Nokia părăseşte România pentru state cu mână de lucru mai ieftină

Dată ca exemplu în ultimii ani ca un succes incontestabil al politicilor de atragere a investiţiilor în România, corporaţia Nokia a anunţat că va închide fabrica deschisă acum patru ani la Jucu, în cadrul unui program de eficientizare şi reducere a costurilor. 2.200 de angajaţi îşi vor pierde locurile de muncă, iar mesajele venite din mediul politic indică faptul că şi alte multinaţionale şi-ar putea închide în curând unităţile din România, mutându-se spre Est, în zone cu forţă de lucru mai ieftină. Sindicatele spun că acesta e efectul unor politici care au pus pe primul loc interesul investitorilor, neglijându-se adesea drepturile şi protejarea lucrătorilor.

2.200 de oameni, pe drumuri

Grupul finlandez Nokia a anunţat că va închide fabrica des­chisă în judeţul Cluj, în comuna Jucu, în pofida facilităţilor impor­tante primite de la administra­ţiile locală şi centrală : 90 de hec­tare de teren “cadou”, 12 milioa­ne de lei pentru finanţarea lu­cră­­rilor de infrastructură în zonă şi alte zece milioane de euro pentru introducerea utilităţilor în zonă, toate suportate de la buget.

“Nokia intenţionează să în­chidă fabrica de la Cluj înainte de sfârşitul anului 2011, deoarece unităţile de producţie de mare volum din Asia oferă o mai bună scară a operaţiunilor şi beneficii de proximitate”,acesta a fost punctul de vedere oficial al com­pa­niei Nokia. Activitatea de la Ju­cu va fi transferată în fabrici din Coreea de Sud, India şi China. Pen­tru a atenua cumva şocul, Nokia a anunţat că a pus sub evaluare şi operaţiunile din Salo (Finlan­da), Komarom (Ungaria) şi Rey­nosa (Mexic).

“Din punctul meu de vede­re, nu este o noutate. Am avut frec­vent discuţii cu Guvernul, mai ales după ce s-a prefigurat ca fiind aproape sigură prelungirea perioadei de criză economică, discuţii în care am cerut să vize­ze crearea de locuri de muncă în deciziile pe care urma să le ia. Am avertizat asupra riscului ca multinaţionalele să înceapă să îşi reducă activitatea pe teritoriul României. Iată că începe să se în­tâmple. E un fenomen la care tre­buie să ne aşteptăm”,a spus pre­şedintele Traian Băsescu.

Consilierul economic al pri­mului-ministru, Andreea Paul Vass, a declarat joi, după şedinţa de Guvern, că Executivul nu pu­tea opri închiderea fabricii, adău­gând că din cauza dificultăţilor con­junc­turale, compania finlandeză a închis fabrici şi în SUA şi Ger­ma­nia : “Rog să nu politizăm su­biec­­tul care este eminamente econo­mic. Condiţiile globale ac­tuale prezintă un risc global de de­loca­re a anumitor companii. Sala­riul în România este de peste 450 do­lari/lună, nu 80 ca în India”. An­dreea Paul Vass a mai spus că Gu­vernul a preluat coordonarea ne­gocierilor cu 21 de investitori, care generează proiecte poten­ţia­­le în valoare de peste un mili­ard de euro şi circa 8.000 de locuri de muncă. Întrebată dacă noii investitori vor veni pe acelaşi amplasament, Andreea Vass a răspuns “probabil, dar nu în mod obligatoriu, trebuie să existe o compatibilitate în ceea ce există acum şi potenţialul investitor”.

Opoziţia atacă, însă, aceste declaraţii. Deputalul P.N.L. de Timiş Horia Cristian spune că plecarea Nokia din România, în loc să fie un semnal de alarmă serios pentru Guvern, este „doar un prilej de autoliniştire : «o să vină alţii»”. Horia Cristian esti­mează că Nokia, alături de Colgate sau Coca-Cola vor fi doar „avan­garda” declinului investiţiilor străine directe. „În afară de fap­tul că investiţiile străine directe în sectorul secundar au scăzut de la 3,9 miliarde de euro în 2008 la 0,90 miliarde de euro în 2009, cu tendinţă de scădere şi mai accen­tuată în 2010, chiar şi producă­to­rii aflaţi în România pleacă”, sus­ţine deputatul P.N.L., care mai pre­conizează că, în sectorul farma­ceutic, supra-taxa de 30% impusă prin „clawback” va duce la pleca­rea din România a companiilor farmaceutice.

