Inventivitatea specifică românului iese adesea la iveală şi în domenii în care ar trebui să fie ceva mai reţinută. Rezultatul acestei inventivităţi în exces se vede din plin în registrele de evidenţă a populaţiei, unde nu poţi citi mai mult de două pagini de nume fără nişte hohote de râs sănătoase. Şi dacă numele de familie nu-l poţi alege, deşi, adesea, e pitoresc, de multe ori e combinat de părinţii cu surplus de creativitate, pentru un “produs final” desăvârşit, care îl poate marca şi traumatiza pe ghinionistul copil căruia îi e atribuit. Analizând lista de nume pitoreşti cu care se îmbogăţesc zilnic scriptele Evidenţei Populaţiei, îţi dai seama că unii români, deveniţi părinţi mai mult sau mai puţin accidental, ajung la concluzia că într-o lume plină de falsuri şi imitaţii, “ăl mic” trebuie să aibă tot timpul la el măcar un lucru original – numele.


Îndeletniciri cu tradiţie

Istoria numelor pitoreşti la români este, de obicei, legată de chestiuni care nu ar trebui să aibă nimic în co­mun cu apelativul pe care un copil abia botezat se presupune că ar trebui să-l poarte o viaţă întreagă.
În urmă cu vreo treizeci de ani, chiar şi într-un orizont imaginativ re­lativ limitat şi constrâns de limitele cenzurii comuniste, tot se găseau so­luţii originale pentru numele unor “bo­râcei”, cum îşi alintau cu drag odra­s­lele părinţii aparţinători unor mino­rităţi etern discriminate. Aşa s-au năs­cut clasicele Pardailan (romanele de ca­pă şi spadă erau la modă), Bobi, Ge­iar, Jere sau Suelen (după cosmopolitul serial “Dallas”), Cogiac (după “Kojak”, cu Telly Savalas – un alt produs te­levizat de succes al epocii de aur), sau Alendelon, Brijibardo, Jeanmare sau chiar Liudiufne.
Spre finalul perioadei optzeciste şi începutul nebun al anilor '90, românii prinseseră deja gustul casetelor video piratate, traduse de Elena Margareta Nistor, cea care devenise faimoasă prin convertirea lui “Fuck You!” în “Du-te naibii”. Ca atare, au început să apară la Evidenţa Populaţiei durii pe care îi prind în prezent şefii de post la furat găini sau fier vechi : Rembo, Brusli, Svarţ Negăr sau Vandam.  
Imediat a urmat nebunia tele­novelelor, iar azi chiar nu mai e atât de şocant să auzi nume precum Don­fer­nando, Izaura, Malamuher, Rozalinda sau Perla Nera, de obicei, combinate cu nume de familie tradiţionale, tip Bucă, Cârpaci, Ursaru ori Milogu.


Influenţe complexe

În prezent, numele pitoreşti ale românilor sunt influenţate de o sumă complexă de factori, care pleacă de la manele, până la cinema, politică, trenduri de Dorobanţi sau englezisme forţate.
Pe baza unor anuare statistice dar şi a registrelor de evidenţă a populaţiei, s-a încercat realizarea unui top al ce­lor mai de râs nume purtate cu mân­drie în prezent, inclusiv de locuitori din Timiş.
S-a mers pe ideea unor asocieri inedite, cum e Struţ Modest ori Rân­dunel Pisică, Rămurel Pastramă sau Întuneric Steluţa Luminiţa.
Alături de nume excesiv de elabo­rate, precum Supplexa Memoranda Onac stau mai modestele Geniloni Sfeclă, Gigel Potrivitu, Rudolf Pufulete, William Brânză (care e deputat cu funcţii de conducere în Comisia pentru afaceri europene a Parlamentului Ro­mâniei, şi în Delegaţia Parlamentului României la Adunarea Parlamentară a N.A.T.O.).
Enumerarea continuă cu Anda­lu­zia Poşircă, Roxana Grivei, Artaxerxe Bubulac, Exacustodian Păuşescu sau Amorel Vătămănescu – în general prenumele diminutivate sau florale, în cazul bărbaţilor au tendinţa de a stârni râsul, fie că vorbim de Mugurel, Flo­ricel, Filonel, Ghiocel sau Stânjenel.
Lista e întregită cu Marcelon Bu­nic, Fridolin Boacşă Momcilo Luburici, Georgian Elvis Gagiu, Salomeea Gui­nea, Mariana Hopulele, Cătălin Pre­făcutu, Joacă-Bine Mirel (fără semn de exclamare la sfârşit), Sava Superman, Bred Pit, Cojocaru Tom-Mac-Bil-Bob-Constantin, Gheorghe Bettjinio Dia­mant, Adonis Bunghis, Argentina Aris­totel, Mucea Zinel, Ruptureanu Rozeta, Duru Marin Cervantes, Venera Baltă ori Nicu Bizdoacă.
După un timp, lista propusă iniţial a fost actualizată cu noi mostre de in­ventivitate nominală : Simion Bere­bună, Adina Coadăgalbenă, Ţonchie­vici Gaşparel Mim, Ion Ştefan cel Ma­re. Ion Mariano Monamour, Păsă­rică Alexandru-Dick, Ilegitim Vasile, Jenel Copilău, Wilhelmina Arz, Marin Capdefier, Pantelimon Zeamăneagră, Penelopa Muilă, Turicea Bactelius, Joiţa Trestolian, Babacea Binel, Petru Carcalete, Moş Nicolae Crăciun, Florin Tupilatu, Sarmisegetuza Tulbure, Nini Săpunaru.


