Ministerul-fantoma

Minister fantoma? Aceasta ar putea fi, pentru un "orizont de timp apropiat", intrebarea care va incolti in mintea tuturor celor care vor intra in contact cu un angajat al defunctului Minister al Administratiei si Internelor, renascut cat ai zice restructurare guvernamentala, sub forma Ministerului Internelor si Reformei Administrative. Si asta pentru ca jandarmii, politistii, politistii de frontiera, de vreo luna angajati ai M.I.R.A., au legitimatii, acte, sigle, masini cu titulatura M.A.I., o institutie care, nici de iure, nici de facto, nu mai exista. Lasand la o parte cheltuielile deloc neglijabile, care decurg din aceasta rebotezare inutila, ceea ce pune pe ganduri este modul de a vedea lucrurile al zisilor oameni noi din "noua" M.I.R.A., numiti sa "restructureze" ministerul, ancorarea lor in niste cutume invechit-maladive si intr-un limbaj de lemn la concurenta cu cel din plenarele C.C.

De ce nu s-a putut face reforma in M.A.I. fara a schimba titulatura ministerului nu am inteles. Nu credem ca reforma se va produce o data cu schimbarea numelui sau va fi conditionata de aceasta, ca etapele care vor duce la progres se vor face intr-un "orizont de timp apropiat", cum propovaduieste, prin vocea unui ofiter, noul si mai tanarul ministru. Nu putem crede nici ca modificarea unor legi ori transformarea altora functionale implica automat reforma. Nici ca reforma este sinonima cu puterea discretionara a unora, care poate merge, de exemplu, pana la dispunerea folosirii unui elicopter al M.I.R.A., pe bani publici, de catre un la fel de tanar si "reformator" ministru, doar pentru ca acesta sa asiste la inaugurarea bazinului fostei sale scoli generale din inima Moldovei. O cauza nobila, de altfel, dar paralela cu protocolul si banul public.

Intelegem altceva prin reforma. Ca este gandita si pusa in aplicare de un om sau o echipa care cunoaste si partile bune si, mai cu seama, partile bolnave ale sistemului care trebuie insanatosit, un om sau o echipa care a avut legatura fie si indirecta cu sistemul. Ca reformarea unui corp profesional nu se rezuma la rebotezarea lui, ci implica schimbarea de fond, din temelii, cu riscul de a-i trimite acasa pe cei care nu vor sau nu se pot adapta acesteia, indiferent ca au 50 sau 25 de ani. Ca reforma nu atrage dupa sine doar preluarea unor puteri mai mari, ci si asumarea unor responsabilitati pe masura. Ca nu este sinonima cu lipsa unui control public eficient, cu inamovibilitatea, cu intangibilitatea, nici cu opacitatea alunecoasa.

Nu schimbarea titulaturii M.I.R.A. era prioritara. Prioritara era rezolvarea altor probleme : curatenia, pe probe, nu pe criterii clientelare sau politice, din interior, profesionalizarea multora dintre angajati posesori de diplome, dar nu si de experienta, castigarea credibilitatii, a increderii, a respectului opiniei publice, eliminarea unor mentalitati bolnave (resimtite, uneori acut, si in cazul unor tineri de sub 30 de ani) sau inlaturarea din sistem a celor care nu pot renunta la ele, transparentizarea institutiei etc. Un tanar ministru de Interne apreciaza ca reforma trebuie sa inceapa prin schimbarea de nume si prin raspunsuri care nu explica nimic concret; ceea ce s-ar putea traduce fie prin faptul ca exista ceva care nu trebuie pus in lumina reflectoarelor, fie ca problema nu este stapanita, iar nesiguranta trebuie mascata cumva.

Tineretea poate fi, un avantaj, dar nu e intotdeauna suficienta. Ca sa ramanem in perimetrul Internelor, am aminti doar doua (nu singurele) exemple. D.G.A.-ul fusese condus de Marian Santion, care are o calitate: e tanar. In Politie, pe acelasi principiu, ofiterii tineri au inlocuit profesionistii "indezirabili". Si?...