Procesul de retrocedare a terenurilor împădurite a cauzat şi în Timiş (deşi este unul dintre judeţele cu cea mai mică suprafaţă împădurită), adevărate maratoane judiciare, oportunităţi de defrişări abuzive şi încurcături legate de puneri în posesie pe lângă lege, care au generat procese ce se vor întinde, probabil, pe zeci de ani. Una peste alta, înapoierea către foştii proprietari a terenurilor împădurite a dus şi în cazul Timişului la o reducere semnificativă a suprafeţei acoperite cu păduri. Iar problemele sunt departe de a se fi rezolvat.


Servicii de pază de şase lei pe lună, refuzate de proprietari

În Timiş există, în momentul de faţă, peste 4.000 de hectare de teren împădurit aflat în proprietate privată, pentru care nu există asigurate servicii de pază silvică. Deşi legea obligă proprietarii să asigure servicii de pază pentru terenurile împădurite din posesia lor, acest lucru s-a dovedit a fi extrem de greu de realizat. Intuind că, odată cu contractarea serviciilor de pază de la stat nu vor mai putea face defrişări abuzive şi vânzări de lemn la negru, o serie de proprietari continuă să refuze orice colaborare cu Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi Vânătoare Timişoara, pentru prestarea de servicii de pază. Surse din cadrul instituţiei susţin că mulţi dintre proprietarii care au refuzat să contracteze servicii de pază aveau, de fapt, intenţia de a-şi defrişa terenurile şi a vinde lemnul, pentru obţinerea unor câştiguri rapide, dând ulterior vina pe autori necunoscuţi care ar fi făcut despăduririle ilegale. În varianta în care s-ar fi asigurat paza pentru terenuri, aceste planuri ar fi fost mai greu de transpus în realitate. La începutul acestui an erau în situaţia de refuz de pază peste 8.000 de hectare de teren împădurit, reprezentând 10% din suprafaţa totală acoperită de pădure a judeţului.
Între timp, cu o activitate intensă de lobby şi consiliere, lămurind proprietarii că nu există alternativă, legea obligându-i să asigure servicii de pază, autorităţile au mai reuşit reducerea acestei suprafeţe. „Acoperirea întregului teren împădurit cu servicii de pază silvică nu e însă o sarcină uşoară. Suprafaţa de teren rămas fără pază este destul de mare, şi trebuie identificaţi mii de proprietari cu care să stăm de vorbă”, ne-a declarat Nicolae Pogan, şeful Serviciului Control Silvic, din cadrul Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic şi Vânătoare. Deşi mulţi dintre proprietari încearcă să justifice refuzul contractării de servicii de pază silvică cu lipsa banilor, tarifele practicate pentru aceste servicii de către Inspectoratul Silvic fac ca această ipoteză să nu stea în picioare. „Serviciile de pază costă 75 de lei / an / hectar, adică 6,2 lei pe lună. Sunt tarife extrem de mici”, precizează Nicolae Pogan.
Este evident că proprietarii care refuză paza pe suprafeţele împădurite pe care le deţin sunt animaţi de cu totul alte motive decât lipsa banilor. Mai mult, în loc să contracteze serviciile de pază, proprietarii preferă să plătească amenzile pentru lipsa acestora şi să continue tăierile ilegale. Anul trecut, Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi Vânătoare Timiş a dat amenzi de peste 6.000 de lei proprietarilor de pădure care nu aveau încheiate contracte de prestări servicii de pază cu o structură silvică autorizată.
În judeţ s-a dovedit că contractarea unor astfel de servicii de pază duce, în timp, la scăderea procentului de defrişări ilegale sau abuzive. Un exemplu bun îl constituie suprafeţele de teren împădurit administrate de către Romsilva, în Timiş. „La aceste suprafeţe, administrate de noi şi păzite, s-a constatat o scădere a suprafeţei defrişate ilegal, în comparaţie cu anii trecuţi. Pagubele înregistrate sunt mult mai mici”, precizează inginerul silvic Valer Bercea, de la Direcţia Silvică Timişoara.


Nebuloase judiciare

Pe lângă pădurile care nu sunt păzite de nimeni, o altă situaţie care favorizează, în Timiş, defrişările ilegale e cea generată de greşelile în aplicarea legislaţiei legate de fondul funciar. În acest sens, de-a lungul ultimilor ani, un pol al tăierilor ilegale a fost suprafaţa împădurită din zona comunei Darova unde, din cauza unor puneri în posesie greşite, s-a tăiat abuziv, după care furturile de lemn s-au generalizat, suprafaţa afectată de tăieri ilegale fiind de peste 300 de hectare de pădure. Din păcate, aproape toţi cei care au făcut defrişări ilegale în zonă au constatat că nu îşi asumă, de fapt, niciun risc. Astfel, conform Postului de Poliţie Darova, în comună s-au făcut dosare penale pentru tăieri ilegale localnicilor care au defrişat abuziv, pe lângă lege. În final, însă, în toate cazurile s-a dispus neînceperea urmăririi penale.
Acum, în comună, din cauza defrişărilor ilegale şi a punerilor în posesie făcute aiurea, toată lumea se judecă cu toată lumea. Proprietarii de drept ai suprafeţelor atribuite greşit de Comisia Locală de Fond Funciar i-au dat în judecată pe falşii proprietari, care le-au tăiat pădurea. „Titlurile vechi s-au anulat, şi acum trebuie date altele noi”, precizează primarul comunei Darova, Nicolae Constândana. La rândul ei, Primăria se judecă cu Romsilva. „Sunt procese care nu se întind până la sfârşitul lunii, ci, probabil, până la sfârşitul lumii. Noi ne judecăm cu Romsilva pentru pădurea noastră, comunală, pe care Romsilva nu vrea să ne-o predea, prevalându-se de faptul că, în 1985, pădurea le-a fost predată lor. Dar e pădurea comunală, dintotdeauna a fost aşa”, susţine primarul.


