Martiana

Intr-o poema (Amor intepat de-o albina), marele poet al Pleiadei franceze, Remy Belleau (1526 - 1577) descrie patania zeului iubirii, care a fost intepat de o albina si a mers vaicarindu-se la mama sa Venus. Zeita frumusetii l-a dojenit ca se tanguieste doar pentru piscatura, pe cand el, cu sageata sa, chinuieste inimile indragostitilor. Asadar, sa nu te temi de-un ac daca e manuit de arc!

Patania mi-a reamintit faptul ca sunt alergic la serul de himenoptere, subiect intamplat recent cu o tanara doctorita de la noul (si ultimul) meu loc de munca. Aceasta slujbasa a lui Hippocrate habar n-avea ce-s alea himenoptere (insectele cu himen, pielita, cu trimitere directa la sexul dansei!), desi in carnetul de sanatate acest inscris era completat de un confrate de meserie. "Pai spune, domnule, albine, nu ma lua pe mine cu himenuri !" mi-a recomandat juma de dosar beton si cultura (medicala) ioc. Cui sa-i mai spui ca e vorba si de viespi si de furnici cu aripi si de ihneumoide?

E ca si cand mi-ar fi spus mie, militarul, ca un ins e specialist in arte martiale si eu sa-l pun sa deseneze ori sa cante ca… artist ce se da. Caci de zeul razboiului, Marte, de unde adjectivul martial, cine stie? Ca doar nu martiana mea faptura caruia i-am devenit pacient. Pardon si Doamne fereste, doar asistat!