Când George Ritzer a pu­blicat, în 1995, The McDonal­di­za­tion of Society, ofensiva oc­cidentală spre est, în Româ­nia îşi atinsese scopul, bă­tuse toate re­cordurile. Venise vre­mea „McDonald’s”-urilor, un atac frontal care, şi acesta, i-a năucit pe români. Am ajuns brusc şi fără să ne dăm seama, occi­den­­tali. Merele acre, car­nea aţoasă, lap­te­le îndoit, cartofii afectaţi (de substanţele anti-gândaci aduşi (neortodox) şi arun­caţi (protes­tant) pe ogoa­rele socialiste tot de ameri­cani), uleiul rânced, bulio­nul alterat, dar naturale, au fost înlo­cuite cu gustoasele şi pufoasele e-uri agrementate cu ketchup şi aro­me, alături de “naturalele” li­chi­de dulci şi efervescente supte cu paiul.
McDrive convieţuieşte cu Mc­Donald, iar şoferii mănân­că laolal­tă cu pietonii. Societatea de con­sum ne-a invadat, din robi ai pepe­ceului (poate pică ceva), respectiv ai sacoşei goa­le, am ajuns victime ale abun­den­ţei destina­te burţii. Şi noi, mân­căcioşi cum suntem (in­clu­siv noi între noi) am achiesat la ofertă.
Ritzer ăsta (paronim cu nu­me­le de car­dinal neamţ al Papei Be­ne­dict XVI) a avut dreptate cu mc­donaldizarea lui. În curând o să citim şi despre atlantizare, ira­kie­nizrare, afga­ni­stanizare, usama­bin­lade­ni­za­re şi apocalipsizare. Nu cre­deţi? Pu­ţintel răzgaz!