Felul în care se vede, de la Timişoara, viitorul din perspectiva crizei, posibile soluţii pentru redresarea economiei şi a actualei situaţii economico-financiare, eficienţa şi oportunitatea măsurilor de austeritate luate de Guvern, posibilitatea sau imposibilitatea mediului de afaceri de a veni în întâmpinarea disponibilizărilor masive făcute în sistemul de stat, relaţia mediu de afaceri - stat sunt subiecte aflate nu doar în atenţia autorităţilor, ci mai cu seamă în atenţia mediului de afaceri, direct afectat de criza prin care trece România. Portavocea mediului de afaceri din Timiş, preşedintele Camerei de Comerţ şi Agricultură Timişoara, Georgică Cornu, încearcă să vină cu soluţii pertinente pentru remedierea situaţiei, dar totodată, punctează neajunsurile care au acutizat criza şi pentru al căror remediu – par să indice guvernările ultimelor două decenii –, nu există o reală voinţă politică.


“Mediul economic din Timişoara poate exporta, dacă politicile guvernamentale ar stimula exporturile”

Aţi declarat, cu ceva timp în urmă, că o soluţie pentru a minimiza efectele crizei economice şi a promova interesul mediului privat ar fi dialogul între specialişti şi factorii de decizie politică, indiferent de partid. S-a concretizat în vreun fel? A făcut mediul de afaceri local propuneri de remediere a actualei situaţii economice?
Mediul de afaceri din Timişoara a făcut o serie de propuneri în acest sens, încă din perioada în care prim-ministru era Călin Popescu Tăriceanu, când sesizam Executivul că economia românească este în criză. Iar câteva dintre măsurile propuse de noi au fost prinse într-o hotărâre de guvern. Am continuat să transmitem note cu probleme şi chiar propuneri de rezolvare a acestora, către Executiv, miniştrilor care au fost la C.C.I.A.T., iar eu personal m-am exprimat, de multe ori, asupra unor probleme pe care le are economia românească, dar şi asupra unor măsuri care ar trebui luate.

Plecând de la ideea că exportul este o cale viabilă pentru creşterea economică susţinută, în iulie, C.C.I.A.T. a organizat un simpozion, “Timişoara centru major al exportului românesc. Cum arată viitorul din perspectiva crizei?”. Poate deveni Timişoara un centru major al exportului românesc?
Mediul economic din Timişoara şi, în general, economia românească are capacitatea de a exporta şi se pot dezvolta afaceri pe această linie, dacă politicile guvernamentale, cele economice ar stimula exporturile. Deocamdată, asupra Guvernului României presează foarte multe probleme care s-au adunat în această perioadă – să nu uităm că, în România, 20 de ani s-a furat, sacii sunt goi în momentul de faţă şi, aşa cum spunea cred că însuşi premierul Emil Boc, “puteam să vă mai minţim încă şase luni, dar România ar fi ajuns în dezastru” (am apreciat că măcar acum, în ceasul al 13-lea, un Guvern al României, prin vocea prim-ministrului, a reuşit să spună adevărul populaţiei). Deci acest Guvern nu a făcut nimic pentru a stimula exportul.
Eu am câteva idei în privinţa unui plan care ar trebui aplicat în România, pentru restructurarea statului, iar una dintre ele vizează exact exportul, despre care vă spuneam. De exemplu, consider că ar fi necesară acordarea de prime de export, de 3%, care să stimuleze mediul de afaceri.

Timişul are potenţial pentru a produce bunuri destinate exportului?
Sunt câteva firme care lucrează pentru export – este vorba îndeosebi de firme străine –, dar încă nu se poate vorbi despre cifre foarte mari.


“20 de ani, economia românească a fost una speculativă “

Revenind la concluziile recentului simpozion, cum arată, totuşi, viitorul, din perspectiva crizei?
Zilnic, lumea întreabă când se termină criza? Eu am un punct de vedere : pentru unii nu se va termina niciodată, pentru alţii ar putea să se agraveze, iar pentru cei care au ştiut să-şi gestioneze problemele şi şi-au dat seama de ceea ce se întâmplă se va atenua. Oricum, anul acesta – având în vedere toate problemele legate de producere a consumului, de creşterea taxelor, a impozitelor –, nu cred că se va întâmpla mare lucru, criza va rămâne cam la acelaşi nivel, dacă măsurile de austeritate impuse de Guvern vor fi corecte şi vor afecta doar cheltuilelie fără justificare. Reducerea salariilor şi a pensiilor este o măsură dureroasă, dar realistă, pentru că 20 de ani, românii, fie ei angajaţi sau pensionari, au fost minţiţi, fiindu-le făcute de către politicieni aşa-zise cadouri prin majorări salariale sau de pensii, pentru obţinere de voturi.

