P.C.R.

De cand am mai mult timp pentru parcuri si sunt mai mult motivat pentru dialogul cu “talpa tarii”, aflu de la sursa ce si cum e cu politichia. Presa e nimic pe langa ce este vox populi!
De pilda, in Plumbuita mea multietnica, aud ca partidul de guvernamant (se-ntampla evenimentul inainte de alegerile din toamna lui 2004!) care si-a mai schimbat o data numele o sa si-l schimbe din nou din P.S.D. in P.C.R.I.! Am strambat din nas ca la o gluma rasuflata, dar grupul de combatanti cu par alb si mancarici la limba m-a dumirit. Nu ca tinde sa devina unic (fiindca este!) isi va schimba numele, ci pur si simplu ca P.C.R. se traduce prin Partidul Coruptiei Romane! E, asta e chiar culmea! Culmea libertatii de expresie ori a tendintei calomnioase a vulgului nerecunoscator! Asa am gandit si am dat sa plec, dar combatantii combatantii au venit cu exemple de lideri si de fapte de V.I.P.-uri ale acelei structuri si de ispravi (unele aratate, ce-i drept si de Europa, si de presa, dar dezmintite si demontate de cei incriminati!), asa incat ma tem sa nu vorbesc prin somn si sa fiu acuzat de calomnie, ca acele exemple sunt incredibile si imposibil sa fie reale. Cu toate ca... Si eu care umblam sa ma inscriu intr-un partid credibil si pusesem ochii, ca mai toti militarii “apolitici” deblocati, pe zisul P.S.D.