Meditaţiile sunt o industrie de miliarde de euro, în Europa

Şcolarizarea în particular este o afacere în plină expansiune în Europa, se arată într-un raport realizat la comanda Comisiei Europene. Cel mai mult cheltuie părinţii din Franţa şi Germania – peste trei miliarde de euro anual pe cursuri suplimentare pentu copiii lor. În Romania, familiile plătesc anual 300 de milioane de euro pe meditaţii.

O îndeletnicire profitabilă

Un raport realizat la comanda Co­mi­siei Europene şi citat de Reuters ara­tă că, în ciuda sumelor foarte mari plătite în particular profesorilor, multe state lasă acest sector nereglementat, astfel încât meditaţiile au loc frecvent în afara domeniului de impozitare al Guvernelor şi avertizează că, lăsat nesupravegheat, fenomenul va avea un impact social de puternică divizare între clasele sociale. Studiul evidenţiază că cea mai mare parte a lecţiilor particulare au fost ur­mate de familii înstărite şi, de obicei, din mediul urban, şi nu de clasa muncitoa­re. „Dacă sunt lăsate la puterea pieţei, meditaţiile menţin şi exacerbează inegalitaţile. Familiile cu venituri mai mari îşi pot permite atât o cantitate mai mare, cât şi o calitate mai bună a me­ditaţiilor”, afirmă Mark Bray, autorul studiului numit „The Challenge of Shadow Education”.

În Romania, un studiu realizat în 2007 pe un eşantion de 1.267 de elevi din ciclul secundar arăta că 27% dintre ei au primit meditaţii, anunţă Hotnews. Trei ani mai târziu, un alt studiu, realizat pe 1.500 de elevi, de la clasa I la clasa a XII-a, a arătat că 17% dintre ei primeau me­ditaţii, iar un alt studiu realizat pe 1.316 adulţi indica faptul că 50% dintre pă­rinţi plă­teau profesori privaţi pentru copiii lor.  

În Franţa, se mai arată în raportul realizat la Comanda Comisiei Europene, un studiu realizat în 2007 estimează că în marile licee din Paris aproximativ 75% dintre elevi urmau cursuri private, asta în timp ce în Germania, o cercetare din 2010 arată că 14,8% din numărul total al elevilor primeau meditaţii. În Grecia, un studiu din 2000, realizat pe studenţi din primul an, vorbea despre un procent de 50% dintre ei care au primit lecţii private. În 2010, tot în Grecia, o altă cercetare indica faptul că aproape toţi elevii aflaţi în ultimul an de liceu urmau o forma de şcolarizare suplimentară. În Ungaria, un studiu realizat anul acesta, pe 1.361 de studenţi, arată că 60,5% din­tre ei au primit meditaţii în ciclul se­cun­dar de învăţământ.

Instituţionalizarea cursurilor suplimentare

Conform unui aceluiaşi studiu, mare parte dintre aceste cursuri suplimen­tare sunt oferite de companii care îşi ofe­ră serviciile la nivel local, naţional sau inter­naţional. Un exemplu în acest sens este compania Kumon, cu sediul în Japonia, care susţine că are patru milioane de elevi care studiază în 26.000 de centre aflate în franciză în 46 de ţări. În Europa, compania are sediul şi cea mai mare parte a activităţilor în Franţa, dar s-a extins şi în Spania şi Portugalia, pro­fe­sorii fiind angajaţi cu contracte part-time.

În România, însă, majoritatea me­ditatorilor sunt profesori cu catedră com­pletă care oferă cursuri suplimentare pentru a-şi mări veniturile.

În Lituania, 16,6% dintre elevii care au făcut meditaţii au primit lecţii par­ticulare chiar de la profesorii pe care îi aveau la clasă (62,8% de la alţi profesori din şcoala lor sau din alte şcoli), în Polonia – 9,4% primeau meditaţii de la profesorii de la clasă (38,5% de la alţi profesori din şcoala lor sau din alte şcoli), iar în Slovacia – 10,9% primeau meditaţii de la profesorii de la clasă (24,9% de la alţi profesori din şcoala lor sau de la alte instituţii de învăţământ).

Practica meditaţiilor acordate chiar de profesorii de la clasă este con­siderată de autorii studiului drept „pro­blematică”. Aceştia motivează că, pe de o parte, există riscul ca profesorii să reducă efortul depus în şcoală, pentru a mări numărul elevilor care le cer servi­ciile în afara orelor de şcoală, iar pe de altă parte, apare riscul favoritismului.

Cauzele apariţiei şcolarizării suplimentare

Studiul Comisiei Europene mai arată că, în Europa de Est, în anii '90, a scăzut foarte mult pute­rea de cumpărare, iar salariile profesorilor au fost printre cele mai afectate, aşa că aceştia s-au văzut nevoiţi să găsească moda­lităţi pentru a-şi suplimenta veni­turile. Un raport din 2000 al UNES­CO arăta că salariul unui profesor român reprezenta numai aproximativ 40% din suma pe care o primea în 1990. În 2006, după mai multe greve, Guvernul a ma­jo­rat salariile profesorilor. „Cu toate acestea, salariile de bază au rămas scăzute şi, oricum, până atunci, meditaţiile au devenit parte a culturii sociale care a fost ac­ceptată atât de familii, cât şi de profesori”, se mai specifică în studiul C.E.

Potrivit studiului, în Europa Occidentală motoarele fenome­nului au fost cu totul altele; chiar dacă profesorii din vestul Europei s-au plâns şi ei de salarii mici, ele au rămas mult peste cele ale profe­sorilor din Europa de Est. Aici, ele­mentul care a generat industria me­ditaţiilor este competiţia : „Proce­sele de europenizare şi de globali­zare au adus o mobilitate mult mai mare a forţei de muncă şi au asociat competiţia cu locurile de muncă”.

Costuri anuale ale meditaţiilor

- Austria, 2010 – 126 milioane de euro

- Cipru, 2008 – 111 milioane de euro

- Franţa, 2007 – 2,210 milioane de euro şi cu o creştere de 10% pe an

- Germania, 2010 – între 942 şi 1,468 milioane de euro

- Grecia, 2008 – 952 milioane de euro

- Italia, 2010 – 420 milioane de euro

- România, 2010 – 300 milioane de euro

- Spania, 2010 – 450 milioane de euro