Am trăit s-o aud şi pe-asta. Unui parlamentar care venise să se-ntâlnească, într-o comună argeşeană, cu alegătorii, i s-a adresat un localnic:
— Băi deputatule care eşti! Nu ţi-e, bă ruşine? Păi tu ai uitat cine-au fost tac-tu şi tac-tu-mare?
M-am frecat la ochi şi mi-am destupat urechile, ca să fiu sigur că sunt acolo şi că ceea ce aud-văd e real. Era! „Băi deputatule”, pentru bietul om, semnifica un fel de „băi beţivule” sau şi mai rău, „băi prostovane” (nu băi prostănacule, nici măi animalule!) „băi ăsta care neam de neamul tău ai furat (avea dreptate în ceea ce-i privea pe cimotiile de gradul întâi enumerate) şi acum vii să ne dai lecţii de morală, dreptate, valori europene bla, bla, bla… Am trăit s-o văd şi pe-asta! Şi dac-am văzut-o, ce?
La puţin timp, curajosul a fost „dosit”, acuzat de terorism, iar fiica lui, exmatriculată din liceu pentru absenţe şi scutiri medicale. Dacă ar mai fi trăit soţia nefericitului, mă întreb dacă ar fi fost, şi ea, disponibilizată de la fabrica de textile privatizată şi condusă acum de tatăl domnului deputat. Mă întreb, dar nu-mi pot da răspuns fiindcă biata femeie, neputând să se împace cu gândul că fiica ei are o maladie incurabilă, şi-a pus capăt zilelor, aruncându-se de pe un bloc. Bărbatu-său şi tatăl fetei a dat-o pe băutură şi i-au luat-o minţile razna.
Păi când te pui cu autorităţile, înfruntându-i pe cei aflaţi la putere, cum eşti dacă nu nebun?