România e sufocatã, stran­gu­la­tã, maltratatã. Prin­ci­palul vinovat : regele automobil.

Ce zic mai marii? C-o sã vinã vre­­muri bune. C-o sã devenim o þarã în­­cãpãtoare, fiindcã se moare pe ca­pe­te. Sporul natural e în cãdere liberã.

Românii (nu ºi romii!) sunt în scã­­dere, dar numãrul maºinilor e în creº­tere. Mai ales al celor care le aduc la mâna a doua sau la iuþealã de mânã, din cãpºunariade sau sengenizãri!

Noi suntem (declaraþi) români, se-aude refrenul. Români ºi din ce în ce mai puþini! Puþini ºi bogaþi. Pu­þini ºi dotaþi cu limuzine. Douã, trei de familie. Una-douã de cap de locuitor.

Poluãm în draci, fornãiesc caii putere ca-n ca­val­ca­dele istoriei. Asta e. Duce-ne-vom ºi veni-vor! Catas­tro­fei demografice i se contrapune es­calada automo­bi­lelor. Ardem ca lu­mânãrile ºi ne stingem, ard hidro­car­burile ºi ne ard maºinile.

Acesta e finalul, apocalipsa, ploa­ia de foc. Eºapa­men­tele morþii pentru luxul traiului pe patru roþi.

Urbanizare ºi suburbanism. Bir­jã­realã ºi ºoferiadã. Glo­balizare ºi euro-atlatism. Ev bolnav, planetã mu­ri­bundã, om-amintire.