Un număr destul de mare de analişti ai pieţei forţei de muncă din România susţin că actualul context economic a făcut ca relaţiile angajator-angajat-autorităţi să se întoarcă în timp cu cel puţin zece ani. Şi dacă acum 10 - 12 ani, munca la negru era practicată asiduu de mulţi angajatori, din cauză că amenzile erau mici şi controalele, rare sau inexistente, în România anului 2010 lucrul fără forme legale pare că revine la proporţiile la care era în urmă cu un deceniu. E un lucru observat şi în vestul ţării, unde inspectorii de muncă remarcă o creştere a numărului de angajatori care folosesc munca la negru.


Scheme de personal insuficiente la Inspecţia Muncii

Teoria potrivit căreia, pe pe­rioade de criză economică, în cazul în care statul nu ia măsuri de relaxare fiscală, iau proporţie evaziunea fiscală şi munca la negru, a fost confirmată şi în Timiş, unde reprezentanţii In­spectoratului Teritorial de Mun­că vorbesc despre o creştere a nu­mărului de persoane depis­tate practicând munca fără for­me legale. „Categoric, aşa cum re­iese din statisticile noastre, mun­ca la negru, ca fenomen, a cres­cut în judeţ în ultima pe­rioadă”, spune Cornelia Co­rescu, in­spectorul-şef al I.T.M. Timiş.
Sectoarele economice în care s-au depistat astfel de prac­tici s-au diversificat, apărând cazuri de muncă la negru şi în cadrul unor companii multi­na­ţionale cu pretenţii, pe lângă si­tuaţiile „clasice” de angajare fără forme legale în construcţii, în unităţi specializate pe con­fecţii sau la fast-food-uri, în spe­cial pe timpul verii.
Din păcate, numărul unită­ţilor care pot fi acoperite cu con­troale de către inspectorii de muncă este destul de mic, pen­tru că schema de personal a Inspectoratului Teritorial de Muncă a scăzut prin ieşiri din sistem prin pensionare, fără mai fi posibile noi angajări. Con­form Inspecţiei Muncii, Timi­şul, unul dintre cele mai bine dez­voltate judeţe ale României din punct de vedere economic, este „acoperit” de doar 65 de inspec­tori de muncă.
Aceştia sunt re­partizaţi pe domenii, iar pe so­cietăţile co­merciale cu profil agricol, de exemplu, unde e destul de mare probabilitatea practicării mun­cii la negru, pe perioada lucră­ri­lor sezoniere, pe tot judeţul există un singur inspector de muncă. Aceasta în condiţiile în care, în Timiş, sunt peste 3.000 de unităţi de acest gen. Astfel că, pe parcursul anu­lui trecut, au putut fi controlate doar 65 de astfel de unităţi, adică aproxima­tiv 2% din total, şi la una sin­gu­ră s-au putut rea­liza două con­troale în acelaşi an.
Pentru societăţile profilate pe transporturi (unde se înca­drează şi firmele de taxi, şi ele susceptibile de practicare a mun­cii la negru), pe tot judeţul, sunt, potrivit Inspecţiei Muncii, doar doi inspectori I.T.M. de spe­cialitate. Astfel, din cele pes­te 700 de unităţi specializate pe transporturi din judeţ cel mult 10% pot fi controlate pe par­cursul unui an.


Amenzi de 800.000 de lei, date în câteva luni

Inspectorii I.T.M. fac anual peste 2.000 de controale, în Ti­miş, pentru depistarea muncii la negru. În 2009 au fost depis­taţi 450 de lucrători fără forme legale. Anul acesta, până în au­gust, au fost descoperiţi 250 de angajaţi fără forme legale, însă cazurile descoperite s-au înmul­ţit în ultimele săptămâni.
O posibilă explicaţie poate fi şi faptul că, în varianta în care, în eşaloanele inferioare ale unor instituţii ale statului tăierile de sporuri şi ajustarea salarială cu 25% au făcut ca salariile înca­sate să fie extrem de mici, unii bugetari au încercat să-şi ia o a doua slujbă şi, în cazul în care statutul de funcţionari publici îi împiedica să facă acest lucru, au mers pe varianta muncii la negru.
„Există, într-adevăr, un risc la angajaţii din Poliţie, de exem­plu, care au acele constrângeri legate de contractarea unei a doua slujbe, ca o parte din cei ca­re nu-şi mai pot acoperi chel­tuielile cu salariul încasat, să migreze spre zona muncii la ne­gru. Nu e un risc mai mare ca la alte categorii socio-profesio­na­le, dar există. Sigur, e regretabil dacă se întâmplă asta, dar poţi spune şi că, decât să comită in­fracţiuni sau să obţină venituri din activităţi la limita legii, mai bine să presteze o a doua acti­vi­tate în mod corect, dacă statul nu îi lasă, din cauza acestor con­strângeri, să-şi declare la ve­de­re veniturile obţinute din mun­că, şi să plătească impozite şi taxe pentru ele”, consideră Va­sile Lincu, preşedintele Sin­dicatului Poliţiştilor şi Vameşilor „Pro Lex”.
Reprezentanţii Inspecto­ra­tului Teritorial de Muncă Timiş spun că, probabil, numărul an­ga­jatorilor care practică munca la negru ar fi fost mult mai ma­re dacă nu ar fi crescut, în ultima perioadă, cuantumul amenzilor date pentru acest gen de încăl­cări ale legislaţiei muncii. Ast­fel, un patron riscă să plătească o amendă de peste 4.000 de lei pentru fiecare angajat depistat muncind fără forme legale. Şi doar din acest gen de amenzi inspectorii I.T.M. Timiş au adus la buget, în primele şase luni ale acestui an, peste 800.000 de lei.
Foarte interesant este că în acest an Guvernul a decis să contribuie la combaterea mun­cii la negru încurajând sesiză­rile, chiar şi anonime. Astfel, s-a decis ca la Inspectoratele Teri­toriale de Muncă să fie am­plasate cutii poştale în care persoanele interesate să depună informaţii, fără să îşi decline identitatea.
Acest demers a fost, de alt­fel, inclus in “Strategia naţională privind reducerea incidenţei muncii nedeclarate pentru pe­rioada 2010 - 2012”, aprobată de Guvern. Pentru planul de ac­ţiuni de combatere a muncii la negru, Guvernul a pregătit un buget total de 1,4 milioane lei pentru intervalul 2010 - 2012.
Acţiunile de control se vor îndrepta şi spre identificarea şomerilor care, deşi primesc indemnizaţii de şomaj, muncesc în paralel şi la negru, precum şi a şomerilor neindemnizaţi, care de ani de zile au rămas în evi­denţele Ministerului Muncii ca persoane cu venituri zero, mul­te primind ajutoare sociale. Sus­pecţi de astfel de practici sunt, în Timiş, cei 3.399 de şomeri înregistraţi ca neindemnizaţi, din care peste 200 au studii supe­rioare.


