Nostalgicii privatizarii de un leu

"Toate cabanele care nu corespund, nu mai sunt rentabile vor fi vandute, se va face ceva", a declarat, recent, ministrul Agriculturii, Ilie Sarbu, referindu-se la cele peste 200 de cabane de vanatoare din patrimoniul Romsilva, motivand ca, in 2008, veniturile acestora au fost de 1,5 milioane de lei, in timp ce cheltuielile facute cu ele (fara a preciza ce fel de cheltuieli) se ridica la 5,9 milioane de lei. La o prima vedere, explicatia este justificata si pare o buna decizie manageriala, mulandu-se, totodata, pe programul national anti-criza, adoptat la nivel guvernamental. La o privire mai atenta, insa, incep sa planeze suspiciuni.

1. Este o decizie manageriala buna sau, sub aceasta masca, faciliteaza doar accederea unor fosti/actuali sau viitori clienti ai banului public la o alta afacere in care pagubitul mut va fi tot statul roman? Nu pare o decizie buna din mai multe motive :

Graba cu care a fost anuntata aceasta masura releva faptul ca nici macar nu s-a incercat gasirea unei solutii pentru rentabilizarea acestor cabane, pe care Romsilva le are in patrimoniu de cateva zeci de ani, cu terenul aferent, proprietate publica a statului. Si de aici se desprind cateva intrebari la care, firesc, ar fi fost sa ofere raspunsul tot Ministerul Agriculturii, in momentul in care a anuntat nerentabilitatea lor si scoaterea la mezat : De ce nu au fost aceste cabane - catalogate de Regia Nationala a Padurilor ca fiind la "standarde europene" - profitabile? S-a facut o evaluare interna pentru a vedea cate dintre ele au si incasat banii pentru serviciile oferite - de multe ori, gratuit, pentru familii, cunostinte, prieteni ai celor din Ministerul Agriculturii, din Romsilva, dupa cum acuza oameni din sistem? Daca s-a ajuns la o astfel de concluzie, ce masuri au fost luate impotriva celor care au cauzat o astfel de pierdere pe criterii de amicitie si clientelism? Interesant este ca oameni care simt foarte bine pulsul acestei probleme spun ca afacerea, bine coordonata, ar fi trebuit sa fie pe plus. In cazul in care nu au fost profitabile in 2008 se deduce ca situatia nu putea sa difere radical in anii precedenti si, totusi, de ce au fost facute investitii masive, din banul public, pentru aducerea lor la "standarde europene"?

Daca s-ar fi dorit rentabilizarea si nu vanzarea lor, s-ar fi prezentat un plan de actiune cu clauze foarte clare si responsabilitati pe masura, pentru 2009, or, etapa aceasta a fost sarita.

Daca s-ar fi dorit o afacere din care castigator sa fie statul, Ministerul Agriculturii nu ar fi scoa la vanzare cabanele in aceasta perioada in care cotatiile pe piata imobiliara sunt in cadere libera, iar pretul risca sa nu acopere nici recentele investitii facute pentru renovarea lor...

2. E, intr-adevar, o masura anti-criza justificata? In cazul acesta, poate, dupa modelul Romsilva va fi scos la mezat patrimoniul fiecarei institutii publice unde se inregistreaza pierderi, ajungandu-se, de ce nu?, la vanzarea trenurilor C.F.R.-ului, a spitalelor sau chiar a sediilor Politiei, daca nu-si face planul la amenzi si continua sa ceara bani de la buget.

Sau statul le ve vinde, isi va carpi o gaura din sac, iar dupa ce va trecere criza, constientizandu-le importanta si riscul de a pierde si fondurile de vanatoare, va da tot sacul, data fiind proverbiala-i abilitate de a negocia. Asa cum la inceputul anilor '90, in perioada embargoului, si-a vandut statiile din zona de vest si sus-vest, la pret de afacere falimentara. pe motiv de nerentabilitate, recumparandu-le apoi de la cei carora le vanduse, dar la pret majorat (sau, poate, doar real...).