"Oamenii presedintelui" pe esafodul mediatic

Am reusit sa iesim, cu greu si nesperat, in decembrie 2004, din epoca in care erau la ordinea zilei amenintarile directe sau voalate facute la adresa celor care nu impartaseau doctrina sau politica fostei puteri si mai aveau si tupeul de a-si expune ideile public. Electoratul a taxat atunci inclusiv aceste derapaje de la democratie, iar lectia data aducea cu sine speranta temperarii, daca nu a disparitiei unor astfel de mentalitati. La scurt timp, insa, ne-am dat seama ca metehnele cu iz totalitar nu au disparut. Doar ca sunt, nu mai rafinate, ci doar elaborate in asa fel incat sa nu mai implice o raspundere directa, o raspundere care si-ar putea avea din nou costul electoral. Ba au fost imbratisate si de alti actori ai scenei politice, de prieteni si sustinatori ai acestora, care, dupa decembrie 2004, si-au simtit amenintate afaceri, viitor, cariera politica, libertate, separat sau cumulat. Inamicul lor devenise presedintele Traian Basescu si automat toti cei care i-au sprijinit punerea in aplicare a ideilor, a strategiilor cu care si-a castigat de partea sa electoratul. Alaturi de presedinte, acestia au devenit tinte vii, atacurile la adresa lor nefiind altceva decat o somatie de a se desolidariza de Traian Basescu.

O somatie transmisa de inamicii politici ai presedintelui, de sustinatorii si sustinutii acestora, prin intermediul unor prieteni de conjunctura din presa. Culmea, din acea parte a presei care, pana in 2004, militase pentru dreptul la opinie si libera exprimare, pentru lupta anticoruptie, pentru lustratie, pentru incriminarea comunismului, deci, pentru ideile pe care Traian Basescu incearca sa le transpuna in realitate si din cauza carora a cazut in dizgratia profunda a unora. Aaceste atacuri la adresa "oamenilor presedintelui" pot fi oricum numite, mai putin investigatii jurnalistice. Cert este ca sunt degradante. In interesul cui sunt realizate se poate deduce functie de momentul in care sunt scoase pe piata, de personajul atacat si de contextul in care acesta devine subiect de "investigatie" jurnalistica.

Printre cei improscati cu cerneala tipografica se afla o parte dintre intelectualii coalizati in jurul nu neaparat al presedintelui, ci al politicii acestuia. Nume ca Traian Ungureanu, Mircea Mihaies, Vladimir Tismaneanu, Horia Radu Patapievici, Gabriel Liiceanu - care i-au succedat la "esafodul mediatic" Monicai Macovei - au fost terfelite. Ultimul pe lista, Teodor Baconski, si el apropiat de ideologia presedintelui. Scandalul in care a fost tarat nu este intamplator - "bomba mediatica" fiind detonata cu cateva zile inainte ca Teodor Baconski sa fie numit, de catre presedinte, ambasador al Romaniei la Paris. Dat fiind ca s-a intrat cu bocancii in intimitatea unui om, fie el si persoana publica, apoi in sfera penalului, prin violarea corespondentei si accesarea neautorizata a unui sistem informatic, este extrem de greu de crezut ca articolul este urmarea unei obisnuite investigatii jurnalistice.

Zisele dezvaluiri nu sunt decat atacuri abjecte la persoana, bazate doar pe dovezi venite "de la surse". Toate au ca azimut subrezirea carierei si, implicit, decredibilizarea "inamicilor" in ochii opiniei publice careia i se adreseaza si pe care exista riscul de a o convinge ca Romania nu poate fi dusa pe un drum bun tolerand derapaje de la respectarea statului de drept, a democratiei, tolerand in continuare coruptia la scara macro, tolerand ascunderea adevarului in privinta jumatatii de veac de comunism si ignorand lustratia.