„Ne adresăm românilor fără imunităţi”

Noua Republică este o platformă politică născută prin aderenţa a câteva mii de oameni la un manifest redactat de Mihail Neamţu pe internet. Acum câteva luni, Sebastian Lăzăroiu anunţa, sub numele “Albă ca Zăpada”, un proiect similar. De câteva zile de la lansare, fenomenul e deja sub atenţia mass-media.

Iniţiatorul acestei mişcări, creditate cu şanse mari ca, până în 2012, să ajungă partid, este Mihail Neamţu, cel despre care Vladimir Tismăneanu spunea: „Contopind în fiinţa sa exigenţele unei autentice vita contemplativa cu urgentele chemări ale unei vita activa, Mihail Neamţu ne invită la angajamente morale imperioase”. Noua Republică se anunţă a fi unul dintre aceste angajamente, pentru care Mihail Neamţua renunţat foarte recent la o poziţie de director  într-o instituţie a statului (Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului) şi la un grant  european câştigat cu Academia Română.

Într-o scrisoare deschisă adresată lui Mihail Neamţu, Sebastian Lăzăroiu, spune:  „Ştiu ca e o întreprindere dificilă. Cred ca şi tu eşti conştient cât de greu este să învingi inerţia unui sistem construit să menţină o ordine strâmbă şi inechitabilă, să conserve privilegiile câtorva în detrimentul majorităţii”, dar “românii nu mai pot fi păcăliţi. Când totul în jur se prăbuşeşte, nu cred că vor mai fi mulţi care să aştepte pomeni electorale, mila statului atotputernic, graţiile unei birocraţii sufocante. Cei mai mulţi aşteaptă un alt proiect de societate, proiectul unei noi Românii”.

L-am invitat pe Mihail Neamţu la un dialog despre acest proiect, care vizează construcţia unei noi Românii, care ia în calcul şi dimensiunea viitorului şi care, până în 2012, are şanse să devină partid.

„Mai toate partidele din România au o legătură genealogică cu F.S.N., principala formaţiune neo-comunistă din 1990”

În „Crezul politic” al Noii Re­publici se spune : „Înnoirea dreptei nu e un capriciu, nici o iluzie, e o necesitate”. Deci, această mişcare este o alterna­ti­vă la actuala dreaptă. De ce s-a erodat dreapta în România?

Sunteţi din Timişoara şi ştiţi foarte bine că Frontul Salvării Naţionale a reu­­şit să se infiltreze în principalele par­ti­de, în cei 20 de ani de la Revoluţie. Avem o infiltrare a F.S.N-ului în P.S.D., prin Ion Iliescu şi compania, avem o infil­trare în P.N.L., prin Teodor Meleşcanu şi cei din jurul său, avem o infiltrare în U.D.M.R., prin “urmaşii” lui Domokos Geza, avem o infiltrare în P.D.-L., prin Ioan Oltean şi ceilalţi din vechea gardă, apoi, o infiltrare în U.N.P.R., prin generalul Oprea şi alţii. Practic, la ora actuală, toate partidele din România au o legătură stranie cu principalul partid neo-comunist de după 1990. E ceva trist, nefiresc, revoltător. Nu condam­năm stânga, căci o democraţie are ne­vo­ie de toate curentele de opinii, dar ştim că socialiştii din România nu s-au pocăit, în marea lor majoritate, de abu­zurile regimului comunist. E straniu că atâţia oameni ai tranziţiei noastre in­certe, plină de complicităţi cu vechiul regim, continuă să ne conducă. De ace­ea, vrem înnoirea veritabilă a dreptei.

