Misterele tranzitiei

Faceti un exercitiu de imaginatie si in chipuiti-va ca v-ar cere cineva sa nominalizati, in doua - trei minute minute, cateva mari scandaluri (sa le numim cu iz de coruptie, ca afilierea la coruptie nu le-a dovedit-o nicio sentinta definitiva si irevocabila) care au zguduit Romania ultimilor aproape 18 ani si finalizate in favoarea statului perdant. Adica, sa va amintiti de cazuri in urma carora statul sa-si fi recuperat pierderile colosale, pe care le-a tot suportat din zorii anilor '90. Nu veti reusi sa faceti acest lucru, si asta nu pentru ca ati avea lacune sau amnezii temporare.

Cine a platit, de exemplu, in anii 1992 - 1995, pentru incalcarea embargoului impus fostei Iugoslavii? Pentru perioada in care contrabanda cu produse petroliere ajunsese sa se faca - cu concursul autoritatilor - in regim full-time pe toata Clisura Dunarii si de pescarul cu doua clase care-si abandonase plasa de pescuit pentru barca cu motor Yamaha si canistra cu benzina, si de ilustrii necunoscuti si vesnic purtatori de N.U.P.-uri care faceau contrabanda cu vagonul. Istoria acestei perioade de jaf la drumul mare si nivel inalt a ramas in analele Parchetului si in fisele de lucru ale fostului si prematur disparutului C.N.A.I.C.O. drept "Dosarul Jimbolia". Si atat.

A urmat, in scurt timp, o reorientare a hotilor cu staif, diplome si functii spre un furt mai intelectual, fara iz de petrol. Cativa ani, sectorul financiar-bancar a alimentat, pana la suprasaturatie, conturi private. Anii 1995 - 1998 au venit, si au ramas in memoria noastra, cu rasunatoarele falimente bancare. S-a inceput cu devalizarea bancilor de stat si s-a continuat cu golirea bancilor private capitalizate cu banii statului. Indiferent ca vorbim despre Bancorex sau despre B.R.C.E., Banca Agricola, Banca Dacia Felix, Bankcoop, Banca Internationala a Religiilor, Columna, Banca Romana de Scont, misterul disparitiei fondurilor insumate la zeci sau, poate, sute de miliarde de dolari, e la fel de profund ca in cazul Triunghiului Bermudelor. La capitolul vinovati, avem liniute si x-uri, cu doua-trei exceptii, temporare si fara finalitate. In paralel, in aceiasi ani de glorie ai furtului nedovedit s-a facut pe picior mare si contrabanda cu tigari si contrabanda cu alcool, de pe urma carora evaziunea s-a ridicat la sume imposibil de cuantificat. Vinovati sunt si la acest capitol, doi - trei afaceristi. Unii au facut si putina puscarie, dar averile le-au ramas intacte. Dovada, relansarea rapida post-gherla in afaceri similare.

De cate ori vreo afacere nu avea si nu are finalul penal asteptat sunt invocate lipse de probe, legi interpretabile sau vid legislativ. O alta afacere care pare sa se fi pierdut in neant, din cauza aceleiasi ambiguitati legislative, este Fondul Libertatea, al carui certificat de nastere fusese semnat in aprilie 1990, de Consiliul Provizoriu de Uniune Nationala. Daca legea lasa loc de speculatii in privinta cheltuirii fondurilor (explicand ce se poate intampla doar cu 50% din bani), are un paragraf care, teoretic, nu lasa loc la interpretari - cel care se refera la controlul gestiunii, care, se spune, trebuia facut de Corpul de Control economico-financiar al primului-ministru. In cei peste 17 ani de la infiintarea Fondului, nu l-am auzit pe niciunul dintre cei opt premieri pe care i-am avut vorbind despre minusul pe care-l reclama acum cei care gestioneaza ceea ce a mai ramas din Fondul Libertatea.

Daca am inceput acest articol propu nandu-va un exercitiu de imaginatie, sa-l incheiem in aceeasi nota. Incercati sa va imaginati ce raspuns vom primi de la Guvern, in termen de maximum 30 de zile - cat prevede Legea 544/2001, privind liberul acces la informatii de interes public - incepand cu data de 22 octombrie 2007, privitor la acest subiect.