Aminteaţi despre două categorii de agenţi economici pe care criza i-a pus într-o situaţie dificilă şi, poate, nerezolvabilă… Care sunt greşelile majore care au fost făcute?
În primul rând, 20 de ani economia românească a fost una speculativă. Aş începe cu imobiliarele, care au afectat toată lumea, iar pe noi ne-au afectat în mod special – toată dezvoltarea economică, acele ritmuri de creştere economică cu care ne-am lăudat cred că au fost realizate din activităţi imobiliare (începând cu construcţiile imobiliare şi continuând cu comercializarea lor, cu comercializarea de terenuri). Referindu-mă la Banat, la Timiş, cred că un procent de 70 - 80% din terenuri au fost vândute la străini, iar majoritatea acestora sunt nelucrate. Altele sunt lucrate superficial doar pentru încasarea de subvenţii de la U.E şi de la statul român. Am spus demult că nu este normal, că statul nu ar trebui să plătească subvenţii pentru aşa ceva, pentru că, până la urmă, sunt bani pe care îi plătim noi, contribuabilii, şi sunt bani care se duc pe apa sâmbetei.

Aţi avut vreun feedback după ce aţi tras semnalul de alarmă în privinţa afacerii cu terenuri care nu produc?
Momentan, feedback-ul nu s-a concretizat în legi, dar înţeleg că la nivel de Guvern se pune problema tăierii unor subvenţii, a impozitării terenurilor nelucrate o perioadă de timp – aici, iarăşi este un lucru anormal : avem teren agricol suficient pentru a ne produce hrana şi pentru a exporta şi, cu toate acestea, 70 - 80% din produsele alimentare din România provin din import.


“Paradoxal, Timişul – unde partidul aflat la putere a obţinut cel mai mare număr de voturi –, nu are nici măcar un ministru în Guvern”

Vorbind despre investitori străini… Observăm că, în ultima perioadă, numărul investitorilor străini în zona de vest a ţării a scăzut constant. De ce?
În primul rând, din cauza instabilităţii politice. În România vorbim, încă, despre instabilitate politică, deşi au fost alegeri, deşi Guvernul are o majoritate, care este, însă, destul de subţire şi, prin urmare, Guvernul este destul de fragil. Măsurile pe care le ia Executivul sunt aproape inexistente, există o instabilitate legislativă. Oamenii de afaceri străini trebuie să ştie pentru ce vin în România sau pentru ce îşi mută afacerea aici şi, deocamdată, nu au o situaţie pe care să poată să o prevadă stabilă nici măcar pentru un an, nicidecum pe termen lung.

Sunt câteva zone din ţară, unde lucrurile par să meargă mai bine din punct de vedere economic şi financiar, cum sunt, de exemplu, Bucureştiul, Clujul. Ce are zona Banatului în plus şi ce îi lipseşte în comparaţie cu celelalte?
În plus, zona de vest are tradiţie, este lângă U.E., aş putea spune că este mai integrată în U.E., are graniţă cu Serbia, aici există o altă mentalitate. Ce nu are faţă de alţii? Nu are putere, iar pentru mine lucrul acesta este un paradox : partidul aflat la putere şi preşedintele Traian Băsescu au obţinut cel mai mare număr de voturi în Timiş, iar Timişul nu are nici măcar un ministru în Guvernul României. Şi atunci nu trebuie să ne mirăm că aici nu se întâmplă mai nimic.
Pe de altă parte, raportându-ne strict la Timişoara, avem o Primărie slabă care, în plus, în permanenţă, a fost un fel de “Gigi contra” şi tot timpul s-a plâns că nu i se dă. Or, nu putem pune toate nerealizările în vina altcuiva.