Noua Republică propune oameni noi, idei curajoase şi un alt stil organi­zaţio­nal (fără teama de şantajul baroni­lor). Ideile noastre de dreapta sunt in­fluen­ţate de tradiţia nord-americană – cre­dem că ne trebuie un stat cu adevă­rat minimal, că e nevoie de o reformă con­stituţională (care să pună demnita­tea cetăţeanului înaintea statului), că meri­tăm o reformă a democraţiei locale (da­că limităm mandatul prezidenţial, pu­tem limita şi mandatele primarilor sau ale preşedinţilor de Consilii Jude­ţene). Cerem, de asemenea, anularea imunită­ţilor parlamentare de care s-au bucurat atâta timp unii oameni care aveau pro­bleme cu Justiţia. E inadmi­sibil ca un condamnat penal, membru P.D.-L., să poată vota legi în Parlament.  De ase­menea, ne trebuie o lege a asu­mării răspunderii de către magistraţi, avem nevoie de un stat suplu, fără rigidităţile birocraţiei de azi, deci o re­ducere dras­tică a numărului de posturi în favoarea modernizării tehnologice, apoi, cerem ca românii din diaspora să nu mai fie batjocoriţi şi să primească dreptul de vot prin corespondenţă. Ple­dăm, aşa­dar, pentru o nouă Constituţie pentru românii de pretutindeni.

Potrivit „Manualului de luptă” al acestei mişcări, Noua Repu­blică este o platformă demo­cratică prin care se reunesc, „într-o acţiune coerentă şi vi­zibilă, sensibilităţile clasic-li­berale, conservatoare şi creş­tin-democrate”. Concret, ce va împrumuta de la fiecare?

Nu împrumutăm nimic, pentru că noi suntem adevăraţii liberali, noi suntem adevăraţii creştin-democraţi şi noi suntem adevăraţii conservatori. Trebuie să avem cu adevărat o piaţă li­beră, asta înseamnă să laşi neîngrădită funcţionarea pieţei şi să nu accepţi intru­ziunea statului care, la noi, prin licitaţii trucate sau dedicate, sufocă competiţia între antreprenori. Susţinem o piaţă liberă, fără monopolul statului şi fără un monopol privat (vezi controlul samsa­rilor din pieţele agroalimentare!). Când vine vorba despre valorile creştin-de­mocrate, ne gândim la demnitatea per­soanei umane, la respectul pentru via­ţă (de la concepţie până la moartea na­turală), dar şi la subsidiaritate. Pledăm pentru o dezvoltare regională, în care comunităţile să aibă un cuvânt de spus, nu doar să li se impună de la centru; astăzi, practic, deşi foarte activ, Ministe­rul Dezvoltării dictează de la centru ca­re sunt priorităţile în setul de nevoi al comunităţilor. În sfârşit, conservatorii adevăraţi sunt cei care preţuiesc patri­moniul, limba română, tradiţiile, obiceiu­rile pe care poporul român le-a îmbrăţi­şat de-a lungul secolelor, nu sunt con­servatorii care moştenesc privilegiile fostei Securităţi. Deci, suntem cu ade­vărat o construcţie de dreapta, suplă, modernă, care vrea să înnoiască socie­tatea românească, îmbinând noul şi vechiul într-o sinteză fericită.

„Incompetenţa subminează oferta politică a tuturor partidelor”

Şi tot în “Manual” se spune : “Activiştii Noua Republică nu ţintesc către dialogul cu scep­ticii de serviciu, ci mai degra­bă vor convertirea dezamăgiţi­lor”. Există riscul ca şi unii, şi alţii să formeze marea masă a celor care fie vor refuza, anul viitor, să voteze, în semn de protest faţă de o clasă politică care i-a dezamăgit, fie vor vota nu pentru pro­iecte sau vi­ziu­ne, ci doar pen­tru a da un vot de blam celor care le-au înşe­lat aşteptrile. Cum veţi reuşi convertirea acestor deza­mă­giţi?

