De mai bine de 16 ani autorităţile locale se chinuie să finalizeze construcţia unei unităţi spitaliceşti pe o locaţie din zona Căii Torontalului unde ar fi trebuit să se ridice noul sediu al Spitalului Municipal Timişoara. Investiţia putea fi probabil, finalizată de mult, dacă ar fi existat mobilizarea necesară, în special de pe plan central, pentru concretizarea unor parteneriate public-privat care să aducă resursele necesare pentru terminarea ei. Paradoxal, deşi a avut ocazia să sprijine parteneriate public-privat menite să termine investiţia din Calea Torontalului, Ministerul Sănătăţii abia acum pare atras de forma de parteneriat public-privat pe care o propune pentru acel proiect al Spitalului Regional, o altă investiţie ce se vrea a fi demarată în imediata apropiere a Institutului Regional de Oncologie.

Ultima variantă convenită e ridicarea, aici, a unui Institut Regional de Oncologie.


Propuneri eşuate de parteneriate

De 15 ani, spitalul semi-construit, ridicat în zona Căii Torontalului cu scopul de a fi un nou sediu al Spitalului Municipal, care are foarte multe secţii revendicate, a rămas în conservare, de fapt degradându-se, din cauza lipsei disponibilităţilor financiare care să permită continuarea lucrărilor.

Deşi s-a spus că nu a existat nicio altă posibilitate pentru finalizarea inves­tiţiei, de fapt lucrurile au stat cu totul altfel. De-a lungul ultimilor ani autorită­ţile locale, dar şi centrale au avut propuneri de parteneriate public-privat care ar fi putut duce la finalizarea in­vestiţiei. Timişul ar fi avut astfel un spi­tal nou, iar construcţia ridicată nu s-ar mai fi degradat.

“Ştiu că au existat propuneri în acest sens, încă din 2003. Ulterior au fost şi nişte runde de licitaţii, însă aceste variante nu s-au mai concretizat”, con­firmă Nicuşor Miuţ, directorul Direc­ţiei Patrimoniu a Municipiului Timişoara.

“Au existat în total patru propu­neri de acest gen”, îşi aminteşte şi Aura Junie, directorul Direcţiei de Dezvol­tare a Primăriei Timişoara.


Beţe în roate puse de Ministerul Sănătăţii

Aceste propuneri luate în discuţie la nivel local nu s-au concertizat şi din cauza atitudinii manifestate de Mi­nisterul Sănătăţii, respectiv a Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, cărora companiile sau consorţiile dornice să investească în acest spital le-au cerut o situaţie legată de evoluţia plăţii pe caz de pacient rezolvat, pen­tru a-şi face un plan de afaceri realist, şi pentru a vedea în cât timp îşi recu­perează investiţia. Deşi există în apa­ratul instituţional structuri specializate pe realizarea de prognoze şi deşi acest gen de estimări puteau fi realizate la nivelul Ministerului Sănătăţii sau al Casei Naţionale de Asigurări de Sănă­tate, investitorii s-au izbit de un refuz categoric.

Timişoara a avut de pierdut, pen­tru că interesate de această investiţie au fost companii sau consorţii mari, cu experienţă în astfel de proiecte. De exemplu, în anul 2005, când Comisia de negociere a condiţiilor de realizare a proiectului de parteneriat public-privat Spitalul Clinic Muni­cipal s-a întrunit pentru a analiza sta­diul nego­cierilor condiţiilor de realizare a proiectului cu firmele care au sem­nat acorduri în acest sens cu Primăria Timişoara, erau interesate companii şi consorţii precum Summa Turizm Yati­rimcilid, S.C. Bouy­Gues România sau Inter-Medico GmbH Medizin & Tech­nik. Negocierea condiţiilor de realizare a proiectului trebuia să se finalizeze până cel târziu la data de 19 septembrie 2005. Însă, precizează reprezentanţii Pri­măriei, “întrucât Ministerul Sănă­tăţii nu şi-a asumat oficial respon­sa­bilităţile prevăzute în Studiul de Feza­bilitate pentru realizarea proiectului de par­teneriat public-privat iniţiat de Pri­măria Timişoara, deşi prin afirmaţiile verbale ale reprezentanţilor săi susţi­nea realizarea proiectului, S.C. Inter-Medico GmbH Medizin & Technik s-a retras din proiect”.

Mai mult, tot atunci, reprezen­tanţii Primăriei constatau că, contrar celor afirmate iniţial, Ministerul Să­nătăţii dorea “transferarea către Pri­măria Timişoara a responsabilităţilor şi a riscurilor privind finanţarea pro­iectului, atât în ceea ce priveşte fina­lizarea şi echiparea construcţiei noului Spital Municipal, serviciile de admi­nistrare a acestuia, cât şi în ceea ce priveşte asigurarea serviciilor medi­cale. Nici Ministerul Sănătăţii şi nici C.N.A.S. nu îşi asumă un eventual deficit anual rezultat din finanţarea insufi­cientă a serviciilor medicale”.

