Minciuni oficiale pentru bani neoficiali

Noiembrie 2004 - Un senator cerea in plenul Senatului desfiintarea duty-free-urilor, aratand cu degetul spre probleme pe care, de altfel, toata lumea le cunostea, dar pe care nimeni din staff-ul politic al tarii nu parea dispus sa se prefaca macar ca ar incerca sa le elimine, macar promulgand o lege eficienta : evaziunea si contrabanda care infloresc in zona si prejudiciile imense cauzate de aceste magazine bugetului de stat prin neplata taxelor vamale, a accizelor si a TVA. In bataie de joc, ideea a fost respinsa prompt si cu virulenta chiar de reprezentantul Ministerului Finantelor, care a anuntat ca prezinta punctul de vedere al Guvernului Nastase. In sprijinul acestei interventii au venit alti senatori care, din cauza extazului cu care priveau spre banii pe care ii virau cele 100 de duty-free-uri catre buget, nu mai vedeau contrabanda derulata prin intermediul multora dintre ele, a carei valoare batea nu doar suma virata oficial, ci si PIB-ul national.
Octombrie 2006 - Tot in plenul Senatului se dezbatea o ordonanta de urgenta, care prevedea desfiintarea duty-free-urilor, cu exceptia celor de pe aeroporturi. Cu sentimente constante de admiratie fata de ele, senatorii au gasit, din nou, un colac de salvare pentru aceste magazine generatoare de coruptie. Razand in fata Comisiei Europene si a doi ministri care asteapta de mult prohodul duty-free-urilor (Monica Macovei si Vasile Blaga), Comisia de Buget Finante a agatat de ordonanta un amendament care da voie tuturor duty-free-urilor sa dainuie. Explicatia a venit, de data aceasta, de la Varujan Vosganian, care a explicat ca senatorii au luat aceasta decizie la cererea Ministerului Afacerilor Externe care, la randul sau, primise aceste solicitari de la reprezentantii misiunilor diplomatice acreditate la Bucuresti... Era simplu de dedus ca aceasta informatie nu poate fi adevarata, fapt confirmat ulterior si de oficialii M.A.E. Penibil, pana unde poate merge minciuna cand e vorba despre afaceri care asaza in lumina Fiscului numai o parte infima din banii invartiti. Un deja-vu dezolant, cand privim la un alt episod in care lupta impotriva marii coruptii este sabotata, din nou, dupa modelul celor foste trei roze, chiar de reprezentanti ai puterii.
Esecul in acest capitol numit “duty-free” era, insa previzibil. Am afirmat acest lucru si in primavara, cand Monica Macovei declansase razboiul impotriva acestor “izvoare de evaziune fiscala”, cum le catalogase si presedintele Basescu. Scriam atunci ca interesele ca duty-free-urile sa ramana pe piata macar pana in momentul in care vor veni oficialii europeni sa le puna lacatul sunt mari. Chiar in Guvern opiniile erau divergente. Ministrul Justitiei cerea o ordonanta de urgenta prin care sa fie desfiintate. Ministrul Finantelor, Sebastian Vladescu, facea lobby, surprinzator, pentru o varianta mult mai de durata : un proiect de lege, care urma - dupa obiceiul casei cand e vorba de legi anticoruptie - sa iasa tocat din votul Senatului. Intuind, probabil, ca nu vor avea sorti de izbanda si lucrurile vor fi transate in baza ordonantei de urgenta pentru care milita Monica Macovei, sustinatorii duty-free-urilor au gasit un alt colac de salvare. In iulie era deja publicata in monitorul oficial Legea 330, gandita, promovata si votata in mare secret, care chipurile aducea modificari unei ordonante de guvern mai vechi, conform carora magazinele duty-free isi vor inceta activitatea abia o data cu aderarea Romaniei la U.E. Omitand ca facusera ajustari pe o ordonanta desfiintata, printr-o alta ordonanta, chiar cu o luna inainte, si care prevedea inchiderea tuturor duty-free-urilor pana in 30 septembrie... Deci, un nou scurt-circuit si alte cateva luni cu... bani. Greseala trebuia, insa, cumva reparata de ochii lumii. Si asa am ajuns la o alta ordonanta de urgenta, cea mai recenta, cea cu amendamentul mincinos... Ramane de vazut ce se va intampla. Cum, de altfel, ramane de vazut cate scandaluri gen Moldova Noua, editia estivala 2006 vor mai fi demascate pana la emiterea certificatului de deces al duty-freee-urilor. Doar in acest dosar, unde in joc sunt vreo trei magazine, se vorbeste de un prejudiciu care bate spre un milion de euro.