Prin calitatea mesajului şi a purtă­torilor de mesaj, prin substanţa argu­men­telor noastre. Populismul stângii (de la extrema debilă a lui Dan Diaco­nes­cu până la redundanţa retorică a lui Victor Ponta) promite mereu mai mult decât poate, cu adevărat, să dea. Min­ciuna e la baza contractului social al stângii cu populaţia. De ce? Pentru că statul român deja se împrumută pentru a oferi pensiile şi serviciile sociale exis­tente. Noi credem că numai creşterea economică prin capitalism (protejat de Justiţia independentă) poate aduce prosperitate. Mai convingem, sper, prin faptul că suntem oameni nepătaţi, prin faptul că cei mai mulţi dintre noi avem competenţe validate în Occident. Zeci de mii de români au trăit o bună parte a vieţii lor în Spania, Italia, Anglia, Germania, Franţa ori SUA. O parte, cum sunt mulţi suporteri ai Noii Repu­blici, s-au întors în România cu o viziu­ne clară despre modernizarea statului. P.D.-L. a absorbit câteva competenţe, de acest fel (Daniel Funeriu sau Teodor Ba­conschi sunt două exemple eclatante). La P.N.L. îl avem pe un Mihai Răzvan Un­gureanu, excepţional pregătit. Totuşi, dincolo de excepţiile izolate, coaliţia de guvernare are mari probleme să identi­fice miniştri competenţi pe zone care sunt foarte importante. Sper să fiu prost informat, dar sunt zvonuri care spun că, deşi suntem o ţară membră N.A.T.O., avem totuşi un ministru al Apărării care nu poate vorbi limba engleză. Mai sunt şi alţi miniştri care negociază cu alţi re­prezentanţi europeni prin transla­tori. Poate exemplul pare minor, dar suntem totuşi în secolul XXI, când poli­tica mare se face cu figuri de tip euro­pean. Incompetenţa – şi nu este un atac la persoană, ci mai degrabă, o proble­mă principială – macină adânc oferta politică a tuturor partidelor.

Noi, cei din Noua Republică, ve­nim, deci, cu oameni şi valori. Nu ac­ceptăm lideri cu probleme în justiţie, nu avem pete în dosar şi, la drept vor­bind, nu avem dosare. Pe platforma www.nouarepublica.ro s-au înregistrat deja mii de oameni în mai puţin de zece zile, unii dintre ei, universitari brilianţi din ţară şi de peste hotare, cercetători, alţii, oameni simpli, dar excepţionali, fie ei bucătari, tâmplari sau zugravi. Aşa­dar, nu practicăm un discurs inte­lec­tual-elitist, ci ne îndreptăm către toţi româ­nii dezamăgiţi de actua­la clasă politică.

Aveţi un electorat-ţintă?

Probabil ne gândim la electoratul urban, dar nu numai. Vrem să recu­pe­răm vocea cetăţenilor liberi şi pu­ter­nici, a celor care şi-au luat viaţa în pro­priile mâini, trebuie să se audă. Frec­vent, la stânga şi la dreapta, structurile partidelor parlamentare s-au dovedit surde la glasul oamenilor vrednici care îşi câştigă singuri pâinea, al celor lipsiţi de imunitate, al celor liberi de şantajul clanurilor sau al baronilor, al celor fără pată în dosarele vechii Securităţi, al celor competenţi şi decenţi, al celor dor­nici să lase viitoarelor generaţii o altă moştenire decât povara zdrobitoare a datoriilor statului.

Măsurile populiste ale clasei politi­ce din ultimii douăzeci de ani au amane­tat viitorul ţării şi au pus pe umerii vii­toarelor generaţii poveri greu de pur­tat, în primul rând poveri fiscale. Da­toriile publice ale României cresc de la un an la altul, incapacitatea de a re­for­ma statul social este evidentă, opoziţia la reformele legilor de asistenţă socia­lă este teribilă – domnul Sebastian Lă­zăroiu a fost eliminat din Guvern şi pen­tru că mulţi baroni P.D.-L. n-au dorit să susţină legea asistenţei sociale. Dacă România nu se reformează în următorii ani, cred că riscăm falimentul. Nu fac scenarii catastrofale, dar observaţi că ultimele ştiri din presă vorbesc despre aproape o mie de localităţi – oraşe şi comune – ale căror Primării nu-şi pot plăti nici măcar cheltuielile de între­ţi­nere. E un semnal grav. România tre­buie să se schimbe şi credem că româ­nii inteligenţi, meritorii, cinstiţi şi vred­nici au înţeles lucrul acesta.

