Metamorfoza rechinului in euglena verde

Cati dintre consumatorii constanti de presa pot spune ca au urmarit ori ca li s-a dat ocazia sa monitorizeze cursul unui dosar penal despre care, in prima faza, s-a vorbit de prejudicii aduse statului, de arestari, s-au vehiculat pedepse privative de libertate – cu tot taraboiul care se isca, in general, in jurul unui astfel de caz? Probabil, foarte putini, desi ar avea minimum un motiv sa priveasca atenti spre finalitatea unui astfel de caz : veniturile personale.

Aritmetica nu mai este, insa, stiinta aceea simpla, fara echivoc, atunci cand vorbim despre circuitul dosarelor penale privind infractiuni economice. Pe masura ce valoarea prejudiciului (in general, adus statului deci, implicit si indirect, noua insine) creste, cursul unui astfel de dosar este tot mai greu de urmarit, iar deciziile luate sfideaza, adesea, orice logica.

Dintr-un articol aparut azi in paginile TIMPOLIS, care vizeaza metamorfozarea surprinzatoare a unor cazuri cu prejudicii mari, din fapte pasibile de detentie in greseli nevinovate – statut legitimat printr-un N.U.P. (neincepere a urmaririi penale) sau S.U.P. (scoatere de sub urmarire penala) – rezulta, fara echivoc, dezinteresul si lipsa de respect ale unora dintre impartitorii dreptatii, fata de lege, fata de banul public, mascate intr-un fel de poveste a rechinului transformat in euglena verde.

Nu am inteles niciodata de ce, dupa astfel de cazuri incepute in forta, uneori in catuse, si pecetluite intr-un happy-end impecabil pentru protagonisti nu exista vinovat, nu cere nimeni gasirea unui vinovat, nu se vorbeste despre abuzuri, despre incompetenta ori despre fapte care tind spre sfera coruptiei. Cand un om face obiectul unui dosar penal, acuzat de prejudicii mari aduse, prin diferite tertipuri, statului, cand acel om mai este si arestat si cand, in cazul aceluiasi, se decide, intr-un moment al anchetei, scoaterea lui de sub urmarire penala ori, in instanta, este gasit nevinovat sau i se minimalizeaza culpa, te intrebi daca este victima unor incompetenti ori a unor abuzuri ori daca este beneficiar si sustinator al unor acte de coruptie? Raportandu-te la ceea ce urmeaza dupa astfel de schimbari la 180 de grade ale anchetei, adica la nimic, tinzi sa-ti raspunzi ca niciuna dintre ipoteze nu este corecta. De ce?

1. Daca acel om este, intr-adevar, o victima – a incompetentei ori a unor abuzuri –, in primul rand, ar fi normal ca, o data ce ii este restabilita nevinovatia, sa ia atitudine, pentru demnitatea si libertatea care i-au fost calcate in picioare. De cate procese intentate, de foste victime, calailor demnitatii lor s-a auzit? Chiar si atunci cand, in faza incipienta a anchetei, la intrarea sau la iesirea din Parchet ori din arest, acuza abuzuri si rafuieli? In al doilea rand, ar trebui sa existe cel putin sanctiuni daca nu demiteri ale celor care l-au anchetat si fie nu au cunoscut legea, fie i-au contorsionat prevederile pana la abuz. De cate astfel de sanctiuni s-a auzit?

2. Daca acel om este beneficiar si sustinator al unor acte de coruptie, te-ai astepta sa auzi de oameni ai legii cercetati, suspendati, demisi, arestati. Cum procentul este infinitezimal tinzi sa spui ca si varianta doi de raspuns este exclusa.

Ar fi si o a treia varianta de raspuns, care are, insa, legatura cu ipoteza anterioara : ca omul sa fie beneficiarul unui sistem legislativ mentinut gaunos, in care legea poate fi interpretata functie de interes. Problema este ca, ascunzandu-se in spatele acestor prevederi alunecoase si interpretabile, unii procurori sau magistrati pot avea veleitati de Ajax fara a-i intreba nimeni cum si de ce le-au dobandit.