Miza lor si miza noastra

Ce mesaj transmite un inalt functionar public care, desi stie ca este in vizorul D.N.A.-ului, ca are telefoanele puse oficial sub ascultare, nu se sfieste sa se implice in procesul unei licitatii publice cu miza cuantificabila in milioane de euro, sa faca trafic de influenta la telefon si nici sa primeasca un plic (despre care anchetatorii, refacand puzzle-ul convorbirilor, spun ca ar fi continut 15.000 de euro) in plina zi, pe o terasa din inima Bucurestiului? Ca nu-i pasa. De ce nu-i pasa? Pentru ca stie ca are in spate o "familie" care ii va oferi protectie, la o adica. (O dovada de solidaritate i-o daduse — sfidand legea — cu cateva zile inainte de a fi filmat cu plicul, chiar ministrul Justitiei, care il atentionase practic ca telefonul ii e sub ascultare.) Apoi, nu-i pasa pentru ca stie ca in instanta, daca ai habar sa raspunzi corect la intrebarile unde? si cat?, poti pune in miscare o curatatorie mai eficienta ca "Nufarul".

Ce mesaj poate transmite un ministru al Justitiei, ramas in memoria colectiva ca autor al unor afirmatii si decizii care nu prea au nimic in comun cu anticoruptia? Un ministru care, la cateva zile dupa numire, a cerut revocarea din functie — fara un control prealabil al C.S.M. — a unui procuror la care se afla dosarele de mare coruptie instrumentate in ultimii doi ani de D.N.A.? Un ministru care apare pe post si face publice informatii dintr-un dosar de urmarire penala pe numele unui coleg de guvern? Mesajul ar fi ca nu actioneaza de capul sau. Daca actiona bezmetic si era doar autorul unor greseli inadmisibile pentru un om care si-a asumat aceasta functie, probabil, nu mai era ministru.

Ce mesaj transmit membrii unui Guvern care, din pricina unor aparente orgolii politice, refuza sa faca echipa cu cei alaturi de care au castigat alegerile in decembrie 2004, sub deviza "Dreptate si adevar", ba mai mult, ajung ca, alaturi de oameni carora le infierau actele de coruptie si politica daca nu partizana, cel putin laxa fata de acestea, sa pactizeze pentru a-l suspenda pe presedintele ales, apoi sa faca tot posibilul pentru ca ministri suspectati de acte de coruptie sa nu ajunga sa raspunda in fata procurorilor? Ce mesaj transmit, ca artizani ai unui blocaj la nivel inalt a cercetarii penale pe numele unor inalti functionari publici, cerand, prin ordonanta, modificarea legii ministeriale, ceea ce atrage dupa sine cel putin cateva luni de liniste pentru ministrii care se pregateau sa intre la audieri la D.N.A.? Ce mesaj transmit acei ministri care, dupa vizionarea filmuletului spagii, sustin in continuare ideea unei lucraturi politice? Mesajul ar fi ca legea a ramas, in acceptiunea lor, tot pentru omul de rand, ca sustinerea "politically incorect" a unor colegi si prieteni politici suspectati de acte de coruptie exista, chiar pe fata si in dispretul legii si al electoratului, ca lupta anticoruptie este un slogan demagogic pentru mobilizarea la vot a maselor de oameni satui de furtul la scara macro.

Datorita acestor mesaje, am avut anchete care au debutat cu arestari spectaculoase si s-au finalizat cu happy-end pentru invinuiti. Avem miliardari de carton cu cazier impecabil. Avem politicieni si prieteni de politicieni care — desi au jecmanit statul, au trucat licitatii, au facut afaceri cu statul, in care acesta avea intotdeauna rolul prostului cu suflet mare — sunt liberi. Iar unii arata cu degetul spre cei care fura. Cei care fura acum. Pana cand rolurile se schimba. In atare conditii, am auzit deja oameni care si-au jurat ca nu vor mai calca la urne. Nu credem, insa, ca dezinteresul e o solutie. O solutie ar fi sa urmarim cu atentie dinspre cine vin actiunile corecte si concrete. Exemple avem zi de zi.