Nomenclatorul străzilor din Timişoara poate fi considerat un barometru al schimbărilor politice survenite în ultimul secol. Foarte puţine sunt numele de străzi care au rezistat personalizării mai mult sau mai puţin politice, rămânând neschimbate de-a lungul anilor. Din acest punct de vedere, perioada anilor 1990 - 1991 e întrucâtva asemănătoare cu cea a anilor ’50, din cauza aceleiaşi “furii reformiste” cu care s-au schimbat denumirile de străzi, deşi multe nu aveau nicio legătură cu regimul comunist. Din fericire, noua componenţă a Comisiei de Denumiri din cadrul Primăriei, susţine că e decisă să nu mai schimbe nume de străzi fără un motiv bine întemeiat.


“Reconvertiri” spectaculoase

Probabil că în perioada 1950 - 1989, nu a existat nici măcar un singur oraş din ţară care să nu fi avut o stradă numită “6 Martie”, deoarece pe 6 martie 1945, în România se instalase Guvernul pro-comunist condus de Petru Groza. După Revoluţie s-a renun­ţat la această denumire. Timişoara nu a făcut excepţie, “reconvertirea” post-revoluţionară transformând-o în 16 De­cem­brie 1989, ziua când au izbucnit la Timişoara revoltele de stradă care au aprins scânteia Revoluţiei.

Inevitabilă, în cei 40 de ani de comunism, era şi denumirea de stradă Gheorghe Gheorghiu Dej, care astăzi, la Timişoara, se numeşte, neutru, Academician Alexandru Borza.

Strada Armata Roşie s-a “demo­cratizat”, preschimbându-se în Baba Novac. Strada Revoluţia din Octom­brie 1917 nu s-a preschimbat, previ­zibil, în Revoluţia din Decembrie 1989, ci a căpătat un nume apolitic, de pictor : Corneliu Baba.

Nici 1 Mai, deşi e şi acum Sărbă­toa­rea Internaţională a Muncii, nu a trecut testul democraţiei, şi s-a meta­morfozat în Sfântul Ioan. Suspectă sau de stânga a părut şi denumirea Co­muna din Paris, ce a devenit postre­vo­luţionar Gabriel Ioseph. Scânteia, la fel, nu avea cum să aibă viaţă lungă, ca stradă, după 1989, aşa că a fost conver­tită în Nicolae Ursu.

Pentru a se scăpa de influenţele ruse, imediat după Revoluţie strada Kalinin a devenit Alsacia. Leningrad s-a “primenit” ca stradă, cu un nume nou, post-revoluţionar : Sorin Titel. La fel s-a întâmplat şi cu derivatul “Eroii de la Stalingrad” (deşi, dacă rezultatul confruntării armate de la Stalingrad ar fi fost altul, aceasta fiind prima înfrân­gere notorie a Germaniei naziste, şi începutul declinului celui de-al treilea Reich, Europa ar fi fost şi acum îm­pănată de zvastici, iar România ar fi fost, potrivit planurilor lui Hitler un soi de domeniu de vântoare pentru elitele Waffen SS), bulevardul cu pricina, denumit astfel în anii 50, apoi rebotezat Leontin Sălăjan, fiind acum numit Take Ionescu.

La fel, strada Maxim Gorki nu a rezistat postrevoluţionar în această formă, devenind Bela Bartok. Nici Puşkin nu a rezistat, ca stradă, deşi scriitorul nu a avut nimic de-a face cu fostul regim comunist, însă s-a găsit de cuviinţă că trebuie reconvertit în “Filaret Barbu”. La fel a păţit un alt clasic rus, Nicolai Vasilielvici Gogol, nume de stradă preschimbat în 1990 în Nistrului. Nici măcar Ceaikovski nu a scăpat, fiind “reformat”, “Tineretului” fiind noua denumire a străzii.

Pentru a nu exista părtiniri însă, şi pro-monarhista stradă “Coroana de Oţel” s-a transformat în Indepen­den­ţei. Tânăra Gardă, probabil din cauza rezonanţelor legionare, s-a schimbat şi ea în Romul Ladea.


Schimbări de dragul schimbării

Nu au scăpat de schimbare nici denumiri inofensive, cum e cea a străzii Trubadur, care a existat sub această denumire şi în perioada ante­be­lică, şi în cea interbelică, şi sub comunişti, devenind însă acum Alexan­dru Vaida Voievod. Hamlet nu a fost pe placul reformiştilor nouăzecişti din Primărie, aşa că acum se numeşte Jo­hann Sebastian Bach. Nici strada Mi­no­taurului nu a fost bună, aşa că a fost rebotezată cu un nume pe care, proba­bil, nici acum locatarii ceva mai bătrâni de pe strada cu pricina nu ştiu să-l pronunţe : Ludwig von Ybl.

La fel, strada Jandarmilor a deve­nit, tot cazon, dar nejustificat, Divizia 9 Cavalerie.

Evident, nu toate schimbările au fost forţate sau nefericite, unele impu­nân­du-se, cum a fost cazul străzii Mor­mintelor, care s-a modificat în Amur­gului. Neserioasa stradă Zoe, din zona Elisabetin, a căpătat un aer sobru după ce a fost redenumită Arhitect Laszlo Szekely.