„Nu există vreo tensiune între Fundaţia Creştin-Democrată şi Noua Republică”

Înţeleg că vă propuneţi să promovaţi meritocraţia. Fun­daţia Creştin-Democrată îşi propune şi ea să-i se sprijine “pe întreprinzători care fac afa­ceri curate, pe universitari, pe medici, pe cercetători cu studii strălucite, pe artişti de excep­ţie, scriitori de anvergură, spor­tivi de elită, pe oameni prove­niţi din clasa de mijloc care au călătorit şi au înţeles că se poate trăi şi altfel”, a căror voce nu se aude încă în Româ­nia. Nu va fi un paralelism de, să zicem, idei?

Cu cât pledează mai mulţi pentru ideile bune, cu atât mai multe şanse de reuşită. Vă reamintesc că sunt mem­bru-fondator al F.C.D., născută acum un an la iniŢia­tiva d-lui Teodor Ba­conschi. F.C.D. are to­tuşi profilul unei fundaţii, nu al unei asociaţii cu sute de membri. F.C.D. n-a organizat până acum întâlniri cu mul­ţimile, ci a pre­ferat să se concentreze pe alte sarcini: colecţie de carte, şcoli de vară. Obiec­tivele de acest fel sunt absolut nece­sare şi respectabile. F.C.D. pledează pentru înnoirea doctrinară a dreptei, ca şi alte entităţi precum I.S.P. sau C.A.D.I. Nu există vreun conflict între preocupările culturale ale F.C.D., pe de o parte, şi acţiunea politică directă, în contact cu cetăţeanul, pe care Noua Republică şi-o asumă.

„Spiritul mioritic s-a întâlnit cu morbul nihilismului postmodern”

În condiţiile în care se vor­beşte că Noua Republică are toate şansele să devină, pâ­nă la anul, partid, veţi avea de înfruntat sistemul, ace­laşi pe care îl invocăm când lucrurile nu merg bine, fie că e vorba despre Interne, des­­pre Educaţie ori Sănătate. Din ce cauză este posibil ca solidaritatea celor care for­mează şi susţin sistemul să fie mai puternică decât a ce­lor care îl dezavuează şi vor o societate clădită pe alte principii şi pe alte valori?

Da, sistemul de relaţii, clientelar, a înlocuit vechiul sistem centralist al Partidului unic. Sistemul speculează o vulnerabilitate în istoria mentalită­ţi­lor româneşti : pasivitatea cetăţe­nească. Din păcate, după 50 de ani de comunism, mulţi români au dorit să fie conduşi mai degrabă decât să-şi ia destinul în propriile mâini. Foarte mulţi preferă să fie distraţi la televizor, adi­că să fie păcăliţi de emisiuni ieftine, decât să se organizeze şi să lupte pen­tru o mai bună guvernare a vieţilor lor. Spiritul mioritic s-a întâlnit cu morbul nihilismului postmodern şi efectele sunt letale pentru democraţie.

Să fiu explicit : astăzi, există pri­mari care au fost validaţi cu doar 10 - 15% din voturile electoratului. Ce în­seamnă asta? Că 90% din cetăţeni sunt dezgustaţi de oferta partidelor. S-a în­tâmplat chiar la Baia Mare. Or, există politicieni abili care speculează aceas­tă împrejurare. Deci, care este răspun­­sul la acest sistem de aranjamente, de relaţii, pe care tranziţia aceasta atât de nocivă de după 1989 l-a pus la cale? Răspunsul este, pur şi simplu, acţiu­nea directă a cetăţeanului. Românii trebuie să iasă la vot şi să realizeze că intenţia baronilor este ca prezenţa lor să fie redusă. Eu sper că descoperind treptat oferta Noua Re­publică, româ­nii vrednici şi respon­sabili se vor coa­gula printr-un spirit de frondă crea­tivă şi solidaritate eficientă.