Numele de familie desăvârşesc opera

Uneori, nu e nevoie ca părinţii să fie exagerat de inventivi cu prenu­me­le, pentru ca simpla pronunţare a nu­melui să se transforme în prilej de zâmbete. Sunt mulţi români care poar­tă cu seninătate povara unui nume de familie cel puţin original, iar unora dintre ei nu le-a dat niciodată prin cap să şi-l schimbe.
Statisticile spun că, de exemplu, la nivel naţional, sunt 4.795 de persoane cu numele de familie Curcă – patru dintre ele fiind în Timişoara. Bucă, un alt nume destul de des întâlnit şi su­biect frecvent de glume telefonice gen “Doamna Bucă? Da’, domnu Bucă este? Atunci am sunat să văd dacă e tot fun­dul acasă”, e purtat de peste 4.700 de persoane, dintre care două din Timi­şoara. Flocea, un alt nume purtat de 1.728 de români, şi care are rezonaţe deloc elegante, a fost purtat şi de cinci timişoreni, care şi l-au schimbat însă, insesizabil, în Floca. Păsărică (1.699 de posesori la nivel naţional) are doi ex­ponenţi şi în Timişoara. Nebunu (850 de români sunt numiţi aşa ) are trei re­prezentanţi în oraşul de pe Bega. Mor­tu (581 de purtători) avea trei cores­pondenţe la Timişoara, care însă şi-au schimbat numele de familie în Mor­toiu, ceea ce e tot pe acolo.
Urmează în top Bounegru (611 re­prezentanţi), Sulică (540), Blegu (515), Belibou (507), Găleată (276), Sarcină (255), Puţică (244), Muia (233 – unul e primarul unei comune din Timiş), Bucilă (228), Pipi (226), Beţivu (219), Slăbuţu (193), Strugurel (192), Slănină (186), Roadevin (173), Boubătrân (119), Oasenegre (109), Jegu (95), Bubă (87), Stricatu (80), Nespălatu (70), Portocală (65), Găinaţ (61), Pişu (54), Botderaţă (48), Gunoi (41) Regulatu (27), Castron (25), Pierdevară (23) Ministru (22 – mai mulţi ca în Guvern), Lămâie (18) Uşaînchisă, (10) Pârţan (9), Bulan (7), Acru (6), Bulă (5), Boroboţă (5), Poliţia (3), Justiţia (2) sau Hitler (1).


Nume stabilit de primar

Dacă părinţii nu sunt conştienţi de faptul că un nume ciudat, comic sau stânjenitor se poate transforma într-un adevărat handicap pentru un copil, care de la grădiniţă şi până la vârsta la care va fi suficient de mare încât să-şi schimbe numele poate fi supus unui tir constant de glume şi ironii din partea colegilor sau a prietenilor de joacă, funcţionarii care înregistrează numele copilului trebuie să intervină şi să refuze înscrierea nou-născutului sub respectivul nume. Lucrurile în acest caz sunt însă ceva mai complicate. “În general, se refuză înregistrarea unor prenume care conţin expresii sau noţiuni ridicole sau triviale. Această apreciere cu privire la caracterul prenumelui se poate face de către funcţionarul care înregistrează naşte­rea. Însă nu am avut cazuri în care atunci când se refuză înregistrarea numelui, părinţii să facă scandal”, ne-a declarat Vasile Tărciatu, şeful Di­recţiei de Evidenţă a Persoanelor Timişoara.
Astfel, aprecierea cu privire la caracterul unui nume este lăsată, prin lege, în competenţa funcţionarilor care înregistrează naşterile. Nu toţi au însă un simţ foarte dezvoltat al ridi­colului, după cum nu toţi se pot gândi la tot felul de asocieri ridicole între nume şi prenume, care ar duce la un rezultat dezastruos. De aceea, numele cara­ghioase mai scapă.
Un aspect inedit legat de în­re­gistrarea numelui e faptul că părinţii pot să nu se înţeleagă cu privire la prenumele pe care îl vor da copilului, caz în care legea stabileşte că, pe baza certificatului medical constatator al naşterii, certificatului de căsătorie al părinţilor copilului şi a buletinelor de identitate ale părinţilor, primarul localităţii unde se înregistrează naş­terea, prin dispoziţie va decide numele copilului.
Deci, copiii cu nume ciudate alese de părinţi pot fi “năşiţi” de primari.
Teoretic, cetăţenii români majori pot solicita aprobarea schimbării pe cale administrativă a numelui de familie sau a prenumelui, atunci când numele este format din expresii in­decente, ridicole ori transformat prin traducere sau în alt mod, când, din neatenţia ofiţerilor de stare civilă ori ca urmare a necunoaşterii re­glementărilor legale, s-au făcut menţiuni greşite în registrele de stare civilă, când prenumele purtat este specific sexului opus sau când persoanei i s-a încuviinţat schimbarea sexului prin hotărâre judecatorească rămasă definitivă şi irevocabilă şi solicită să poarte un prenume corespunzător, prezentând un act medicolegal din care sa rezulte sexul acesteia.