Pentru că activitatea de reprezentare juridică este una ce are nevoie de importante resurse umane şi materiale, în anii de criză, în mod normal, instituţiile ar fi trebuit să fie preocupate de reducerea „portofoliului” de procese în care sunt implicate. În cazul Primăriei Timişoara acest deziderat s-a dovedit a fi imposibil în ultimii ani, numărul de procese în care e implicată instituţia crescând de la an la an.


80 de termene pe zi

Deşi şi-a propus încă din anii tre­cuţi o reducere a numă­rului de procese în care e impli­cată, Primăria Timişoa­ra nu a reu­şit să facă nimic în acest sens. Lu­crurile merg chiar mai prost ca acum doi ani, când se spunea că, din cauza crizei, a existat la toate instituţii­le un val de proce­se generat de măsurile de auste­ritate, specifice perioadei.
Dacă în 2009 Primăria Timi­şoara a avut pe rol 14.000 de procese, fiind con­stituite 2.647 de dosare noi, în 2010 a fost im­plicată în 14.056 de procese, pe parcursul anului trecut fiind con­sti­tuite 3.048 de dosare noi. În medie, zilnic, au fost între 50 şi 80 de dosare la di­fe­rite instanţe, mai spun reprezentanţii Muni­ci­palităţii. Având în vedere că Servi­ciul Juri­dic al Primăriei Timişoara are în mo­men­tul de faţă doar 11 consilieri juri­dici, e greu de crezut că aceştia pot re­prezenta Primăria Timişoara în 80 de ter­mene pe zi, mai ales că în foarte multe cazuri e vorba despre ches­tiuni tehnice, dosarele sunt foar­te stufoase şi necesită o do­cu­mentare foarte temeinică.
Ca şi în alţi ani, o bună parte dintre aceste procese sunt gene­rate de măsu­rile deloc inspirate luate de unele com­partimente ale Primăriei şi chiar de Con­siliul Local. Astfel, modalitatea în care s-a pus în aplicare Legea 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abu­ziv în pe­rioada 6 martie 1945 - 22 decem­brie 1989, a făcut ca anul trecut Primăria să aibă peste 100 de li­tigii, dintre care 60 sunt pentru anularea unor dispoziţii emise cu pri­vire la res­tituirea imobile­lor. La aceste acţiuni s-au adău­gat şi 20 de acţiuni pentru anu­la­rea contractelor de vânzare-cumpă­rare ale unor imobile ce au făcut obiectul acestei legi.


12 HCL-uri, contestate în 2010

Legalitatea unor hotărâri de con­siliu local, votate fără pro­bleme de ma­joritatea consi­lie­rilor locali, au dus la implica­rea Primăriei în alte procese, ce urmăresc anularea respec­ti­velor acte normative. „În do­meniul contenciosului admi­nis­trativ, pe rolul instanţelor de ju­deca­tă au existat, în cursul anu­lui 2010, 12 ac­ţiuni având ca obiect anulare hotărâri de con­si­liu local”, precizează repre­zen­tanţii Serviciului Juridic al Primăriei.
Chiar Primăria dă apă la moară unor astfel de contesta­ţii, prin faptul că are carenţe, necori­jate de ani de zile, legate de respectarea prevederilor legale cu privire la transparenţa deci­zională, în sensul că în multe cazuri nu respectă obligaţia de a publica un proiect de hotărâ­re cu 30 de zile înainte de data la care e dezbătut în plen, pentru a per­mite ca respectivul act nor­mativ să fie dezbătut de public, aşa cum cere legea.
În acest sens, încă din 2009, Centrul pentru Resurse Juridice dădea exem­plul a zeci de hotă­râri ale consiliului local Timi­şoara care pot fi anulabile în con­tencios administrativ, pe motiv că nu respectă legea legată de transpa­renţa decizională. 


