După cum anunţase într-o serie de strategii elaborate pe parcursul acestui an, Ministerul Sănătăţii intenţionează ca, în următorii ani, să realizeze o reducere graduală a numărului de paturi din spitalele româneşti. Pe principiul că e mai uşor, dar şi mai ieftin să previi decât să vindeci, oficialii ministeriali spun că vor aloca mult mai multe fonduri medicilor de familie şi medicinei preventive.


Cinci paturi la mia de locuitori – obiectiv ministerial

Anunţând într-o serie de rapoarte şi strategii publicate în acest an că va pune mult mai mult accent pe medicina preventivă, în paralel cu reducerea cheltu­ie­lilor spitalelor, Ministerul Sănătăţii şi-a pregătit de fapt o strategie numită “Planul Naţio­nal de paturi pentru perioada 2011 - 2013”, document care pre­vede că în următorii ani spitali­zarea pacienţilor se va face “in extremis”, doar în cazuri cu ade­vărat justificate. Prin reduceri succesive ale numărului de pa­turi din spitale, Ministerul Să­nătăţii vrea ca România să se apropie în următorii trei ani de media europeană de 5,61 paturi la mia de locuitori. 
Aşa că o hotărâre de guvern în acest sens a fost postată deja, pentru dezbatere publică, pe portalul Ministerului Sănătăţii. “Deşi legea o impunea, până as­tăzi nu s-a materializat o astfel de reglementare. Pentru prima dată echipa Ministerului Sănă­tă­ţii propune un astfel de document, pe termen mediu, care va stabili numărul de paturi atât din uni­tăţile publice, cât şi din cele pri­vate pentru care Casele de Asi­gurări de Sănătate vor putea în­cheia contracte de furnizare de servicii medicale. Era nevoie de un asemenea Plan pentru a stabili un echilibru în sistem şi o concurenţă la contractare, aşa cum de altfel a prevăzut legiuito­rul acum patru ani”, explică mi­nistrul Sănătăţii, Cseke Attila.
Conform planificării minis­teriale, pentru anul 2011, numă­rul total de paturi care este apro­bat pentru contractare va fi de 129.524, faţă de 135.280 paturi în 2010, ceea ce înseamnă 6,02 paturi la mia de locuitori. Totalul numărului de paturi va scădea treptat în următorii ani şi, în 2012, numărul de pa­turi aprobate va fi de 125.639, adică 5,84 paturi la mia de locuitori, iar în 2013 va fi de 123.127, adică 5,72 paturi la mia de locuitori. Încă nu s-a stabilit exact pe ju­deţe numărul de paturi progra­mat de Minister pentru fie­care spital, aceste detalii ur­mând a fi stabilite într-un ordin ulterior al ministrului Sănătăţii.
Acest plan ministerial, pri­vitor la numărul total de paturi, aprobat anual la nivel naţional şi detaliat pe judeţe, reprezintă numărul maxim de paturi pen­tru care Casele de Asigurări de Sănătate pot încheia contracte de furnizare de servicii medicale spitaliceşti cu spitalele publice şi private din România în condi­ţiile prevăzute în Contractul-ca­dru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate.


O strategie pregătitoare

Necesitatea reducerii chel­tu­ielilor de spitalizare era men­ţionată de Ministerul Sănătăţii încă din vara acestui an, când publicase Strategia de Raţio­na­li­zare a Spitalelor. Această stra­tegie prevedea tăierea succesivă a fondurilor alocate spitalelor, prin comasarea unităţilor ne­per­formante, reducerea numărului de paturi şi finanţarea ceva mai generoasă a sectoarelor medi­cale ce vin în sprijinul trata­men­tului ambulatoriu, la domiciliul pacientului.
Strategia susţine că siste­mul de sănătate românesc continuă să se bazeze, ca principală me­todă de intervenţie, pe asis­tenţa spitalicească, România înregis­trând în continuare una dintre cele mai mari rate de spitalizare din Uniunea Europeană, cu 215,13 internări la o mie de lo­cuitori. Această rată foarte mare a internărilor în spital, specifica Ministerul, nu are ca şi conse­cinţă o îmbunătăţire a stării de sănătate a populaţiei sau a ser­viciilor medicale asigurate.
Mai mult, spunea Ministe­rul Sănătăţii, faptul că există un sis­tem spitalicesc mare consuma­tor de resurse materiale nu se regă­seşte nici în ceea ce priveşte evoluţia mortalităţii generale, care e în creştere în toate zonele ţării, inclusiv în Timiş, unde, de la o mortalitate de 12,2 la mie, în 2000, s-a ajuns la o mortali­tate de 12,5 la mie, în prezent.
Aceleaşi sume tot mai mari alocate spitalelor, remarca Mi­nisterul Sănătăţii, nu au avut niciun efect nici în ceea ce pri­veşte speranţa de viaţă care, potrivit Strategiei de Raţionali­zare a Spitalelor, este în Timiş de 69 de ani la bărbaţi şi 75 de ani la femei, aceşti indicatori fiind în stagnare din anii '60, în pofida sumelor în creştere alo­cate sistemului medical. “Există, într-adevăr, acest fenomen al spitalizărilor nejustificate, in­clusiv în vestul ţării. Trebuie să se pună mai mult accentul pe tratamentul în ambulatoriu, trebuie alocaţi mai mulţi bani pentru partea de medicină de familie. Sunt politici perpetuate în ultimii 20 de ani, care conti­nuă să crească cheltuielile le­gate de spitalizare”, spune medi­cul Liviu Cârstea, liderul sin­dical al Sanitas Timiş.