La categoria “schimbări, pentru că se poate”, merită nominalizat faptul că Strada Veronica Micle a devenit Micle Veronica, Tehnicii a devenit Sa­turn, strada Eliberării a devenit Petofi Sandor, Adolescenţei a devenit Nicoale Ilieşu, strada Duzilor a devenit Joszef Attila, şi lista poate continua.


300 de nume de străzi, schimbate între 1990 şi 1992

Membru în Comisia de Denumiri, consilierul local Silviu Sarafolean spune că în ultima vreme nu au mai existat solicitări legate de schimbări de denumiri de străzi sau de atribuiri de nume unor străzi rămase “nebo­teza­te”. “În general, noi ne-am axat doar pe atribuirea de nume unor străzi care nu aveau denumire şi, din principiu, nu am aprobat schimbări de denumiri de străzi făcute doar de dragul schimbării. Există experienţa perioadei 1990 - 1992, când s-au schimbat peste 300 de denumiri de străzi, şi foarte multe com­plet aiurea. De exemplu, s-au schimbat nume de străzi precum Da­vila, care nu aveau nicio legătură cu fostul regim, s-au schimbat doar de dra­gul schimbării. Iar să schimbi o stradă cu o denumire potrivită, rămasă aşa din perioada interbelică, de exem­plu, şi să o redenumeşti Martir Ion Gheorghe mi se pare că e o prostie”, opinează Silviu Sarafolean.

Pe lângă că produce încurcături, până când se învaţă noua denumire a străzii, schimbarea denumirii produce adesea o harababură birocratică, fiind un eveniment pe care locuitorii din zonă cu siguranţă nu şi-l vor aminti cu plăcere. “Schimbarea denumirii străzii nu presupune nişte schimbări de plă­cuţe, şi gata, cum s-ar crede. Oamenii care stau pe strada respectivă sunt puşi pe drumuri fără rost, trebuie să-şi facă modificări în cărţile funciare, trebuie să-şi schimbe buletinul, paşaportul şi aşa mai departe”, mai spune consilierul local.

Comisia de Denumiri, în noua ei componenţă, mai precizează Silviu Sarafolean a încercat tocmai de aceea să respingă modificările de nume de străzi “de dragul modificării”. “Suntem foarte atenţi şi atunci când se solicită atribuirea unor noi nume de străzi. În general, ţinem cont de specificul zonei, şi atunci când se optează pentru nume de personalităţi, încercăm să aprobăm denumirile de străzi cu numele unor personalităţi ce au legătură cu Bana­tul”.

Una dintre categoriile profesio­na­le cele mai afectate de schimbările denumirii străzii e şi cea a taximetri­ş­ti­lor, care de multe ori sunt nevoiţi să ceară prin staţie denumirea veche a unei străzi pe care doreşte să ajungă un client.

“S-au dat foarte multe denumiri noi, iar străzile cu nume de martir sunt, de obicei, cel mai puţin cunoscute. În plus, unele schimbări ale numelor stră­zilor s-au făcut fără nicio noimă”, ex­pli­că Cristea Savu, liderul Sindi­ca­tului Ta­xime­triştilor Independenţi din Timi­şoara.


Promisiunea Primăriei Timişoara : Noile denumiri, foarte bine motivate

Conform noilor proceduri, Co­misia de Denumiri a Primăriei Timi­şoara nu mai acceptă decât denumiri de străzi foarte bine argumentate. De exemplu, printre ultimele denumiri de străzi atribuite s-au numărat, în zona Steaua - Bujorilor, Intrarea Peru, la propunerea ambasadorului din Peru, Ernesto Pinto-Bazurco Rittler, ca urmare a proiectului de acord de al oraşului Trujillo cu Timişoara. Tot în aceeaşi zonă s-a mai atribuit unei străzi fără nume denumirea Bela Ka­mocsa, după numele regretatului muzi­cian, fost membru Phoenix, fondator al formaţiei Bega Blues Band. Şi tot în aceeaşi zonă o stradă cu denumire neatribuită a primit numele Deliu Petroiu, dascăl al filologiei timişorene, renumit critic literar. Deci, Comisia de Denumiri a încercat să atribuie de­numiri doar pe baza unor motivaţii bine definite, numele având legătură cu specificul local.


Coşmarul străzilor cu nume “la dublu”

Pe parcursul ultimelor luni, Pri­mă­ria Timişoara a trebuit să rezolve situa­ţii legate de nume de străzi “la dublu”, asemănătoare sau atribuite nejusti­fi­cat. De exemplu, existau două străzi cu denumiri asemănătoare, strada Behe­lei, care este perpendiculară pe strada Uzinei, şi strada Behela, perpen­dicu­lară pe strada Viorelelor.

În zona Freidorf, s-a atribuit străzii fără nume, perpendiculare pe strada Bacalbaşa denumirea de strada Alma Cornea Ionescu. Din eroare, s-a pozat plăcuţa cu denumirea stradală pe altă stradă, perpendiculară pe strada Ba­calbaşa. Şi de aici a început o adevă­ra­tă harababură scriptică, pentru că s-au dat autorizaţii de construire şi acte de identitate pe o stradă inexistentă.

Cu o denumire “piratată” s-a ales o stradă perpendiculară pe Calea Sever Bocu, despre care Primăria con­stata că “se numeşte impropriu stra­da Spe­ran­ţei, pentru că Aleea Speranţei este si­tuată în Calea Aradului Est, iar te­renul aferent aşa-numitei străzi este înscris ca teren de acces, fără nume”.