Marxism

Fatalul Marx a fost falimentat de fatalul regim cladit pe ideile sale. Idei slefuite, adaptate si rastalmacite de roscovanii Estului salbatic.

Exilat, imediat dupa trecerea lui Ceausescu in lumea umbrelor (citeste nu se stie cine si cand l-a matrasit si nici unde-i putrezesc oscioarele, cu exactitate!), Karl Marx, a revenit in bibliografii si in actualitate. Asta, la noi, fiindca dincolo, autorul Capitalului n-a avut de suferit vreun exil in vreun ev.

Pentru mine, ganditorul german (el si amicul Engels, si inamicul Lenin!) reprezinta pilonii de rezistenta ai inceputurilor cu (si fara) epoleti. Fiindca, da, la noi (mai ales in armata) era interzisa cu desavarsire barba, iar eu care imi placea sa port acest... accesoriu (pe care azi cand am chelit, chiar il port!), atunci cand eram luat la rost, aratam, in portrete, pe marii barbosi ai socialismului. E drept ca, marii grosi de obraz ai evului revolut, care-mi erau mici comandanti, imi dadeau dreptate, invitandu-ma sa am barba la fel ca invocatii, nu sa umblu neras. Ca si cand as fi putut avea ditamai pamatuful peste noapte. (E drept ca odata, am facut rost de-o barba falsa, din recuzita teatrului sibian, dar curajul m-a costat mai dihai!)

De aceea (si din alte pricini, inclusiv a terorii citatelor pe care trebuia sa le retin din Marx!) cand am timp il invoc si chiar il preamaresc. La fel ca si pe tizul meu (barbos) Nicolae Iorga. Dac-ar fi purtat barba, ca tot vorbii de curaj, l-as fi venerat si pe alt tiz, care ne-a condus spre comunism in zbor, dar fara aripi, in ultima parte a secolului ultim din mileniul al doilea.