“Una dintre soluţiile de dinamizare a mediului de afaceri este ca statul român să-şi achite din datorii”

Pe piaţă se resimte o acută lipsă de lichidităţi generată, pe de o parte, de decontarea cu întârziere a lucrărilor care au ca beneficiar statul sau administraţia locală, iar pe de altă parte, de întârzierile cu care se fac plăţile între agenţii economici şi care depăşesc, uneori, 90 de zile. Cum s-ar putea ieşi din acest cerc vicios?
Statul este un partener neloial al mediului de afaceri şi chiar al populaţiei. Una dintre soluţiile de dinamizare a mediului de afaceri este ca statul român să-şi achite din datoriile pe care le are. A fost nevoie să vină F.M.I.-ul să ne spună că datoriile statului sunt foarte mari şi ar trebui plătite, una dintre condiţiile impuse fiind reducerea arieratelor şi plata datoriilor pe care statul le are. Sper ca acest lucru să se întâmple pentru că, într-un fel sau altul, şi întârzierile cu care se fac plăţile între firme se întâmplă tot din cauza acestor probleme. În momentul de faţă, această situaţie este mai gravă ca oricând pentru că dacă, până acum, firmele care au avut de încasat bani de la stat au reuşit să mai atragă băncile în acest circuit, neplătindu-şi creanţele, statul reuşeşte să le creeze firmelor şi probleme bancare – iar firmele aflate în această situaţie nu au numai ele probleme, ci fac probleme şi pe orizontală.

Cum explicaţi discrepanţele salariale mari între Bucureşti şi Timişoara şi faptul că, în ultimii ani, Timişoara a fost devansată de mai multe oraşe din ţară, la acest capitol?
Ora exactă se fixează de la Bucureşti – acolo rămâne ceea ce e mai bun. În plus, salariile celor care lucrează la stat sunt, în Capitală, foarte mari, ceea ce ridică şi pretenţiile angajaţilor din sistemul privat. Sunt sigur că firmele care dau salarii foarte mari câştigă banii foarte uşor. Orice firmă este, însă, interesată să dea salarii mari, dar dacă nu are venituri, nu are de unde să le dea.

Sunt şi alte oraşe, în afara Bucureştiului, care, în ultimii ani, au devansat Timişoara, din acest punct de vedere...
Clujul, de exemplu. Dar Clujul a dat prim-ministru şi, sigur, sunt şi alţi reprezentanţi din Cluj în structura puterii, iar foarte multe proiecte care au însemnat dezvoltare, plusvaloare au fost duse în Cluj.

Trei exerciţii de supravieţuire pe care le-aţi recomanda agenţilor economici pentru actualul context...
În primul rând, un lucru elementar. dacă o societate comercială funcţionează în pierdere, ea trebuie oprită, nu ai nicio şansă de redresare acum. De asemenea, reprofilarea afacerilor este o variantă, în condiţiile în care criza stabileşte alte priorităţi, alte oportunităţi. Sunt afaceri care trebuiau demult oprite pentru că nu mai sunt cerute pe piaţă. Şi, nu în ultimul rând, o măsură elementară : reorganizarea şi restructurarea.
Vă aduceţi aminte că, prin 2008, în Timişoara toată lumea spunea că Izometalul (firmă patronată de Georgică Cornu – n.r.) falimentează. La jumătatea anului 2008, am observat că sunt probleme în economie, inclusiv generate de aceste neplăţi şi această neloialitate a statului român şi am sesizat aspectele şi în presă, după ce fusesem întrebat dacă am şi eu probleme, la care am răspuns că am probleme foarte mari. Şi atunci s-a speculat cum că aş falimenta. Vreau să vă spun că în acea perioadă, până la sfârşitul anului, pe grupul de firme eu îmi redusesem cheltuielile cu circa 500.000 de euro pe lună (asta însemnând închiderea de activităţi care nu erau rentabile, reducerea de cheltuieli, prin urmărirea mai bună a costurilor pe şantiere, pe mijloace de transport, reducerea personalului acolo unde schema era prea încărcată). Am reuşit să iau nişte măsuri care în final s-au dovedit a fi oportune şi bune.


“Mediul de afaceri nu are cum să absoarbă disponibilizaţii de la stat”

