Ca şi când nemulţumirile existente deja în sectorul sindical nu ar fi fost de ajuns, Guvernul a ajuns la „performanţa” de a ajunge pe picior de război cu majoritatea confederaţiilor sindicale, din cauza modificărilor pe care intenţionează să le aducă în perioada următoare Codului Muncii. Dacă reprezentanţii Executivului susţin că noile prevederi ar putea ajuta la ieşirea României din perioada de criză economică, prin stimularea angajărilor, sindicatele susţin că reglementările respective încearcă să instituie un nou tip de sclavagism, din perspectiva relaţiei angajat - angajator. Adevărul e, probabil, ca de obicei, la mijloc. Cert e că şi în Timiş aceste noi modificări legislative anunţate au generat nemulţumire în rândul multor sindicate, care anunţă proteste începând cu luna martie.


„Panaceu” anti-criză, în viziunea Guvernului

În ciuda protestelor marilor confe­deraţii sindicale, Guvernul pare hotă­rât să schimbe substanţial actuala formă a Codului Muncii, fiind decis să-şi asume chiar şi răspunderea pentru varianta no­uă. În discuţiile preliminare cu sin­di­catele, unele dintre cele mai intens dis­putate puncte vizează extin­derea con­tractului individual de muncă pe durată determinată de la 24 la 36 de luni.
Dacă sindicatele au susţinut că această variantă extinde o perioadă în care angajatul nu are siguranţa locului de muncă, reprezentanţii Executivului au adus argumentul angajării forţei de muncă pe perioadă determinată pen­tru implementarea unor proiecte cu finanţare europeană. “Avem un pro­iect european cu o durată mi­nimă de trei ani şi nu se poate înche­ia un contract pe du­rată nedeterminată pentru că, după epuizarea proiectului european, nu mai ştie angajatorul dacă mai poate să-l menţină pe acel angajat, iar azi nu are cadrul legal să încheie un contract pe durată determinată pe trei ani şi preferă să meargă fie la negru, fie altfel”, a declarat în acest sens Emil Boc.
Totuşi, premierul a subliniat şi că regula rămâne contractul individual de muncă pe durată nedeterminată şi că încheierea contractelor pe durată determinată se face ca excepţie, acolo unde situaţii legate în special de pro­iecte europene impun acest lucru.
O altă prevedere în privinţa căre­ia Guvernul şi sindicatele nu au reuşit să se înţeleagă sub nicio formă a fost cea referitoare la mărirea perioadei de probă de la 30 la 90 de zile. Dacă Gu­ver­nul a susţinut că în acest fel sunt faci­litate angajările, sindicatele au arătat că prin această prevedere vor fi încurajate abuzurile, ca şi munca fără forme legale. În acest sens a fost adus ar­gumentul creşterii fenomenului muncii la negru, creştere identificată în majoritatea judeţelor, Timişul nefiind o excepţie din acest punct de vedere.
În acest sens, în cele peste 1.000 de controale făcute într-un interval de nouă luni, anul trecut, de către Inspec­toratul Teritorial de Muncă Timiş, au fost depistate muncind la negru peste 250 de persoane, cu mult mai multe decât în alte judeţe bine dezvoltate economic, cum ar fi Braşovul (unde în acelaşi interval au fost depistaţi mun­cind la negru 158 de angajaţi) sau Constanţa (165 de angajaţi fără forme legale depistaţi în acelaşi interval).
Creşterea perioadei de probă, consideră sindicatele, va duce şi la creşterea numărului accidentelor de muncă, pentru că vor fi firme care vor rula permanent angajaţi începători, aflaţi în perioada de probă.
Confederaţiile sindicale au atras atenţia că, şi în ceea ce priveşte acci­dentele de muncă, se constată o creşte­re a numărului acestora, aproape în fie­care judeţ. Din acest punct de vedere, Timişul este nominalizat ca unul dintre judeţele unde s-au înregistrat anul trecut cele mai multe accidente de mun­că – 120 de accidentaţi într-un interval de nouă luni, în opt cazuri fiind vorba de acci­dente mortale.


