Cum era de aşteptat, actualul context economic a avut influenţe în ceea ce priveşte evoluţia infracţionalităţii în judeţ. Astfel, în ultimele luni procurorii timişeni au înregistrat o creştere a cazurilor de furturi minore, precum şi a infracţiunilor comise de minori proveniţi din familii marcate de probleme materiale.


Copiii crizei

Potrivit datelor centrali­za­te de către procurorii Parche­tului de pe lângă Tribunalul Timiş, pe parcursul ultimelor luni a existat un număr destul de mare de infracţiuni comise de către minori provenind din familii dezorganizate, sau mar­cate de probleme materiale. Astfel, în 2009, de la aceas­tă unitate de Parchet au fost trimişi în judecată 146 de mi­nori, ce au comis infracţiuni de natură şi periculozitate diferite.
Astfel, pentru infracţiuni de tâlhărie, în 2010 au fost tri­mişi în judecată 23 de inculpaţi minori, iar 11 au fost arestaţi, faţă de şase inculpaţi minori în 2009. Pentru vătămare corpo­rală cu intenţie, în 2010 au fost trimişi în judecată nouă incul­paţi minori, faţă de anul 2009 când au fost trimişi în judecată patru inculpaţi minori.
„Din dosarele soluţionate se desprinde concluzia că infrac­ţionalitatea juvenilă se dato­rează, în principal, condiţiilor grele de viaţă ale minorilor ca­re provin din familii dezor­ga­nizate, cu posibilităţi materiale modeste, în care se manifestă o lipsă totală de supraveghere din partea celor cărora le re­vine aceasta obligaţie şi grave carenţe educaţionale. Cea mai mare parte din minorii care au săvârşit infracţiuni nu au frec­ventat niciodată şcoala sau au întrerupt-o ca urmare a dezor­ganizării familiei sau a lipsei de venituri”, precizează procurorii Parchetului de pe lângă Tri­bunalul Timiş.


Infracţiunile minore nu mai scapă cu pedepse administrative

Din cauza creşterii numă­rului de infracţiuni minore (pre­dominând furturile din super­marketuri), procurorii timişeni spun că au fost nevoiţi să-şi schimbe abordarea acestor fap­te şi să aplice mai puţin acele prevederi din Codul Penal, care prevăd că se pot da sancţiuni administrative pentru acele fap­te penale care, prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege şi prin conţi­nutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanţă, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
„S-a înregistrat o scădere a numărului de învinuiţi faţă de care s-au aplicat aceste preve­derile în anul 2010, fiind 3.530 învinuiţi, faţă de 3721 învinuiţi în anul 2009. Această situaţie se datorează reorientării practicii judiciare a instanţelor judecă­toreşti în sensul condamnării şi pentru fapte penale care, în anii precedenţi, erau apreciate ca lipsite de pericol social. Reanalizarea pericolului social a fost determinată şi de realită­ţile sociale actuale”, spun procu­rorii timişeni.
Totuşi, aceste sancţiuni ad­ministrative s-au aplicat anul trecut în peste 1.400 de cazuri de furturi din magazine, care, dacă nu ar fi fost soluţionate în acest fel, ar fi dus la o creştere semnificativă a eşantionului de deţinuţi.
Şi aşa, acest gen de dosare le-au dat de furcă poliţiştilor şi procurilor, din cauza numărului mare de dosare ce îi revine fie­că­rui poliţist. Aşa se face că, du­pă cum precizează reprezen­tanţii Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiş, „s-a ajuns în situaţia ca dosare având ca obiect infracţiuni rutiere de complexitate redusă sau furturi din societăţi comerciale (Real, Metro, Kaufland etc.), să rămâ­nă în nelucrare perioade de cel puţin şase luni”. Nu doar prin creşterea ca­zu­rilor de furturi mărunte s-a pu­tut vedea faptul că actualul con­text economic a făcut ravagii în judeţ. Pe parcursul anului trecut au fost instrumentate de pro­cu­rorii Parchetului de pe lângă Tri­bunalul Timiş şi foarte multe cazuri de abandon de familie, cau­zat tot de neajunsurile materiale.
Aşa se face că anul trecut au fost soluţionate 463 de cauze de acest gen, cu 22 de rechizitorii şi de 22 inculpaţi, faţă de 347 cauze soluţionate în anul 2009. Criza a afectat, însă, şi ac­tivitatea de urmărire penală în sine, care a fost marcată de lipsa unor fonduri necesare bunei funcţionări a unităţilor de par­chet. În acest fel se menţio­nea­ză lipsa fondurilor necesare ex­pedierii citaţiilor, efectuării exper­tizelor, chiar şi în situaţia în care acestea sunt obligatorii – de exemplu, expertize dispuse în dosarele de circulaţie în vede­rea stabilirii alcoolemiei, exper­tize psihiatrico-legale în cauzele cu minori, autopsii dispuse în ve­derea stabilirii cauzelor decesu­lui în dosare având ca obiect morţi patologice sau violente.