Numărul oraşelor-martir, în creştere, la 22 de ani de la Revoluţie

Numărul oraşelor-martir din România ar putea creşte în perioada următoare, Constanţa, Craiova şi Caransebeşul alăturându-li-se oraşelor care au primit deja acest statut. Dacă proiectele legislative legate de Constanţa şi Craiova au trecut deja prin Parlament şi sunt la Preşedinţie, pentru promulgare, şi Caransebeşul are şanse mari să dobândească acest statut, după ce proiectul de lege, care îi are printre iniţiatori pe doi deputaţi timişeni, a trecut deja de Senat, fiind în discuţii la Camera Deputaţilor. În Timişoara există însă şi reprezentanţi ai unor asociaţii de revoluţionari care contestă creşterea numărului de oraşe-martir, susţinând că, în afară de câteva cazuri, toate oraşele-martir care şi-au câştigat acest titlu au beneficiat „de bunăvoinţa Timişoarei”.

Caransebeşul, următorul oraş - martir al Revoluţiei

În zilele celei de-a 22-a comemo­rări a Revoluţiei, România ar putea avea trei noi oraşe-martir, care şi-au dobândit acest statut în urma unor proiecte legislative depuse în acest sens în Parlament.

Astfel, după ce două proiecte le­gis­lative legate de declararea Con­stanţei şi a Craiovei oraşe-martir au fost adoptate de Parlament, Senatul a aprobat, săptămâna trecută, o nouă propunere legislativă privind decla­ra­rea municipiului Caransebeş oraş - mar­tir al Revoluţiei din Decembrie 1989, în expunerea de motive arătân­du-se că au murit trei oameni în tim­pul evenimentelor din Decembrie 1989.

În aceeaşi argumentaţie se men­ţionează că în noaptea de 21 spre 22 De­cembrie 1989 centrul oraşului a ră­mas în totalitate sub stăpânirea revo­luţionarilor şi că „se poate spune că, în acele momente de solidaritate ma­ximă, toţi participanţii s-au transfor­mat în adevăraţi revoluţionari, a­proape întreaga populaţie afându-se pe străzi”. Afirmaţie care nu s-a făcut nici în cazul Timişoarei. „În 21 De­cembrie 1989 la Caransebeş a izbucnit revolta, iar cetăţenii Caransebeşului, curajoşi şi însetaţi de libertate, s-au alăturat timişorenilor, ieşind în stradă şi de­monstrând împotriva comunis­mu­lui, împotriva lui Ceauşescu, precum şi a neajunsurilor şi tratamentului inu­man de care aveau parte. La acea oră, Cea­uşescu a decretat stare de necesi­tate şi nu exista un final previzibil al eve­nimentelor. Caransebeşenii, în­frun­tând pericolul, au dat un greu tri­but Revoluţiei”, se mai precizează în expu­nerea de motive care argumen­tează necesitatea acordării acestui sta­tut oraşului Caransebeş.

Principalul argument invocat este însă cel legat de faptul că „ în timpul evenimentelor din Decembrie 1989, la Caransebeş şi-au pierdut viaţa trei persoa­ne, iar una a decedat ulterior, în 1996 , din cauza rănilor provocate prin îm­puşcare”.

Conform iniţiatorilor, pe toată pe­rioada 16 - 22 decembrie, odată cu de­clanşarea, acum 22 de ani, a evenimen­telor revoluţionare de la Timişoara, „situaţia socială în oraşul Caransebeş a cunoscut o tensionare continuă, ca urmare a informaţiilor venite dinspre oraşul de pe Bega”.

Incendierea clădirilor Miliţiei, Securităţii, Tribunalului şi Procu­ra­torii, şi faptul că în 21 Decembrie s-a tras din sediul Miliţiei, precum şi faptul că au existat 15 răniţi sunt alte argumente aduse în acelaşi context. Argumentul final se referă la mo­men­tul în care Caransebeşul a fost declarat oraş liber de comunism. „Du­pă Ti­mişoara, Caransebeşul a devenit al 3-lea oraş liber al ţării, în care ce­tăţenii au avut curajul să-şi ceară drep­turile şi să lupte pentru obţinerea lor. Practic, manifestanţii au reuşit să eli­bereze oraşul de orice autoritate co­munistă chiar dacă niciunul nu avea certi­tu­dinea că revoluţia va învinge. E ade­vărat că unii au participat mai ac­tiv decât alţii la desfăşurarea eveni­men­telor, dar extrem de important este faptul că aproape toţi caranse­beşenii au fost prezenţi, i-au susţinut şi încu­rajat pe cei care acţionau în vede­rea înlăturării autorităţilor comunis­te”, se precizează în motivarea ace­luiaşi proiect de lege.

Doi parlamentari timişeni, printre iniţiatori

Proiectul a fost iniţiat de Gheor­ghe Hogea, deputat P.D.-L., alături de Laurenţiu-Florian Coca, senator P.S.D., Toni Greblă - senator P.S.D., Ray­mond Luca - senator P.N.L., Da­niel-Stamate Budurescu - deputat P.N.L., Gheorghe Firczak - deputat U.C.R.R. (minorităţi), Victor Socaciu - deputat P.S.D. şi timişenii Marius Du­gulescu - deputat P.D.-L. şi Niculae Mircovici, deputat al Uniunii Bulgare din Banat.