„Bonusuri” care nu au convins sindicatele

Pentru a contrabalansa noile pre­ve­deri nepopulare ale noului Cod al Muncii, reprezentanţii Guvernului au încercat să îmbuneze sindicatele cu prevederi compensatorii, cum ar fi creşterea sporului pentru munca de noapte, de la 15% la 25%.
Emil Boc a con­siderat că face un pas pentru concilierea cu sindicatele şi prin înăsprirea sancţiunilor pentru cei care utilizează munca la negru şi prin creşterea competenţelor Inspecţiei Muncii. Însă aceste modificări nu sunt sigure, pentru că în cadrul coaliţiei de guvernare nu există consens pe acest subiect, reprezentanţii U.D.MR. solici­tând o relaxare a legislaţiei în dome­niul inspecţiei muncii. Şi tot U.D.M.R. a solicitat, stârnind nemulţumiri în rândul sindicatelor, ca neîncheierea contractelor individuale de muncă să fie considerată contravenţie, nu in­frac­ţiune, concomitent cu creşterea cuantumului amenzilor.
Sindicatele au considerat că, fără contractele individuale de muncă, sala­riatul rămâne vulnerabil la abu­zurile angajatorilor, aducând şi argumentul refuzului multor angajatori de a accepta contracte colective de muncă. În acest sens, confederaţiile sindicale au venit cu cifre concrete, arătând cât de puţi­ne con­tracte colective de muncă sunt înche­ia­te la nivel de ţară. Pe această listă, care contabilizează contractele colec­tive de muncă, Timişul este nomina­lizat, pe trimestrul III al anului trecut, cu doar 182 de contracte colective de muncă încheiate, număr considerat infim în comparaţie cu potenţialul economic al judeţelor şi numărul de firme înfiinţate lunar în Timiş. Şi tot sindicatele au susţinut că, şi cu actualul Cod al Muncii, considerat unul care favorizează angajatul în raport cu angajatorul, prea puţine au fost cazuri­le de salariaţi care au „îndrăznit” să intre în conflicte de muncă cu angaja­torii, anul trecut, de pildă, într-un in­terval de şase luni, fiind, pe toată zona de vest a ţării, doar 405 salariaţi care au fost în conflict de muncă cu angaja­to­rii, în condiţiile în care disponibi­lizările şi restructurările s-au ţinut lanţ.  Într-un final, concilierea între Guvern şi sindicate nu s-a putut reali­za, premierul Emil Boc precizând : „Sindicatele să ne convingă de faptul că actualele prevederi propuse vin în contradicţie cu intersele ţării. Poate că unele dintre prevederi nu întăresc puterea sindicatelor, cum ar dori ele, dar aceste prevederi întăresc această ţară sub aspectul capacităţii de a avea mai multe locuri de muncă aici, la noi”.


Nemulţumiri comune în rândul sindicatelor

În Timiş, reprezentanţii marilor confederaţii sindicale susţin în unani­mi­tate că noile modificări ce se vor a fi adu­se Codului Muncii sunt inaccep­tabile, şi anunţă proteste de amploare în varianta în care vor fi menţinute.
Posibilitatea desfiinţării contrac­telor colective de muncă i se pare liderului judeţean al Cartelului Sindical Alfa, Ştefan Gogoşanu, o modificare dezastruoasă a Codului Muncii. „E cea mai gravă atingere a actualului Cod al Muncii. Dacă se va reuşi, angajatul va ajunge efectiv la cheremul angaja­to­ru­lui”. În opinia sa, în forma nouă a Codului Muncii există nişte prevederi abuzive care încalcă şi normele europene legate de legislaţia muncii. „Mă gân­desc aici la concedierile colective, care se pot face peste noapte, angajându-se imediat alţi angajaţi, fără a se cere pă­re­rea sindicatelor sau a reprezen­tan­ţilor angajaţilor”.
Ştefan Gogoşanu apreciază că unele noutăţi legate de Codul Muncii ar putea avea nu un efect anti-criză, ci unul care ar agrava actuala situaţie eco­nomică : „Acea prelungire a perioa­dei de probă la 90 de zile e o prelungire a perioadei în care angajatul poate fi ţinut cu cel mai mic salariu posibil, deci statul va încasa mai puţine taxe şi im­pozite de pe urma acelui angajat”. Reprezentantul Cartel Alfa mai spune că aceste schimbări legislative sunt inacceptabile, iar din prima săp­tă­­mâ­nă a lunii martie şi în Timiş vor în­ce­­pe protestele, cu piche­tări, putându-se ajunge la forme radicale de protest.
La rândul său, reprezentantul judeţean al Blocului Naţional Sindical, Aurel Mihuţ, crede că e cultivată o nesiguranţă legată de felul în care va arăta noul Cod al Muncii, tocmai pen­tru a se ajunge în final la o formă care să nu mai poată fi schimbată. „Totul e o nebuloasă. Se vrea, probabil, ca mem­brii de sindicat, angajaţii în general, să fie aburiţi, ameţiţi şi să se trezească la final cu o variantă total dezavantajoasă a Codului Muncii. Culmea e că nici mă­car patronatele nu sunt de acord cu această formă a legii”. În opinia repre­zen­tantului B.N.S., noua formă a Co­dului Muncii angajează o serie de companii multinaţionale, fiind rezul­tatul direct al presiunilor făcute de acestea. „Se pare că e o comandă dată de unele companii multinaţionale, co­mandă la care s-a percutat foarte bine”.
Reprezentantul timişean al C.N.­S.L.R. Frăţia, Adrian Negoiţă, consi­deră că noua formă a Codului Muncii are şi prevederi bune, cum sunt cele legate de creşterea competenţelor şi prerogativelor Inspecţiei Muncii şi înăsprirea măsurilor legale luate în cazul muncii la negru. Însă aceste noi prevederi sunt contrabalansate de cele care defavorizează angajaţii. „Sunt o serie de schimbări făcute în interesul marilor corporaţii. Acestea au fost un factor de presiune, cum au fost şi băncile, atunci când a fost vorba de aplicarea acelei ordonanţe privind con­tractele de credit. Şi nu cred că mo­dificarea Codului Muncii era în acest moment o prioritate a României. Să nu mai vorbim de modul de abor­da­re – după ce sindicatele au avut un dialog conclu­dent cu patronatele, cu care am că­zut de acord, a intervenit asupra aces­tui acord Guvernul şi impune altceva, în condi­ţii­le în care Guvernul nu ar trebui să aibă decât rolul de mediator”.