În continuarea sau adiacent celebrului program „Cornul şi laptele”, statul român a decis să implementeze, în bună parte pe bani europeni, un program de distribuţie gratuită de mere elevilor din şcolile generale. Din păcate, implementarea acestui proiect s-a făcut greoi, tardiv, pierzându-se o parte din finanţarea aferentă în anul şcolar 2009 - 2010. În plus, prin condiţiile aberante impuse prin caietul de sarcini, statul favorizează importatorii de mere „de cauciuc”, cele fără gust şi înţesate de pesticide. Deşi pomicultorii timişeni ar fi putut realiza bani frumoşi din distribuţia de fructe în acest program, nimeni nu a spus nimic din timp, iar în judeţ s-a constatat că nu sunt suficiente mere de producţie internă pentru acoperirea necesarului. Situaţia creată a fost una extrem de favorabilă pentru filierele de importuri de fructe subevaluate, via Serbia.


Bani europeni, implementare românească

Guvernul a alocat în acest an, din Fondul de rezervă bugetară, suma de 25,7 milioane de lei, reprezentând cofinanţarea unui proiect european de distribuţie de fructe în şcolile generale din statele comunitare. Acest program a plecat de la ideea că, deşi Organizaţia Mondială a Sănătăţii recomandă un consum individual de 400 de grame de fructe şi legume zilnic, în România consumul de fructe şi legume pe individ s-a situat între 40 şi 60 de kilograme pe an, mult sub recomandarea O.M.S.
Considerată şi o măsură de combatere a obezităţii şi de ţinere la distanţă a elevilor de mâncarea de tip fast-food, distribuţia de mere în şcoli a beneficiat începând cu anul şcolar 2009 - 2010 de un buget stabilit de Consiliul Europei în valoare totală de 90 de milioane de euro pe an, finanţarea acordată României fiind de 4,9 milioane de euro, la care se adaugă cofinanţarea naţională obligatorie de 1,6 milioane euro (25%). Conform împărţirii, în prima fază, a banilor scoşi din fondul de rezervă al Guvernului, pentru anul şcolar 2009 - 2010, pe acest program, Timişul a primit 740.130 de lei. Au existat însă probleme legate de implementarea acestui program, în sensul că proiectul de ordonanţă de urgenţă care trebuia realizat în acest sens de către Ministerul Agriculturii a fost întârziat nepermis de mult, iar în lipsa cadrului legal, Primăriile implicate în acest program, dar şi Agenţia de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură, responsabilă de administrarea proiectului, nu au putut trece la derularea sa.


Norme întârziate

După ce, pe ultima sută de metri, s-a reuşit reglementarea cadrului legal, s-a trecut la implementarea efectivă a programului şi în vestul ţării. „Au fost implicate 99 de primării în acest program, deci până la urmă am acoperit cam tot judeţul”, spune directorul coordonator adjunct al A.P.I.A. Timiş, Dan Nicolae Micluţă. Însă mai toate Primăriile participante au avut aceeaşi problemă : Ordonanţa 24/2010, privind implementarea programului de încurajare a consumului de fructe în şcoli, a apărut în Monitorul Oficial abia în 31 martie. Până s-au organizat achiziţiile publice, a mai rămas o perioadă scurtă, de o lună - două, până la sfârşitul anului şcolar. Ceea ce înseamnă că o parte din finanţarea europeană pentru acest program s-a pierdut, întrucât în programul respectiv se specifica faptul că elevii pot beneficia de raţia de mere stabilită timp de 100 de zile. Şi, în multe cazuri, mai rămăseseră maximum 60 de zile din momentul începerii efective a distribuţiei de mere până la sfâşitul anului şcolar.
În Timiş a mai existat însă şi o foarte mare problemă legată de furnizarea de fructe. „S-a constatat, în destule cazuri, că nu prea mai era de unde să se procure merele din producţia internă. Sigur că, dacă producătorii, inclusiv cei de pe plan local, ar fi ştiut din timp de acest program, şi-ar fi făcut stocuri, şi ar fi avut contracte ferme de vânzare a mărfii. Sperăm ca această problemă să se reglementeze de la toamnă, pentru derularea acestui program în anul şcolar 2010 -2011”, precizează directorul coordonator adjunct al A.P.I.A. Timiş. Este evident că, în aceste condiţii, neexistând stocuri interne, au fost favorizate marile filiere de importuri de fructe subevaluate din Serbia – activitate în care Timişul are deja tradiţie, existând adevărate reţele care lucrează cu complicitatea unor autorităţi din Serbia şi evită pe cât posibil plata taxelor vamale pentru marfa introdusă în ţară, prin subevaluare, monpolizând în acelaşi timp pieţele agro-alimentare din judeţ.