Mai este ceva : diaspora trebuie ascultată. Sunt sute de mii de români foarte bine pregătiţi care au părăsit ţara şi care se uită cu mare îngrijo­rare la ceea ce se întâmplă acasă, iar aceşti oameni nu numai că au adus bani ţă­rii noastre, dar au dat o plus-valoare fie­cărei comunităţi unde au putut să revi­nă. Pentru Noua Republică, româ­nii de pretutindeni sunt destinatarii mesa­jului. Diaspora înţelege mai bine decât riscurile sistemice ale Româ­niei – cazul Greciei fiindu-le binecu­noscut.  Noi am primit semnale pozi­tive şi chiar sprijin financiar din afa­ra ţării (Noua Republică nu e finan­ţată de către „băieţi deştepţi” din energie – prefe­răm băieţii deştepţi din universităţi).

„Europa nu mai are bani, iar minciunile populiste creează un fals climat de aşteptare”

În contextul acestui nou pro­iect se vorbeşte şi despre o regândire a statului social. Puteţi explica mai pe larg?

Cred că asistăm la o transformare dramatică de ordin instituţional în toată lumea. Europa nu mai are bani. După ce „digerăm” această propoziţie simplă, „Europa nu mai are bani”, pu­tem înţelege de ce minciunile popu­liste sunt nu doar greu de crezut, ci chiar nocive, întrucât creează un fals climat de aşteptare. Astăzi, România se împru­mută pentru a plăti pensii şi salarii la stat. Reforma statului social înseamnă o provocare pentru acei cetăţeni care s-au grăbit să-şi primească pensia la 40 de ani, la 50 de ani, mult prea devreme faţă de alte ţări ca Germania, unde pensionarea bărbaţilor se face la 67 de ani (nu ignor diferenţa între sistemele de sănătate, condiţiile de lucru etc.). În România a existat un abuz sistematic, a fost o formă ticăloşită de cumpărare a voturilor, promovate mai ales de P.S.D. şi P.N.L. Statul social trebuie reformat din raţiuni de ordin economic, dar şi pentru că apare o nouă exigenţă mora­lă. Eu sunt creştin şi vă reamintesc că în rugăciunea „Tatăl nostru”, în origi­nalul ei, în textul grecesc, există for­mula „şi ne iartă nouă datoriile noastre – greşelile, în traducerile mai noi –,pre­cum iertăm şi noi datornicilor noştri”. Or, noi, în loc să iertăm datoriile, creăm datorii. În loc să lăsăm o zestre celor care vin, le lăsăm o povară, o notă de plată. Cine va plăti? Ei bine, cei care nu s-au născut încă. Nu vi se pare inac­cep­tabil pentru o ţară demnă să-şi trateze copiii şi nepoţii astfel?

Noua Republică s-a născut din asumarea contractului zilnic pe care-l scriem ca naţiune istorică, uneori chiar fără să vrem, cu cei care au fost, cu cei care sunt şi cei care vor fi. Vocea celor care nu s-au născut încă e la fel de im­portantă ca şi vocea celor care trăiesc astăzi. Mi se pare obligatoriu să luăm în calcul dimensiunea viitorului. Şi statul social, dacă este nesustenabil, trebuie modificat. Eu unul, la 33 de ani, nu mă aştept să primesc vreo pensie la bătrâ­neţe. Nu va avea cine s-o plăteas­că! Cred, deci, că trebuie să primeas­că ajutoare doar cei nevoiaşi, cei care, într-adevăr, nu mai pot munci, cei care suferă de boli incurabile. Noi, restul, trebuie să ne luăm viaţa în propriile mâini.

Spuneaţi că s-au adunat deja foarte multe cereri de adeziu­ne la Noua Republică. Există, printre ele, cereri semnate de oameni politici?