Potrivit scrisorii de intenţie la acordul stand-by, Guvernul s-a angajat în negocierile cu F.M.I. să concedieze 74.000 de bugetari până la finele acestui an, după ce a disponibilizat deja 27.000 de salariaţi, şi să renunţe la minimum 15.000 de angajaţi din sectorul public în 2011. Va reuşi mediul privat să absoarbă această forţă de muncă?
În momentul de faţă, în România, investiţiile mari – pe infrastructură în toate domeniile, mediu, sănătate, învăţământ şi aşa mai departe –, care trebuie realizate pentru atingerea aquis-ului comunitar, le realizează statul. Există fonduri europene pentru aceste domenii de activitate, sunt încă aproximativ 26 - 27 de miliarde de euro, bani pentru care nu cheltuim nimic, bani care trebuie să vină în consum în România, bani cu care trebuie realizate proiecte la nivel european, bani care înseamnă locuri de muncă, activităţi în alte domenii, bani pe care, deocamdată, Guvernul şi reprezentanţii puterii, care se ocupă de gestionarea acestor fonduri, nu reuşesc să-i aducă în România. Aceasta este o mare problemă.
Revenind la întrebarea dumneavoastră, aş vrea să spun că, până când Executivul nu va discuta şi probleme legate de dezvoltarea afacerilor, cred că măsurile acestea sunt o prostie. Mediul de afaceri nu are cum să absoarbă aceşti disponibilizaţi, ba mai mult, dacă statul nu-şi respectă obligaţiile prin contracte, atunci vor apărea disponibilizări şi în mediul privat. În momentul de faţă, există foarte multe firme care sunt în insolvenţă, dar nu au declarat-o. Acestea sunt firme care, până la iarnă, se vor închide, ceea ce va implica foarte multe disponibilizări.

Ar fi existat o alternativă, pe termen foarte scurt, la disponbilizările acestea masive din mediul bugetar?
Alternativa ar fi fost stabilirea unor măsuri care să dezvolte afacerile şi care să creeze locuri de muncă.

Informaţii neoficiale arată că Guvernul ar avea două variante pentru reducerea impozitului pe venit în 2011 10 sau 12%, reducerea veniturilor la buget urmând să fie compensată de scoaterea la suprafaţă a minimum 40.000 de locuri de muncă. E sustenabilă ipoteza?
Dacă aceste informaţii sunt reale, atunci e un Guvern ce pare a fi în campanie electorală. Aţi văzut, preşedintele s-a arătat extrem de deranjat de faptul că, pe lângă că Executivul nici nu a rezolvat nimic din criza economică, sunt miniştri care încep să facă promisiuni cum că vor creşte salariile. Sunt minciuni. Vedem că se continuă drumul pe care s-a mers 20 de ani. Economia nu dă semnale care să-i îndreptăţească să spună aşa ceva. Grija principală ar trebui să fie să nu se mai disponibilizeze oameni sau, în cazul celor disponibilizaţi, să li se asigure absorbţia în altă parte, pentru că altfel ne vom confrunta cu plecări masive ale românilor în alte state şi vom rămâne în ţară oameni care au nevoie să consume şi care nu vor mai produce nimic.
Am auzit o discuţie cum că s-ar propune reducerea cotei unice la 10% – asta dat fiind că în Bulgaria este 10% şi, în momentul de faţă, în zona de sud a ţării sunt multe afaceri care îşi mută sediile în Bulgaria pentru că taxele sunt mai mici – şi ar creşte TVA-ul la 25%. În momentul de faţă, însă, nu se poate reduce cota unică, pentru că ceea ce reducem într-o parte trebuie pus în alta. Totul este ca această bază de impozitare să fie corectă. Or, sunt multe domenii în România care nu sunt impozitate, inclusiv proprietatea. Eu, personal, sunt de acord cu impozitarea corectă a proprietăţii, a imobilelor.


“Statul român este unul dintre cele mai puternice din lume prin oamenii pe care i-a creat, nu prin ceea ce produce”

Executivul se aşteaptă la o scădere cu 1,9% a Produsului Intern Brut în 2010, a declarat, recent, ministrul de Finanţe Sebastian Vlădescu. Ungaria, ţările baltice, Polonia, Cehia, Slovacia, Slovenia şi Bulgaria au ieşit sau nici nu au fost în recesiune. De ce în alte state europene criza economică nu se resimte atât de acut ca în România?
În ultimii 20 de ani în România s-a furat. În 20 de ani de democraţie, cei care au fost la conducere ar fi fost în stare să facă un Transfăgărăşan, un Canal, o Casă a Poporului şi alte, şi alte obiective? Dacă am da timpul înapoi, şi am fi avut guvernanţi ca şi cei care ne-au condus în ultimii 20 de ani, unde ar fi România zi? O întrebare retorică, dar care ar trebui să dea de gândit tuturor conducătorilor care s-au perindat pe la conducerea României. Toţi cei care au fost la guvernare, după 1990, au procedat la fel şi se acoperă unii pe alţii. Şi chiar promisiunile actuale, nefundamentate, gen creşterea salariilor de la anul, reprezintă un semn că tendinţa se menţine.