Cazul Nokia ar putea fi doar începutul

Odată cu anunţul închiderii fabricii Nokia de la Jucu s-a trans­mis pe mai multe canale ideea că acesta ar putea fi doar începutul unui proces de delocalizare a mai multor multinaţionale din ţară. Vestea nu e bună nici pentru Ti­miş, unde o bună parte din forţa de muncă activă din judeţ lu­crează în unităţi de acest gen.

Deocamdată, reprezentanţii Agenţiei Judeţene de Ocupare a Forţei de Muncă Timiş neagă faptul că ar urma disponibilizări de amploare pe segmentul lohn sau al multinaţionalelor în Timiş. “Deocamdată nu am fost anun­ţaţi că s-ar pregăti disponibilizări de amploare în mediul privat. Au mai fost, evident, concedieri în cadrul multinaţionalelor din Ti­miş, dar a fost vorba de două - trei persoane, nu de grupuri com­pac­te. Noi, deocamdată, ne pregătim pentru disponibilizările destul de numeroase anunţate la Regia Au­tonomă de Transport Timişoara, unde un număr mare de angajaţi va fi concediat”, ne-a declarat Si­mona Potâng, consilier Eures în cadrul A.J.O.F.M. Timiş.

“Părerea mea e că, totuşi, cazul Nokia nu e decât un sem­nal, e începutul unui proces care ar putea afecta şi Timişul. Există un risc major ca multinaţio­na­lele, tot mai afectate de actualul context economic, să-şi deloca­lizeze producţia şi să plece spre zone unde pot găsi o mână de lucru mai ieftină şi politici fiscale mai bune. Pe segmentul corpo­raţiilor internaţionale e ceva normal : se vânează obţinerea de profituri mai mari, cu cheltuieli mai mici”,susţine conf. univ. dr. Nicolae Bobiţan, prodecan al Facultăţii de Economie şi Ad­ministrare a Afacerilor Timi­şoara.

Timiş : La solicitarea semnării contractului colectiv de muncă o multinaţională răspuns cu şantajul privind relocarea

Ştefan Gogoşanu (foto), liderul sindical judeţean al Federaţiei Cartel Alfa, spune că o situaţie similară cu cea legată de Nokia ar fi putut apărea şi în Timişoara, unde în acest an o mul­tinaţională din domeniul componente­lor auto, al cărei nume nu a fost, deo­camdată, făcut public, cu peste 2.500 de angajaţi, a ameninţat cu reloca­rea unităţii de pro­ducţie. “A fost o situa­ţie similară cu un şantaj, pentru că noi doream, cu ajuto­rul sindicatului, sem­narea unui con­tract colectiv de muncă pe unitate, lucru care ţine, în fond, de normalitate şi de legalitate. Conduce­rea a susţinut însă că dacă se continuă în acelaşi fel, ar putea închide unitatea şi ar putea merge spre Est, unde sunt salarii mult mai mici, iar muncitorii nu au atâtea pretenţii...”

Ştefan Gogoşanu susţine că pot urma disponibilizări masive în sectorul lohn şi pe segmentul multinaţionalelor, întrucât schimbarea Codului Muncii a fost o avanpremieră la acest fenomen : “Nu întâmplător, o serie de oameni de afaceri, în special americani, ca şi mulţi reprezentanţi ai multinaţionalelor, au făcut lobby pentru schimbarea vechiu­lui Cod al Muncii. Cu actuala legislaţie pot face disponibilizări de pe o zi pe alta şi nu mai sunt obligaţi să ia niciun fel de măsuri sociale pentru cei daţi afa­ră”. Ştefan Gogoşanu mai spune că ori­ce multinaţională care vine în România şi beneficiază de facilităţi acordate de autorităţile române ar trebui să plăteas­­că despăgubiri în momentul în care pleacă înainte de intervalul prestabilit.“În cazul Nokia, s-au făcut investiţii ma­sive din bani publici, în teren, în utili­tăţi, corporaţia promiţând că va men­ţine în funcţiune fabrica timp de cel puţin şapte ani, lucru care nu s-a în­tâmplat”, mai spune Ştefan Gogoşanu

