Nevroze electorale

In anul 2004, asistam la formarea, in premiera la noi, a unei Coalitii pentru un Parlament Curat. Care erau criteriile impuse de aceasta coalitie – o idee comuna a reprezentantilor a 12 O.N.G.-uri, care au dat, in ultimii ani, voci percutante ale societatii civile, voci care au reusit sa impuna in fata puterii locale si centrale, prin argumente si explicatii inechivoce, punctul de vedere al societatii civile pe care o reprezinta? De exemplu : "O tara trebuie sa aiba legi bune", "Dar legile singure nu fac o tara curata si o societate buna", "Actiunea umana, nu legile si sistemul represiv, este cea mai eficienta arma contra coruptiei politice". Elocventa ideii, de necontestat, era dovedita instantaneu. Eficienta s-a dovedit nu peste mult timp de la anuntarea publica a acesteia : "In anul 2004, aproape 100 de parlamentari care nu corespundeau criteriilor Coalitiei pentru un Parlament Curat si fusesera tinta campaniei negative a acesteia nu au reusit sa reintre in Parlament", declara reprezentantii coalitii.

Patru ani mai tarziu, in pragul alegerilor electorale, vocea Coalitiei pentru o Guvernare Curata se face, din nou, auzita. Doar ca, existand experienta succesului acesteia din 2004, reactiile celor vizati nu mai ai niciun punct comun cu un dialog politicos, cu o polemica civilizata, cu o atitudine cumpatata.

"Demersul doamnei Pippidi si al O.N.G.- ului de buzunar pe care il conduce ma lasa rece", declara, duminica, pentru o agentie de presa, unul dintre candidatii la fotoliul de presedinte al Consiliul Judetean Timis in legislatura 2008 - 2012, domnul Ilie Sarbu. Asta, la cateva minute dupa ce Coalitia pentru o Guvernare Curata a facut public faptul ca domnul Sarbu are o problema in privinta vilei R.A.P.P.S. pe care a cumparat-o, in perioada in care a fost ministru al Agriculturii, in legislatura 2000 - 2004, la un pret mult mai mic si "printr-o inginerie legislativa". Raspunsul domnului Sarbu, care viseaza sa preia fraiele administrative ale Timisului, aminteste de reactia pe care fosti colegi de-ai sai de partid si de executiv au avut-o, in perioada de glorie politica, iar apoi, la apusul acesteia, in fata probelor pe care D.N.A. le-a adus vizavi de o "nebuloasa" sau alta – care i-a implicat nu doar pe ei, ci si ceva bani publici – din activitatea acestora. In loc sa incerce sa clarifice aspectul si, cu argumente, sa-si probeze nevinovatia, daca acest lucru e posibil cu adevarat, de la altitudinea functiei pe care au avut-o candva ignora, ironizeaza sau jignesc.

In privinta raspunsului domnului Sarbu ramane, pe langa incertitudini – intentionat, poate, intretinute, pentru a masca o realitate mai putin digerabila – intrebarea : Care i-ar fi, in cazul in care ar castiga alegerile, atitudinea in fata opiniei publice, a problemelor acesteia – probleme care i-ar sta in putere si in obligatie sa le rezolve, dar pe care, din varii motive, le-ar lasa nerezolvate, fapt pentru care i s-ar cere explicatii? Daca in campanie electorala – cand fetele candidatilor sunt marcate de zambete pe care si epiderma face eforturi sa le mai incapa, atent studiate, pentru a nu trada vreo grimasa, pentru a nu fi false, cand mimica si declaratiile acestor oameni au menirea sa te convinga ca, pentru ei, tu, cetateanul, esti singurul care conteaza, cand tot tu, alegatorul, te impiedici, la fiecare afis electoral si la fiecare spot publicitar atasat, de promisiuni – de la cele potential aplicabile la cele abracadabrante –, un candidat ne arunca in fata raspunsuri arogante, la ce ar trebui sa ne asteptam in cazul in care judetul i--ar deveni "mosie" pentru patru ani?

Poate, la o alta perioada din ciclul "sunt demnitar de stat si fac ce vreau".