„Războiul gigacaloriei” şi sponsorizările Poli ar putea genera noi procese

În ceea ce priveşte anu­la­rea în con­tencios administrativ a unor hotărâri de consiliu lo­cal, Serviciul Juridic al Primă­riei Ti­mişoara a dat ca exemplu războ­iul judiciar purtat cu Prefectura Timiş, pe care l-a câştigat, miza majorarea de către Colterm a preţului gigacaloriei. În 2009, Prefectura cerea la Tribunalul Timiş anularea ca nelegală a Ho­tărârii Consiliului Local Timi­şoara privind preţul local al ener­giei termice factura­tă populaţiei. Instanţa a respins, însă, acţiu­nea. Prefectura a făcut recurs la Curtea de Apel Timişoara, so­licitând ulterior strămutarea dosarului la Curtea de Apel Oradea. Această in­stanţă a respins irevocabil re­cursul for­mulat de către Prefectură. Chiar şi aşa, însă, „războ­iul giga­ca­loriei” nu pare să se fi ter­minat. Reprezentanţii Federa­ţiei Asociaţiilor de Locatari Ti­mişoara spun că în aceeaşi sen­tinţă se recunoştea faptul că pro­cedura legată de adoptarea şi apli­carea acestei hotărâri nu a fost res­pectată în totalitate de către Primă­ria Timişoara, ceea ce în­seamnă că ar putea fi promovate acţiuni bazate exact pe aceste nereguli procedurale, solici­tân­du-se, din nou, anularea respecti­vei hotărâri a Consiliului Local.
Un val de procese, spune Petru Olariu, reprezentantul F.A.L.T., ar putea fi generat de faptul că Primăria obligă Colterm să recupereze retro­activ banii afe­renţi diferenţei de preţ, în­ce­pând cu 1 august 2009, când ar fi trebuit să înceapă să se aplice Hotă­râ­rea de Consiliu Local vi­zând scumpirea gigacaloriei. Re­­prezentantul F.A.L.T. mai spune că în această situaţie facturarea retroactivă ar fi nelegală, întru­cât consu­matorul trebuie anunţat cu cel puţin 15 zile înainte de mo­dificarea contrac­te­lor, în sensul creşterii preţurilor. „În varian­ta în care timişorenii vor fi nevoiţi să plă­tească facturi foarte mari la întreţi­ne­re, încorporând di­ferenţele retroac­tive între pre­ţul vechi şi preţul nou al ener­giei termice, soluţia ar fi să nu plătească facturile şi să le con­teste în instanţă. Teoretic, nu pot fi debran­şaţi, pentru că sunt cu facturile pre­zente achitate la zi. Însă acest lucru ar trebui să se facă în masă. Ce vor face Colterm şi Primăria? Dacă re­nunţă la clienţi, Colterm nu mai are obiect de activitate. În plus, contestarea în in­stanţă a acestor facturi majorate ar crea doar în prima fază 4.000 - 5.000 de procese, în instanţele timi­şorene”, spune Petru Olariu.
Printre hotărârile de con­si­liu lo­cal ale Primăriei Timişoa­ra, care ar pu­tea genera procese-ma­raton, se numă­ră şi cele legate de sumele de bani alocate socie­tăţii care gestionează activita­tea F.C. Timişoara. „Aceste hotă­râri pot fi atacate în contencios ad­ministrativ. Prefectura poate ini­ţia o astfel de acţiune, pe mo­tiv că acea sponsorizare, acor­dată unei societăţi comerciale, nu e legală şi nici oportună. Aseme­nea acţiuni pot fi iniţiate indivi­dual şi de către contribua­bili, pe motiv că nu s-au respec­tat preve­derile legale legate de transpa­renţa decizională şi s-a încălcat şi legea sponsorizării”, spune avo­catul timişorean Car­men Obîrşa­nu, care a contes­tat le­galitatea acestor sponsorizări, făcând în acest sens şi o sesi­zare la D.N.A.
În opinia sa, nu o dată, cei care so­licită anularea unor hotă­râri de con­siliu local, pe motiv de nelegalitate, au parte de un tratament injust din par­tea in­stanţelor. „E o procedură foarte lungă şi se dau termene foarte lungi, tocmai pentru a se tergi­versa cât mai mult judecarea cau­zei. Dar, dacă hotărârea ju­decă­torească se dă după ce ho­tă­râ­rea de consiliu local contes­tată în instanţă şi-a produs efec­tele, decizia instanţei devine inutilă”, precizează Carmen Obîrşanu.