Mere „de cauciuc” pentru copiii de la sat

Toate Primăriile timişene care au organizat licitaţii pentru achiziţie de fructe pe acest program au fost nevoite să respecte normele trasate de pe plan central pentru caietele de sarcini. Norme care, indirect, favorizau merele din import, arătoase, dar lipsite de gust şi, adesea, înţesate de pesticide şi alte chimicale folosite în agricultura intensivă. De exemplu, în caietul de sarcini publicat de Primăria Uivar se precizează, în concordanţă cu normele centrale : „Merele furnizate vor fi între 90 şi 150 de grame, încadrate la categoria I şi/sau la categoria a II-a, conform standardului de comercializare pentru mere prevăzut în Standardele specifice de comercializare”. Ceea ce înseamnă că fructele trebuie să fie întregi, sănătoase, spălate, curate, fără materii străine vizibile, fără urme de atacuri de boli şi dăunători, fără umiditate externă în exces, fără miros sau gust străin, să reziste la transport şi la manipulare. Este evident că puţini sunt producătorii interni care s-ar încadra în aceste norme, care pun mai mult accent pe aspect, şi nu pe calităţile nutriţionale ale fructelor. Multe mere de import sunt aspectuoase, deşi sunt fade şi un conţinut scăzut de vitamine, însă îşi păstrează aspectul multă vreme şi sunt rezistente la transport. În plus, cerinţa „fără urme de atacuri de boli şi dăunători” poate fi întrunită doar de un lot de mere împănate cu pesticide. Dan Nicolae Micluţă spune că ar fi bine ca acest program să fie corelat cu producţia internă, în aşa fel încât să fie un sprijin pentru producătorii agricoli autohtoni. Dar, menţionează acesta, „în caietele de sarcini nu se menţionează nimic despre o cumpărare preferenţială a acestor fructe de pe piaţa internă”.


Prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi : „Se cumpără de fapt apă, pe bani mulţi”

Profesorul dr. Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetări Alimentare, spune că de la început s-a arătat reticent faţă de normele impuse cu privire la aceste loturi de mere pentru distribuţia în şcoli. Conform acelor cerinţe, spune prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi, sunt şanse mari ca multe din merele distribuite în şcoli să fi provenit din culturi intensive, stropite consecutiv, de peste 20 de ori, cu tot soiul de pesticide, deci contaminate. „Sortarea acestor mere după dimensiuni, şi nu după calităţile nutriţionale, este o aberaţie. S-a pus accentul doar pe aspect, în detrimentul valorii nutriţionale. S-a neglijat faptul că un măr mic, nu foarte aspectuos, provenit dintr-o cultură tradiţională, poate avea cu mult mai multe calităţi decât un măr «de expoziţie». Mergându-se pe varianta apelării la stocuri de marfă din import, infestată cu tot soiul de chimicale şi cu un conţinut sărac din punct de vedere al vitaminelor şi mineralelor, s-a cumpărat de fapt apă, la preţuri foarte mari”, ne-a declarat Gheorghe Mencinicopschi.


Distribuţie foarte costisitoare

Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a solicitat Comisiei Europene suplimentarea fondurilor pentru implementarea programului în anul şcolar 2010 - 2011. În urma alocării definitive a ajutoarelor în cadrul programului de încurajare a consumului de fructe în şcoli, pentru perioada cuprinsă între 1 august 2010 şi 31 iulie 2011, România a obţinut 9.659.220 de euro, aproape dublul fondurilor alocate anului şcolar 2009 - 2010. Normele legate de calităţile fructelor rămân aceleaşi, fiind preferate merele măsurate „cu şublerul” şi cu aspect frumos, în detrimentul merelor de calitate. Nutriţionistul Gheorghe Mencinicopschi spune că ar fi trebuit, de exemplu să se impună nişte calităţi nutriţionale minime, cum ar fi un conţinut minim de vitamina C. În schimb, programul, prin normele de implementare pe anul viitor, specifică faptul că loturile de mere destinate programului de încurajare a consumului de fructe în şcoli vor fi însoţite de buletine de analiză privind conţinutul de pesticide, nitriţi, nitraţi sau alţi contaminanţi.
Însă Primăriile care vor participa la acest program nu vor avea, mai ales în cazul celor comunale, expertiza necesară pentru a interpreta corect aceste analize, care, în acest fel, nu vor fi decât nişte hârtii în plus la dosar. Se mai ridică şi nişte semne de întrebare, în legătură cu implementarea acestui program în anul şcolar 2010 - 2011 şi în ceea ce priveşte proporţia sumelor legate de activităţile de distribuţie şi campaniile promoţionale adiacente. Mai precis, Timişul are alocată suma de 1,5 milioane de lei, din care mai mult de o treime, 518.000 de lei, o reprezintă cheltuielile de distribuţie, la care se adaugă 51.000 de lei fonduri pentru măsuri adiacente. Fondurile legate de distribuţie au în majoritatea judeţelor proporţii la fel de mari, ceea ce înseamnă, că, la fel ca şi în cazul „Cornul şi laptele”, programul de distribuţie de mere în şcolile generale va fi o mină de aur pentru firmele abonate la contracte cu statul.