Nimeni nu e singur

Intr-un stat in care ar exista respect fata de autoritati si teama fata de repercusiuni atrase de incalcari ale legii, in care ar exista respect fata de opinia publica si anxietate in fata ideii de a negocia pretul dreptatii cu interlopii, cu coruptii, intr-o tara in care succesul nu s-ar obtine usor datorita pastrarii unor asi in maneca si folosirii lor intr-un context sau altul, Legea 298/2008, privind retinerea datelor, ar fi luata ca atare. Ca o masura pentru binele colectiv in detrimentul binelui individual, cum a fost prezentata.

Desi, din punct de vedere tehnic, spun specialistii APADOR-Ch, 298-ul da impresia unui act normativ bun, legea contrariaza si starneste reactii adverse opiniei publice din cel putin trei motive :

1. Ne obliga nu doar sa privim, ci sa ne reintoarcem intr-o epoca pe care am vrut-o incheiata definitiv si fata de care majoritatea dintre romani au resentimente profunde. Mici diferente intre ascultarea care a fost si ascultarea care este ne tin, insa, ancorati in realitate. Inainte de ’89 operatiunea era facuta de Securitate si de servicii adiacente, tacit si doar in cazul celor intrati in vizor ca "dusmani ai poporului". Acum e facuta de "autoritatile competente", cu anunt public si in cazul tuturor. Inainte era hulita, vazuta ca o forma de suprimare a libertatii individuale, opera a unui monstruos regim tiranic. Acum, ca vine dinspre U.E., ar trebui privita cu prosternare, pe principiul, inoculat de ani de zile, ca tot ce vine de acolo e bun.

2. Majoritatii covarsitoare ii creeaza nu teama ca mesajele, convorbirile, sms-urile ar trada veleitati de infractori sau ar devoala afaceri infratite cu crima organizata ori terorismul, ci disconfort - generat de o participare zilnica fortata la o "poiana a lui Iocan", in care subiectele de interes tin de detalii din cele mai intime ale vietii fiecaruia , si de suspiciunea ca exista posibilitatea (deloc improbabila, dupa cum ne-o dovedeste istoria recenta) sa fie folosite, intr-un anume context, un anumit moment, un anume cerc, ca arma de santaj sau doar ca detractare incontrolabila.

3. Iar apoi e neincrederea ca abuzurile vor fi pedepsite. Desi actuala lege prevede contraventii si infractiuni, e greu de crezut ca va plati cineva daca va uzita neoficial date din informatiile stocate, mai ales daca va face trimitere in termeni vagi la acestea.

In egala masura, legea contrariaza si risca sa blocheze activitatea unor institutii si a unor grupuri profesionale. De exemplu, in relatia dintre medici si pacienti, discutiile purtate risca sa devina, in anumite cazuri, obiect de santaj, chiar si pe termen lung. Ori in relatia dintre jurnalisti si surse, respectata protectie a surselor va fi scoasa din ecuatie.

Blocajul risca sa-l cauzeze politistilor de la Judiciar si procurorilor in privinta zisei "mici" infractionalitati. Legea prevede ca solicitarea transmiterii de date se realizeaza "numai dupa ce a fost inceputa urmarirea penala (...) daca sunt date ori indicii temeinice privind pregatirea sau savarsirea unei infractiuni grave". Or, se stie ca, de multe ori, inceperea urmaririi penale depinde chiar de indicii care pot fi culese "pe tehnica".

Pana la clarificarea acestor "detalii", putem opta - electiv sau cumulativ -, functie de interes si prefeinte, pentru o reintalnire cu romanul orwellian, o revizuire a gramaticii limbii romane, niste exercitii de dictie si/sau exercitii de autocontrol. Ori autocenzura (pentru a preveni transformarea in victime ale unora care ar putea tranzactiona candva, la bursa neagra, soapte, bucurii, tristeti, taine, franturi de viata)...