Acesta a fost un alt aspect care a făcut ca investitorii să dea înapoi. Au mai rămas în joc, atunci, doar pro­pu­neri de parteneriat public-privat care nu s-au potrivit cu ce voia Primă­ria Ti­mişoara. “Unele din aceste oferte erau pur comerciale, şi total pe lângă temă şi cerinţe”, precizează Aura Junie. Ast­fel, parcurgând oferta singurei firme rămase, care era una din Româ­nia, se constata, potrivit Primăriei Ti­mişoara, că vin în contradicţie cu specificaţiile studiului de fezabilitate şi că costurile investiţiei propuse pentru finalizarea clădirii şi echiparea aces­teia sunt mult prea mari, neexistând o justificare a nivelului prevăzut - numai costurile pen­tru finalizarea con­strucţiei erau estimate la 24,5 milioane euro, mult mai mari decât preţurile practicate la nivel euro­pean pentru realizarea unui spital nou.

În plus, Primăria Timişoara tre­buia să îşi asume toate riscurile, atât în ceea ce priveşte finanţarea lucrărilor de finalizare a clădirii, achiziţionarea echipamentelor necesare, cât şi în ceea ce priveşte costurile anuale de operare (în loc ca aceste riscuri să fie transferate către un operator privat).

Aşa se face că, cu precădere din cauza atitudinii structurilor centrale, cu responsabilităţi în domeniul medi­cal, posibilitatea finalizării investiţiei de pe Calea Torontalului a murit în faşă.


Se aşteaptă demararea proiectului legat de Institutul de Oncologie

Acum, speranţele se leagă de con­strucţia în zonă a Institutului Regional de Oncologie din Timişoara.

Însă şi în acest caz, în momentul transferului respectivului teren din administrarea Consiliului Local în cea a Ministerului Sănătăţii, Primăria Timişoara a pus o condiţie : în cazul în care construcţia Institutului Regional de Oncologie nu este demarată în termen de maximum doi ani, imobilul de pe Calea Torontalului şi cele două parcele pe care este situat vor reveni în do­meniul public al Municipiului Timi­şoara şi în administrarea Con­siliului Local.

Ceea ce înseamnă că, dacă în ur­mătoarele luni nu se vor găsi banii ne­cesari pentru definitivarea documen­taţiei aferente şi demararea construc­ţiei, proiectul legat de Institutul On­cologic Timişoara e terminat înainte de a fi început

În ceea ce priveşte problema secţiilor revendicate ale Spitalului Municipal Timişoara, ele vor putea fi eventual mutate în Spitalul Militar, în varianta în care Ministerul Apărării Naţionale decide să cedeze acest obiectiv municipalităţii timişorene.

“E un lucru bun că s-a aprobat pe acea locaţie şi realizarea acelui Institut Oncologic Regional. E un obiectiv de care zona de vest a ţării are nevoie. Clădirea este, în varianta proiectată, potrivită pentru a fi utilizată ca unitate spitalicească, din acest punct de vedere lucrurile nu s-au schimbat foarte mult, la nivel de proiectare, faţă de momen­tul când s-a realizat proiectul de con­strucţie al acestui spital”, ne-a declarat Octavian Mazilu, directorul Spi­talului Municipal Timişoara.


Deputatul PNL Horia Cristian, fost şef al Casei Judeţene de Asigurări de Sănătate : “Parteneriatul e o glumă publică”

Deşi atunci când a fost vorba des­pre sprijinirea parteneriatului public-privat propus de Municipalitatea timişo­reană, Ministerul Sănătăţii s-a remar­cat printr-o atitudine indiferentă, acum ace­laşi minister militează pentru par­te­ne­riate public-privat pentru reali­zarea spi­talelor regionale, acest spital, în Ti­mi­şoara, urmând să fie construit în apro­pierea viitorului Institut de Oncologie.

Cu toate acestea, inclusiv pe plan local există destul de mult scepti­cism cu privire la realizarea acestui spital. “Este o glumă publică. Ce parteneriat e acela la care statul vine doar cu tere­nul, care e 5% din valoarea proiectului? Dacă se vrea într-adevăr realizarea unui spital regional, la stan­darde europene, aşa cum s-a spus, costurile pleacă de la 150.000 de euro pe pat. Ceea ce ar însemna un cost total al investiţiei de peste 90 de milioane de euro. Cine se angrenează într-un asemenea parteneriat? Este o poveste vânătorească”, este de părere deputa­tul timişean Horia Cristian (foto), membru în Comisia de Sănătate a Ca­merei Deputaţilor.