Din punctul său de vedere, actua­lele politici îndreptate şi în Timiş spre sprijinirea până în pânzele albe a in­ves­titorilor, indiferent de comportamentul şi intenţiile acestora, sunt complet greşite. “Autorităţile, inclusiv cele din Timiş, care au sprijinit aceste investiţii, fără să ia măsuri pentru asigurarea unei continuităţi a utilizării forţei de muncă, şi-au asumat un risc foarte mare. Ce se întâmplă dacă unităţi mari, precum Solectron, se decid să-şi continue activitatea în altă parte? Cum poate gestiona piaţa locală a forţei de muncă grupurile de mii de persoane ajunse în şomaj peste noapte? Sunt lucruri care s-au neglijat ori de câte ori a fost vorba despre sprijinirea investiţiilor străine, pe motiv că se creează locuri de mun­că”, mai spune liderul sindical.

Timişul are experienţa Mercedes

În ceea ce priveşte opor­tunităţile de investiţii majore pierdute, Timişul are expe­rienţa recentă legată de con­struirea unei uzine Merce­des în apropierea Timişoa­rei, în zona Sânandrei.

Prin intermedierea fos­tului premier Călin Popes­cu Tăriceanu şi a omului de afaceri Ion Ţiriac, repre­zentanţii Mercedes au avut intenţia să construiască uzi­na în Timiş, însă ulterior s-au răzgândit, acuzând că auto­rităţile din vestul ţării nu au fost în stare să le pună la dispoziţie o suprafaţă de 300 de hectare de teren în con­diţii avantajoase. Reprezen­tanţii Mercedes îşi anunţa­seră intenţia de a realiza in­vestiţia respectivă exact în perioada în care, din cauza creşterii artificiale a pieţei imobiliare, se ajunsese la nişte cotaţii fabuloase ale terenurilor din Timişoara. Posibilitatea construirii unei uzine Mercedes în apropie­rea Timişoarei le crease ilu­zia îmbogăţirii peste noapte mai multor samsari de tere­nuri, care deţineau pământ în apropierea Timişoarei. Investiţia părea, până la un anumit moment, o certitu­dine, fiind delegat în Timiş şi un consilier al fostului pre­mier Călin Popescu Tă­riceanu pentru a pune la punct chestiunile necesare demarării investiţiei în Ti­miş.

Scandalurile din presa locală, legate de persoanele de la care s-ar putea cumpă­ra teren şi de modalităţile de achiziţie nu au fost însă pe placul investitorilor ger­mani, care au decis că e mai sigură construcţia uzinei în Ungaria. Reprezentanţii Consiliului Judeţean Timiş au susţinut că au făcut tot ce le-a stat în putinţă pentru a ajuta investitorii, în sensul că au aprobat certificatul de urbanism şi planul urba­nistic zonal pentru terenul identificat de cei de la Mer­cedes, dar că tot ceea ce a urmat nu a mai depins de ei, fiind vorba despre terenuri aflate în proprietate priva­tă, nu pe domeniul public. Aşa stând lucrurile, s-a pier­dut o investiţie care ar fi putut fi, în prezent, cea mai mare din România, ţinând cont de faptul că, în 2008, când se vorbea foarte mult despre acest proiect, s-a estimat că s-ar putea crea aici peste 30.000 de locuri de muncă.

“Eu consider că s-a fă­cut tot ce se putea pe plan local. Dacă ar fi existat do­rinţa de a li se oferi nişte avantaje mai consistente, acestea ar fi trebuit aproba­te de la nivel central, depă­şind competenţele adminis­traţiei judeţene. Ceea ce nu ar fi însemnat însă, că, după realizarea investiţiei, dacă li s-ar fi oferit posibilitatea relocării, cu costuri mai mici, după modelul Nokia, ar fi ezitat să facă acelaşi lucru. În plus, în condiţiile actuale, eu nu văd că respectiva uzi­nă de componente auto ar fi avut un viitor. Uitaţi-vă în ce stare e industria de profil şi ce evoluţie au vânzările”,spune consilierul judeţean P.N.Ţ.C.D. Viorel Sasca, şeful Comisiei Economice a Consiliului Judeţean Timiş.