Nu ştiu dacă sunt multe sau puţi­ne. Sunt câteva mii. Recapitulez aici aprecierile publice pe care le-am primit până acum : am ascultat remarcile doamnei Monica Macovei, deschisă faţă de proiectul Noua Republică. Am înregistrat salutul public al lui Mircea Cărtărescu, care a spus că priveşte cu simpatie la Noua Republică. Avem, de­sigur, sprijinul lui Sebastian Lăză­roiu, care a redactat o scrisoare către susţi­nătorii Noii Republici. În sfârşit, pot să vă mărturisesc – fără să dau, însă, nu­me – că există politicieni care ne-au contactat, sunt oameni care lucrează în Parlamentul României, care vor să intre într-o nouă structură, dar nu sunt încă pregătiţi să o facă. Momentul îl va decide fiecare, noi nu vrem să racolăm pe nimeni. Suntem deschişi la dialog şi colaborare cu orice persoană care nu a fost compromisă în ultimii ani, cu orice persoană care îşi doreşte să iasă din structuri care practic au fost confis­cate, structuri politice care nu mai func­ţionează ca nişte partide, ci de multe ori sunt simple firme private.  Sunt oameni care ne-au salutat, de la amba­sadori şi universitari români din Lon­dra, Paris sau Heidelberg până la figuri mai cunoscute. Nu ştiu dacă am auto­ri­zaţia să spun că şi domnul Valeriu Stoica mi-a spus recent că priveşte cu mult interes fenomenul Noua Repu­blică. Vineri, la Bucureşti, va exista o dezbatere publică, în care se vor strân­ge 11 voci ale doctrinei de centru-dreap­ta. Noua Republică reprezintă o sur­priză pentru foarte mulţi şi, în acelaşi timp, un pol de atracţie.

“P.D.-L. s-a decredibilizat după ce a renunţat la acţiunile reformiste încurajate de Traian Băsescu”

Aţi amintit numele domnului Lăzăroiu, cel care, practic, făcuse intrarea pe scena publi­că a acestei noi mişcări, sub numele de Albă ca Zăpada. V-aş ruga să “decriptaţi” un mesaj transmis de Sebastian Lăză­roiu, care declara că, “fără o asemenea structură, prezenţa P.D.-L. la guvernare în urmă­torii ani ar fi pusă sub semnul întrebării, pentru că democrat-liberalii ar pierde alegerile din prezidenţiale, iar preşedintele este cel care joacă cel mai im­portant rol în ceea ce priveşte prezenţa unui partid sau altu­ia la putere”.

Vă răspund plecând de la compe­tenţele domnului Lăzăroiu care, în pri­mul rând, este sociolog. Nu e un profet, ci e un om care citeşte datele statistice ce evocă realităţile din teren. Or, ulti­mele date arată că P.D.-L. nu depăşeş­te, deocamdată, cifra de 19% în sondaje. Eu nu pot să cred că un partid cu 19% în intenţia de vot poate realiza o coa­liţie fără să aibă parteneri la dreapta sau măcar la centru-dreapta, cu care să pună la punct un plan de guvernare. P.D.-L. s-a decredibilizat, mai ales în marile oraşe, după ce a renunţat la ma­rile mesaje politice transmise de Traian Băsescu, în 2004 în special, mesaje anticorupţie şi pro-business. În 2004, Traian Băsescu făcea o legătură strânsă între fenomenul corupţiei sistemice şi penuria materială din România. Există o corelaţie directă între corupţia admi­nistraţiei centrale şi locale şi sărăcia ce­tăţenilor. Există, de asemenea, o mare problemă atunci când partidele, toate, decid decuplarea de la interesul cetăţeanului. Dau un exemplu : P.D.-L.-ul nu a reuşit, din păcate, să promoveze în niciun fel referendumul. Milioane de români au spus, acum aproape doi ani, că vor Parlament unicameral şi că, de asemenea, vor doar 300 de parlamen­tari. Din păcate, nimeni nu s-a grăbit să facă ceva în acest sens. Dispreţul faţă de cetăţean este, încă o dată, evident. Mai sunt şi alte exemple în care P.D.-L. arată o anumită răceală faţă de refor­ma administrativă. Descentralizarea pe de o parte, şi reforma administrativă, pe de alta, reprezintă o urgenţă pentru ţara asta şi, din păcate, P.D.-L.-ul nu se grăbeşte să facă mai nimic. De aseme­nea, observ că în Senatul României, P.D.-L. nu reuşeşte să se mobilizeze pentru a trece legea asistenţei sociale. În rest, a făcut şi lucruri utile, deşi mult prea lent. Pe altele le-a făcut prost. Au existat măsuri economice care au lo­vit în antreprenori – mă refer la creş­terea TVA-ului, care a fost o mare gre­şeală, lovind direct atât oamenii de afa­ceri, cât şi consumatorii, sau la taxa forfeta­ră, care nu a fost o idee tocmai genia­lă. Creşterea taxelor în general este un aspect care nouă, celor de dreap­ta, nu ne place. Mai există o problemă : pe lângă toate formele de abandon pe care le-a asumat, de la abandonul lup­tei anticorupţie până la abandonul re­formei administrative, P.D.-L. nu a dat semne că vrea o înnoire a resursei uma­ne. Din păcate, acest partid s-a închis, chiar după congresul care l-a validat pe Emil Boc. P.D.-L.-ul este azi condus în B.P.N. de oameni care reprezintă mai degrabă ceea ce presa numeşte baro­ni locali. Vocea reformiştilor este stin­să. Iată că, de la 33% cât avea P.D.-L-. în 2008 a ajuns la 19%. Aici nu doar criza economică e un factor, ci şi absen­ţa unui veritabil leadership.