Riscuri extreme pentru practicanţii muncii la negru

Dacă, în general, bolile profesionale şi accidentele de muncă au făcut ravagii în ultimii doi ani, pentru că multe firme au tăiat bugetele alocate pentru protecţia muncii, anga­jaţii care muncesc fără forme legale în condiţii periculoase îşi asumă, în aceste condiţii, un risc foarte mare. În cazul lor, e exclus din start ca angajatorul să le plătească despăgubiri sau să acopere cheltuielile de spi­talizare în eventualitatea pro­ducerii unor accidente, pentru că nu există nicio dovadă că victima respectivului accident a lucrat de fapt în acel loc de muncă.
Oricum, deşi datele pro­venite de la campania de ana­lize medicale obligatorii gra­tuite a relevat faptul că multe din afecţiunile medicale ale timişenilor sunt dobândite sau agravate la locul de muncă, oficial doar un număr extrem de mic de cazuri sunt recunos­cute ca „boli profesionale.” Anul trecut, în Timiş, la peste 210.000 de lucrători, au fost înregistrate oficial doar 39 de boli profesionale, şi aceasta pentru că angajatorii au făcut tot ce le stătea în putinţă pen­tru a demonstra, în cazul în care li se cereau despăgubiuri, că respectivele afecţiuni nu au nicio legătură cu locul de mun­că. E de la sine înţeles că, în cazul celor care muncesc la negru, varianta primirii unor despăgubiri pentru periclitarea sănătăţii la locul de muncă este din start exclusă.
Nu mai puţin relevant, în acelaşi context, e şi faptul că, pe 2009, Timişul a fost pe locul doi pe ţară în topul judeţelor cu cele mai multe cazuri de in­fecţii „în masă” cu tuberculoză la locul de muncă. Şi asta din cauză că angajatorii nu s-au obosit să le ceară angajaţilor efectuarea unor analize medi­cale pe­riodice. Şi tot pe un loc fruntaş a fost Timişul, anul trecut, în topul judeţelor cu cele mai multe accidente la locul de muncă, ocupând locul patru în clasament, cu 142 de astfel de evenimente (repre­zentând 4,1% din totalul nu­mărului de accidente de mun­că pe ţară). Pe locul trei pe ţa­ră a fost însă Timişul anul trecut în topul judeţelor cu cele mai multe accidente de muncă mortale (13 astfel de eveni­mente, re­prezentând 4,7% din totalul persoanelor accidentate mor­tal).


Firmele „importatoare” de forţă de muncă, în vizorul autorităţilor

Printre primele firme ca­re vor fi controlate în perioa­da următoare pentru depis­tarea eventualelor cazuri de utilizare a forţei de muncă se vor număra şi cele care uti­lizează forţă de muncă străină. Astfel, şi în Timiş sunt destui antreprenori care, motivând lipsa forţei de muncă dispo­nibile şi calificate de pe plan local, au preferat să aducă muncitori din China, în spe­cial în sectorul construcţiilor. „Până acum nu am depistat cazuri în care aceşti muncitori să fie angajaţi fără forme le­gale”, afirmă Cornelia Cores­cu, şeful I.T.M. Timiş.
„În general, mai degrabă sunt reţele autohtone specia­lizate pe trafic de persoane în scopul exploatării de muncă, reţele care recrutează forţă de muncă din Timiş, pentru pre­starea de lucrări sezoniere în Italia, Grecia sau Spania. Până acum nu am identificat astfel de reţele care să-şi aducă per­soanele traficate aici, exploa­tându-le prin muncă”, pre­cizează Mircea Andreş, pro­curorul şef al Serviciului de In­vestigare a Infracţiunilor de Crimă Organizată şi Terorism Timişoara.
 „Deja nu mai ţine nici în Timiş această schemă de adu­cere a muncitorilor din alte părţi. Angajatorii au avut supri­za să constate că nici lucrătorii aduşi din China sau India nu se lasă exploataţi pentru nişte sa­larii de mizerie. Şi paradoxul la acest fenomen e că patronii ca­re au apelat la acest import de forţă de muncă s-au plâns şi se plâng că nu există forţă de mun­că specializată şi calificată pe plan local, când ei înşişi au pus pe fugă lucrătorii români profesionişti, plătindu-i în bă­taie de joc şi determinându-i să ple­ce din ţară”, susţine Aurel Mi­huţ, liderul Blocului Naţio­nal Sindical Timiş.