Nonsensul sublim

Indicatorul de perceptie al coruptiei in 2007, in Romania, calculat de Transparency International, are valoarea de 3,7. Ceea ce inseamna – mentioneaza Centrul pentru Resurse Juridice in preambulul Ghidului privind strategia de promovare a integritatii la nivel local – un grad ridicat. Inamicul care ar trebui sa declanseze ofensiva impotriva acestei stari de fapt numite coruptie – de la cel de pe flancul executiv, la cel legislativ si judecatoresc – pare, insa, prins pe picior gresit...

Intentia de a stimula autoritatile publice locale sa participe la un capitol din anticoruptia romaneasca, prin adoptarea unor masuri concrete pro-integritate, si-au anuntat-o Pro Democratia si Centrul pentru Resurse Juridice. Reprezentantii celor doua O.N.G.-uri anunta ca vor face demersuri pe langa institutiile publice pentru semnarea unor asa-numite Declaratii de angajament, prin care reprezentantii acestora promit ca, in cazul in care un functionar din subordine va face, cu buna credinta, publica o informatie privind o infractiune de coruptie, un abuz, un tratament preferential, un conflict de interese, un partizanat politic, in general o informatie legata de orice poate bloca, ingreuna sau da un aspect ilicit ori imoral activitatii din cadrul institutiei, nu numai ca il vor scuti sau proteja de eventuale represalii pe linie ierarhica, dar vor si face partizanat, contribuind nemijlocit la demascarea incalcarii legii.

Experienta multelor esecuri inregistrate pana acum in lupta anticoruptie, mica sau de anvergura, ne determina sa opinam ca initiativa aceasta venita dinspre societatea civila – de apreciat, de altfel –, nu va avea sanse mari de izbanda. Nu in societatea noastra, nu in momentul de fata si nu cu mentalitatea majoritatii romanilor. Previzibilul esec va fi cauzat nu numai de autoritatile angrenate in "joc", ci si de simplul functionar.

Am introdus aspectul mentalitatii in ecuatie pentru ca prin acest proiect Pro Democratia si C.R.J. fac apel, implicit, la contributia functionarului de rand la rezolvarea problemei. Pentru ca reprezentantii oficiali ai unei institutii prinse in programul privind avertizarea de integritate sa aiba pe cine apara este, deci, necesara implicarea functionarilor in demascarea ilegalitatilor. Vor fi, insa, oameni dispusi sa demaste ilegalitati din institutiile pe al caror stat de plata se afla si sa intre cel putin intr-un razboi de uzura nervoasa la locul de munca? Isi va turna cineva superiorul pentru musamalizarea sau promovarea contra-cost a unui dosar? Iar daca o va face, ce probe va avea pentru a nu fi acuzat de rea credinta si pentru a beneficia de integritatea promisa? In plus, campaniile nationale derulate pana acum, pentru combaterea micii coruptii, au dovedit ca i--au lasat indiferenti pe cei mai multi. Spaga se da (ceruta sau nu) in continuare, ca e vorba despre institutii ale Justitiei, Internelor, Educatiei, Sanatatii. Declarativ, e drept, aceeasi majoritate incrimineaza coruptia. Apoi, nu poate fi omisa problema implicarii conducerii institutiilor in rezolvarea potentialelor cazuri de coruptie, abuz, clientelism. De ce am crede intr-un angajament de moralitate al unor sefi de institutie, cand experienta ne-a dovedit-o ca, adesea, eludeaza adevarul cu zambetul pe buze? De ce am crede ca un angajament ar putea face mai mult decat a facut o pleiada de legi anticoruptie pana acum? Sau cum ar lua un sef de institutie masuri impotriva lui insusi ori a protejatilor sai?

Ramane intrebarea : mentalitatea omului de rand contribuie la supravietuirea coruptiei sau lipsa unor rezultate convingatoare pe aceasta linie hraneste aceasta mentalitate? Si ramane speranta ca actiuni de acest gen, venite sub forma picaturii chinezesti, vor schimba ceva la nivel de mentalitate. In timp, de-a lungul cine stie cator generatii.