Marile oraşe şi mica noastră clasă de mijloc, se simt înstrăinaţi  de Româ­nia baroni­lor, România clientelară. Din păcate, nu mai au nimic de aştep­tat. Noua Re­publică poate deveni o nouă forţă po­litică mai robustă, cu idei mult mai ar­ticulate, mai clare,  cu oa­meni integri, curajoşi şi competenţi.

CV Mihail Neamţu

- 1992 - 1996 – elev la Liceul „Moise Nicoară”, din Arad (secţiunea Matematică - Fizică). Olimpic la filozofie (premiul I pe ţară, 1996).

- 1996 - 2000 – studii de filozofie la Universitatea „Babeş-Bolyai”, din Cluj. Pentru doi ani, redactor-asociat al revistei „Echinox”. Colaborator al Editurii Deisis, din Sibiu. Bursier cu o bursă de performanţă a Rectoratului Universităţii

- 2001 – bursier la Universitatea „Ludwig Maximilians”, din München. Oferte de bursă de la Peterhouse College (Cambridge)

- 2002 – master la Universitatea din Durham, din Anglia

- 2002 - 2005 – studii doctorale la King’s College Londra. 2005 este anul debutului literar (Bufniţa din dărâmături, Ed. Anastasia)

- 2005 - 2007 – bursier al Colegiului Noua Europă. Colaborare cu Revista 22, Dilema Veche, Idei în Dialog, Hotnews.ro

- 2009 – studii postdoctorale la Woodrow Wilson International Center & Russell Kirk Center, Michigan

- 2010 - 2011 – director ştiinţific la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc

Cărţi publicate de Mihail Neamţu

Zeitgeist. Tipare culturale şi conflicte ideologice(Ed. Curtea Veche, 2010)

Povara libertăţii. Antiteze, paradigme şi biografii moderne(Ed. Polirom, Colecţia Plural M, Iaşi, 2009)

Verbul ca fotografie. Dizidenţe culturale şi comentarii politice(Ed. Curtea Veche, colecţia „Constelaţii”, Bucureşti, 2009)

O filozofie a intervalului. In Honorem Andrei Pleşu(Humanitas, 2009), volum coordonat  împreună cu Bogdan Tătaru-Cazaban

Memory, Humanity, and Meaning. Essays in Honor of Andrei Pleşu’s Sixtieth Anniversary (Zeta Books, 2009), co-editat împreună cu Bogdan Tătaru-Cazaban

Elegii conservatoare. Reflecţii est-europene despre religie şi societate(Ed. Eikon, Cluj, 2009)

Gramatica Ortodoxiei. Tradiţia după modernitate (Ed. Polirom, Iaşi, 2007). Premiul revistei „Cuvântul” pentru anul 2007

Bufniţa din dărâmături. Insomnii teologice în România post-comunistă(Ed. Polirom, Iaşi, 2008, ediţia a II-a). Prima ediţie : Ed. Anastasia, Bucureşti, 2005