Pentru că în ultimii ani compa­niile private de securitate şi trupele paramilitare de mercenari au jucat un rol tot mai important în operaţiunile militare făcute de statele comunitare în zone de conflict precum Irak sau Afganistan, la nivel european a fost iniţiată o dezbatere legată de viitorul militar al spaţiului european, şi de măsura în care operaţiunile militare pot fi externalizate şi „privatizate”.


Un statut incert

Pentru că o serie de companii de se­curitate private joacă deja un rol im­portant în operaţiunile internaţionale de gestionare a crizei din Irak şi Afga­nistan, protejând oamenii şi echipa­mentul militar al statelor comunitare din aceste zone, şi ar putea prelua opera­ţiuni militare şi în Libia în curând, la nivel european a fost iniţiată o dezba­tere legată de statutul acestor compa­nii private de securitate şi modul în care se poate asigura supravegherea efi­cientă a activităţilor acestora.

Deputaţii europeni de la Subco­mi­sia pentru Securitate şi Apărare au dezbă­tut această temă zilele trecute cu ex­perţi şi reprezentanţi ai Serviciului Eu­ropean de Acţiune Externă. Cu aceas­tă ocazie, preşedintele subcomisiei, Ar­naud Danjean, de la Grupul Partidu­lui Popular European, a arătat că, uneori, apar controverse legate de neclarita­tea cadrului legal la nivel internaţional şi definiţia statutului companiilor de securitate private.

S-a adus în acest sens argumentul că, în cazul în care aceste companii de securitate, mobilizate cu efective în zonele de conflict, comit abuzuri, legile internaţionale nu li se aplică, deoarece nu reprezintă un stat. În plus, inves­tigaţiile transfrontaliere sunt dificile, ceea ce îngreunează responsabilizarea companiilor de securitate private. A fost adus în acest sens exemplul compa­niei private de securitate Blackwater, care a fost înlăturată din Irak după ce a ucis civili. 

Deputaţii europeni au spus în ace­laşi context că e nevoie de legi comu­nitare care să reglementeze foarte clar statutul şi atribuţiile companiilor de securitate.  

„Cine contractează pe cine? Furni­zează aceste companii arme în zonele de conflict? Trebuie să ne asigurăm că statul de drept şi drepturile omului sunt bine puse în practică“, a menţionat euro­deputatul Sabine Lösing de la Grupul Confederal al Stângii Unite Europene.

Cert e că, deşi nu există un cadru legislativ foarte clar la nivel european, cererea pentru astfel de operaţiuni creşte în spaţiul comunitar.  


În România, mercenarii sunt o variantă exclusă

Despre aceste tendinţe manifes­tate la nivel european, de înlocuire cu mercenari a militarilor din sistemul militar de stat, în misiunile in­ternaţionale din zonele de conflict, deputa­tul timişean Niculae Mircovici, mem­bru în Comisia de Apărare a Camerei Deputaţilor, apreciază că ar fi imposibil de materializat în cazul României. „În România, singura pregătire militară este cea realizată de structurile de învăţământ militare de stat. În plus, Constituţia nu acceptă şi nu regle­mentează existenţa unor grupări pa­ramilitare, de mercenari. Nu e consti­tuţional să utilizezi astfel de grupări, care nu sunt recunoscute, din punct de vedere legislativ. Ca atare, posibilitatea trimiterii unor astfel de grupări în locul militarilor profesionişti este exclusă în cazul României”.

Totuşi, şi în România, o parte din­tre atribuţiile structurilor militare de stat au început să fie înlocuite de so­cietăţi private, prin contracte ce pre­văd externalizarea unor servicii, pre­cum cel de pază exercitat la unele obiec­tive ale M.Ap.N. „La toate cen­trele militare serviciile de pază au fost externalizate de ani buni. Acelaşi lucru e valabil şi în Timiş, unde serviciile de pază ale Centrului Militar au fost externalizate, fiind asigurate prin societăţi contractate de către Consiliul Judeţean”, declară colonelul Mircea Cosor, şeful Centrului Militar Zonal Timiş.