Eforturi pentru reîmpădurire

Tocmai pentru că Timişul are o suprafaţă mică împădurită, în raport cu întinderea sa, s-a afirmat intenţia de a se aloca fonduri consistente pentru un proces masiv de reîmpădurire. Proiectul a fost, însă, pus sub semnul întrebării de lipsa banilor, cauzată de criză. Din fericire, autorităţile au primit sprijin şi din sectorul neguvernamental. De exemplu, în toamna anului trecut, în cadrul unei campanii naţionale numite „România prinde rădăcini”, iniţiate de organizaţia ecologistă MaiMultVerde, s-a iniţiat împădurirea unei suprafeţe de cinci hectare la Remetea Mică, într-o zonă afectată de defrişări.
În judeţ, suprafaţa fondului forestier proprietate publică, administrat de Direcţia Silvică Timiş, este de 79.337 de hectare, din care 24.000 de hectare în zona de câmpie, 36.000 de hectare în zona de deal şi 19.337 ha în zona de munte. Anul trecut, în Timiş au fost defrişate peste 1.770 de hectare de pădure. Acestora li s-a mai adăugat şi o suprafaţă de 1,65 de hectare scoasă din fondul forestier pentru a fi transformată în carieră de piatră. Potrivit Agenţiei pentru Protecţia Mediului Timiş, zonele din Timiş cu deficit de vegetaţie forestieră şi disponibilităţi de împădurire sunt Beba Veche, Dudeştii Vechi, Cenad, Sânnicolau Mare, Teremia Mare, Comloşu Mare, Jimbolia, Sânpetru Mare, Periam, Variaş, Cărpiniş, Cenei, Giulvăz, Orţişoara şi Moraviţa.
Suprafaţa totală de păduri regenerate în 2009 de Direcţia Silvică Timiş a fost de 365 de hectare. Conform Agenţiei pentru Protecţia Mediului, suprafaţa împădurită este supusă unui proces de degradare, cauzat de furturile de lemn, păşunatul abuziv, propagarea în pădure a incendiilor de păşune, depozitarea necontrolată de deşeuri, braconajul şi poluarea industrială. Reprezentanţii A.P.M. Timiş susţin că o serie de habitate naturale împădurite din judeţ au nevoie de reabilitări şi refaceri ecologice rapide, menţionând în acest sens Pădurea Cenad, Lunca Pogănişului, zona de luncă a Mureşului, arboretul de la Bazoş, Parcul Buziaş, Lunca Pogănişului şi pădurile din zona Nădrag, aflate într-o stare de degradare accentuată. 
Pădurile au de suferit şi din cauza unui turism tipic românesc, „de tip necontrolat, distructiv, cauzat de lipsa managementului în dezvoltarea şi controlul activităţilor turistice”, conform Agenţiei pentru Protecţia Mediului. La rândul lor, taberele şcolare amplasate aiurea, construirea ilegală a unor case de vacanţă în arii naturale protejate, lipsa unor minime dotări igienico-sanitare în zonele împădurite frecventate de turişti, dar şi organizarea empirică de excursii în rezervaţiile naturale desăvârşesc starea de degradare în care se găsesc multe din terenurile împădurite administrate de stat.


Despăduririle, factor favorizant pentru inundaţii

Dincolo de impactul pe care îl au asupra mediului, defrişările abuzive au avut efecte devastatoare la inundaţiile din 2005. Conform raportului judeţean de risc la inundaţii, întocmit de Prefectura Timiş, „probleme din cauza zonelor despădurite s-au înregistrat în zona Nădrag, unde resturile din defrişări au obturat podeţele din localitate şi au produs inundaţii şi unde drumul judeţean a fost afectat de scurgeri de pe versanţii neprotejaţi de vegetaţie”. Aceeaşi problemă a fost remarcată şi în raportul Comisiei parlamentare de anchetă vizând sistemele de irigaţii şi îmbunătăţiri funciare din vestul ţării. Astfel, potrivit acelui document, inundaţiile de acum cinci ani au fost generate şi de acumularea de deşeuri lemnoase în albiile râurilor, deşeuri provenind din despăduririle făcute după ureche. Lipsa unui sistem eficient de decolmatare a albiilor acestor cursuri de apă a făcut ca în 2005 o suprafaţă foarte mare să fie acoperită de ape.