirmă că acest fapt este similar torturii. Potrivit raportorilor Amnesty, judecătorul care a primit acest dosar a trimis scrisori către mai multe spitale din ţară, întrebând dacă există posibilitatea secţionării măduvei spinării agresorului, după ce victima acestuia a cerut acest lucru în baza Shariei. “Această pedeapsă nu ar fi însă nimic altceva decât un act de tortură”, spune Hassiba Hadj Sahraoui, directorul Amnesty International pentru Orientul Mijlociu şi Africa de Nord. “Cei vinovaţi trebuie traşi la răspundere, însă a lăsa paralizat cu intenţie un om reprezintă un act de tortură şi, totodată, o încălcare a obligaţiilor în respectarea drepturilor omului asumate de Arabia Saudită”, a mai menţionat Sahraoui.
Victima, rămasă paralizată, Abdul-Aziz al-Mitairy, în vârstă de 22 de ani, a declarat pentru cotidianul Okaz că acuzatul l-a înjunghiat în spate cu un cuţit de mari dimensiuni, în timpul unei bătăi petrecute în urmă cu doi ani. În tot acest timp, instanţa care a judecat dosarul s-a ocupat de modul în care pedeapsa cerută de victimă ar putea fi dusă la îndeplinire. Riyadh's King Faisal Specialist Hospital, unul dintre cele mai dotate spitale din Arabia Saudită, a răspuns solicitării instanţei, arătând că, din perspectivă medicală, nu ar putea duce această sentinţă la bun sfârşit. Însă, cel puţin unul dintre spitalele chestionate au transmis răspunsuri în care informează că o astfel de procedură medicală poate fi realizată. “Potrivit unui raport, un spital a anunţat că ar putea să-i producă agresorului, prin tehnici medicale, o secţiune în măduva spinării în exact acelaşi loc în care acesta a rănit victima”, afirmă reprezentanţii Amnesty International.
În momentul de faţă este la latitudinea instanţei să decidă dacă îl condamnă pe om la paralizie, la închisoare, la plata unor despăgubiri sau la biciuire. Amnesty International afirmă, însă, că bărbatul a fost condamnat în urma unui proces în care se pare că nu a avut asistenţă juridică. Potrivit reprezentanţilor organizaţiei, această pedeapsă ar constitui o încălcare a interdicţiei la tortură şi tratamente inumane sau degradante, instituite prin Convenţia O.N.U. împotriva torturii, la care Arabia Saudită este parte. În plus, aceasta ar fi şi o încălcare a principiilor etice medicale adoptate de Adunarea Generală a O.N.U.
Alte pedepse în compensare pronunţate anterior în Regat Saudit au fost unele precum scoaterea unui ochi, a unui dinte sau chiar moartea, pentru fapte de omor. “Acest caz din Arabia Saudită nu este primul de acest gen. Vedem multe cazuri similare – ucideri cu pietre, decapitări, tăierea mâinilor sau a picioarelor – în Iran, Afghanistan sau în anumite zone din Pakistan, care sunt considerate unele tribale”, afirmă Akbar Ahmed, preşedintele Departamentului de Studii Islamice de la Universitatea Americană din Washington.