Vorbim despre măsuri dure impuse nu doar populaţiei, ci şi mediului de afaceri. Sunt, însă, pregătite autorităţile să urmărească modul în care agenţii economici îşi vor achita aceste taxe, impozite, mărite, către stat sau vom asista la o creştere şi mai puternică a evaziunii fiscale?
Dacă legile sunt clare, evaziunea fiscală nu poate fi scăpată de sub control.

Şi sunt clare?
Nu, au foarte multe portiţe de scăpare. Să fie, însă, statul cel care dă exemplu de respectare a legii şi atunci nu cred că lucrurile vor scăpa de sub control. Statul român este unul dintre cele mai puternice din lume prin reprezentanţii lui, prin oamenii pe care i-a creat, prin puterea pe care le-a dat-o, făcându-i imuni la lege, nu prin ceea ce produce. Prin ceea ce produce, prin eficienţa economică, este unul dintre cele mai slabe.


Măsuri necesare României, pentru ziua de mâine

“Măsuri necesare României, pentru ziua de mâine” reprezintă un set de măsuri pe care preşedintele C.C.I.A.T., Georgică Cornu, le consideră necesare pentru ieşirea ţării din situaţia de criză.
* Descentralizarea, regionalizarea
* Reorganizarea teritorial-administrativă a regiunilor, desfiinţarea comunelor care nu au venituri şi nici posibilităţi să aducă fonduri
* Posibilitatea declarării insolvenţei unei comune şi atragerea răspunderii penale a primarilor care falimentează primării
* Legi aspre pentru primarii şi managerii de la instituţii ale statului care nu-şi respectă bugetul de venituri şi cheltuieli
* Obligarea statului ca, în termen de 60 de zile, să-şi achite toate datoriile scadente către mediul de afaceri, dar şi obligarea mediului de afaceri la achitarea tuturor datoriilor către stat, în caz contrar urmând a fi declarat falimentul şi, dacă este cazul, declanşată răspunderea penală faţă de administratori
* Impozitarea terenurilor agricole nelucrate timp de doi ani consecutiv
* Suspendarea oricăror subvenţii aflate în neconcordanţă cu producţiile fizice realizate şi predate la procesatori, cu documente fiscale
*Acordarea de credite subvenţionate şi restituirea lor prin producţii
* Stabilirea de targeturi, lunare, trimestriale, pentru ministere şi agenţii guvernamentale care rulează cu fonduri structurale, urmând ca salarizarea să fie făcută în funcţie de realizarea acestor targeturi, în caz contrar urmând blocarea salariilor şi desfacerea contractului de muncă
* Stabilirea unui buget de venituri şi cheltuieli naţional, cu cheltuielile în funcţie de nivelul veniturilor
* Realizarea de investiţii masive în lucrări de infrastructură
* Începerea procesului de privatizare a spitalelor, desfiinţarea firmelor-căpuşă pe care le au unii medici pe lângă spitale
* Scoaterea la vânzare a sediilor de şcoală care nu mai au elevi
* Legalizarea şi promovarea parteneriatelor public-privat şi stimularea dezvoltării de proiecte
* Scutirea de la plata impozitului pe profit, doi ani, a firmelor nou-înfiinţate ce angajează 20 de persoane, dintre care 15, din şomaj
* Acordarea de credite cu dobândă zero firmelor care angajează minimum zece şomeri, cu o perioadă de restituire a creditului de doi ani
* Acordarea din partea statului de prime pentru export, într-un procent de până la 3% din volumul producţiei exportate
* Pedepse penale pentru munca la negru, atât pentru angajator, cât şi pentru angajat
* Înăsprirea pedepselor pentru folosirea cecurilor şi a biletelor la ordin fără acoperire, dar şi pentru primari, şi pentru manageri ai statului care nu respectă termenele de plată din contracte
* Obligarea instituţiilor statului care nu respectă termenele contractuale, la plata penalizărilor prevăzute în contracte, fără nicio amânare în Justiţie
* Pedepse penale pentru comisiile de licitaţie, pentru primar, preşedinţi de consilii judeţene, manageri ai statului care nu respectă legile
* Desfiinţarea şi pedepsirea nepotismelor, cumetriilor la angajarea în instituţii ale statului
* Evaluarea imobilelor şi proprietăţilor în funcţie de suprafaţa, zona, anul construcţiei şi impozitarea egală pentru toată lumea
* Sistarea plăţii ajutorului de şomaj şi a ajutoarelor sociale pentru persoanele care au pământ din care îşi pot asigura venituri
* Înfiinţarea cooperativelor de credit comunale – care să acorde credite ţăranilor care vor să-şi muncească pământul –, şi a Cooperativelor C.E.C.