În cazul acestui proiect de lege Senatul este prima Cameră sesizată, decizia urmând a fi luată de Camera Deputaţilor. „Dacă în cazul celor două oraşe mari, Constanţa şi Craiova, pen­tru care se solicită acordarea acestor titluri prin proiect de lege, s-a adus ar­gumentul că au fost peste 30 de morţi şi 60 de răniţi, cred că, raportat la mă­rimea oraşului Caransebeş, cei trei morţi şi 15 răniţi justifică acordarea acestui statut. De altfel, dacă în cazul proiectului legislativ legat de acor­da­rea titlului de oraş martir Caranse­beşului, după adoptarea de către Se­nat, urmează ca şi Camera Deputaţilor să se pronunţe în acest sens, iar pentru proiectele de legi referitoare la Craio­va şi Constanţa s-au pronunţat favora­bil atât Senatul, cât şi Camera Deputa­ţilor, cu o majoritate covârşitoare, iar acum sunt pentru promulgare la Pre­şedinţie”, ne-a declarat deputatul timi­şean Niculae Mircovici.

Dezbateri cu surprize

Dezbaterea la Camera Deputaţilor a celor două proiecte legate de acorda­rea statutului de oraşe-martir Constanţei şi Craiovei au cauzat controverse şi au dus şi la afirmarea unor aspecte mai mult sau mai puţin cunoscute legate de aportul direct sau indirect pe care l-au avut oraşele respective la victoria revoluţiei izbucnite la Timişoara.

În acest context, la dezbaterile le­ga­te de acordarea titlului de oraş-mar­tir municipiului Craiova deputatul P.­S.D. Ion Călin a ţinut să amintească „un lucru care merită să fie auzit, dacă el nu a fost cunoscut la timpul potrivit”, legat de Revoluţia de la Timişoara. „Când a început Revoluţia la Ti­mi­şoara, 16 - 17, conducerea de partid şi de stat a României a apelat la olteni, ştiindu-i mai aprigi la mânie, şi i-a tri­mis cu bâte şi topoare, cu câteva garni­turi de tren, muncitori de la Între­prin­derea de Avioane, Electroputere, de Utilaj Greu, Mecanică de Material Rulant, Tractoare şi Maşini Agricole, câteva mii de oameni să facă ordine în Timişoara, că acolo ajunseseră agen­turile străine şi provocau mari dezor­dini”, a precizat deputatul craiovean.

Potrivit parlamentarului P.S.D., „toţi muncitorii din Dolj, în jur de 4.800, s-au dus până în Timişoara, că erau duşi cu trenurile, nu au coborât din trenuri, au aflat despre ce este vorba la Timişoara, s-au întors şi au ieşit în stradă, în Craiova, şi am început şi la Craiova o adevărată revoluţie, care s-a lăsat cu mulţi morţi, cu foarte mulţi răniţi. Deci, nu se doreşte decât o re­paraţie morală pentru morţii Craiovei, pentru victimele de la Craiova, pentru cei care au fost răniţi şi au trăit sub tensiune şi sub teroare mai multe zile ale revoluţiei”.

În timpul dezbaterilor legate de acordarea aceluiaşi titlu Constanţei, deputatul Aledin Amet a ţinut să pre­cizeze că „trebuie să ne raportăm per­manent la faptele eroilor acelui timp; trebuie să înfăptuim gesturi, nu neapă­rat spectaculoase, prin care să-i oma­giem pe aceştia. Timişoara, Bucu­reşti, Iaşi, Braşov, Târgu-Mureş, Cluj, Craiova sunt câteva oraşe în care, în acel teri­bil sfârşit de an, tragismul şi ideea de libertate au coexistat. Oraşul Constan­ţa merită să capete titlul de Oraş-mar­tir al Revoluţiei române din decembrie 1989. Spiritul de sacrificiu, sacrificiul suprem, a fost unul real. În cărţile de istorie poate fi citit acest adevăr”.

La aceeaşi dezbatere, deputatul timişean Niculae Mircovici s-a pro­nunţat în favoarea acordării acestui statut oraşului Constanţa, specificând că „şi la Constanţa au fost 30 de morţi, a fost un număr mare de răniţi şi apreciem, şi ca timişorean, spun treaba aceasta, ar fi fost normal ca o astfel de recunoaştere să existe, cu atât mai mult cu cât Revoluţia română a fost un fapt extrem de important, care a marcat schimbarea de regim”.

12.000 de revoluţionari în judeţe care nu au oraşe-martir

Conform unor contabilizări făcute de către asociaţii de revoluţionari, situa­ţia pe oraşe-martir a revolu­ţio­narilor este următoarea : Bucureşti – 6.496 de persoane, Timişoara – 2.790 de persoa­ne,  Braşov – 1.389 de per­soane, Con­stanţa – 1.298 de persoane, Sibiu – 687 de persoane, Buzău – 576 de persoa­ne, Cluj – 545 de persoane, Arad – 486 de persoane, Dâmboviţa – 480 de per­soa­ne, Prahova – 330 de persoane, Mureş – 343 de persoane, Brăila – 214 per­soane şi Iaşi – 189 de persoane.

În total, fără noile aspirante la acest titlu, sunt 13 oraşe-martir, în care sunt înregistraţi 15.823 de revoluţionari, res­pectiv peste 61% din totalul revoluţio­narilor care au dobândit certificatele şi titlurile conform legii 42/1990 republi­cată. În celelalte 29 de judeţe în care nu sunt oraşe martir sunt înregistrate 12.063 de persoane.

În Timişoara, nu toţi reprezentanţii asociaţiilor de re­voluţio­nari sunt de acord cu creşterea numă­ru­lui oraşelor martir din România. „Noi nu putem fi de acord cu această creşte­re a numă­rului de oraşe martir. Şi spun asta pen­tru că, în afară de câteva lo­ca­lităţi, res­tul oraşelor care au dobândit acest statut l-au dobândit prin bunăvoin­ţa Ti­mişoarei, bunăvoinţă de care nu e nor­mal să se abuzeze”, ne-a declarat Vir­gil Hosu, preşedintele Asociaţiei de Revoluţionari ALTAR 1989 Timişoara.