După declaraţia-invitaţie, plină de patos şi, în egală măsură, de penibil, lansată, în decembrie, de conducerea P.N.L. pentru susţinerea candidatului P.S.D. la Preşedinţie – decizie care a cam năucit electoratul clasic al acestui partid istoric de dreapta –, iată că epigoni ai politicienilor care au luat acea hotărâre (decizie care, dacă s-ar fi concretizat, ni l-ar fi putut aduce la şefia Ministerului de Interne pe senatorul Cătălin Voicu) calcă apăsat pe urmele unor politicieni ai partidului pe care “seniorii” lor l-au venerat, oficial pentru scurtă vreme. Sâmbătă, “juniorii” P.N.L. nu numai că au tropăit pe urmele unor politicieni cu state vechi din fostul P.D.S.R., actual P.S.D., dar au dovedit că sunt mai mult decât aceştia. Dacă P.D.S.R.-ul oferea, în urmă cu vreo 13 ani, circ, antepronunţându-se, vehement, înaintea Justiţiei în privinţa nevinovăţiei unuia de-al lor, “juniorii” liberali s-au solidarizat cu unul de-al lor, condamnat deja definitiv şi irevocabil, oferind astfel o demonstraţie de fidelitate ce sfidează moralitatea, bunul simţ, electoratul şi riscă să mai reteze din procentul de încredere cu care este creditat P.N.L.-ului.
Potrivit unei ştiri publicate de Mediafax, “tinerii liberali reuniţi, sâmbătă, la Palatul Parlamentului, la Gala premiilor Tineretului Naţional Liberal, au aplaudat, în picioare, în semn de solidaritate faţă de fostul primar de la Baia Mare, Cristian Anghel”. Ce a făcut acest domn Cristian Anghel pentru ca tinerii liberali să se simtă obligaţi moral să se solidarizeze cu el? Fostul edil – membru al P.N.L., partid din care a demisionat, însă, forţat de împrejurări –, a fost condamnat, prin sentinţă definitivă şi irevocabilă, de Curtea de Apel Cluj, la doi ani şi jumătate închisoare, pentru fapte de corupţie. Sentinţă care îi pune pe umeri şi un prejudiciu de aproape 400.000 de euro, sumă pe care instanţa l-a obligat să o dea înapoi Primăriei pe care a condus-o. Junimea liberală nu şi-a explicat acţiunea de sâmbătă – deci, nu se ştie dacă viitorii parlamentari, miniştri, ambasadori ai României au aplaudat pentru infracţiunile pe care Cristian Anghel a reuşit să şi le treacă în cazier sau au aplaudat de fapt în semn de protest la adresa unei sentinţe pe care o consideră nedreaptă, deşi fostul primar nu a anunţat că ar avea de gând să atace sentinţa la C.E.D.O. considerându-se şi el o victimă politică sau doar o victimă a unei erori a sistemului judiciar. Cum spuneam, reacţia acestor tineri ne aminteşte de gestul unor grei ai partidului pe care, în decembrie 2009, l-au susţinut pentru cea mai înaltă funcţie din stat. În 26 noiembrie 1997, staff-ul P.D.S.R.-ului, adică o parte din viitorul cabinet Năstase, îl conducea în alai pe Gabriel Bivolaru, spre Parchetul General, manifestându-şi, public şi extrem de vocal, solidaritatea cu acesta şi acuzând, cum altfel?, procesul politic pe care regimul Constantinescu i l-ar fi intentat, pe nedrept, colegului de partid. Gabriel Bivolaru, care era pe atunci nu doar simplu membru de partid, ci făcea parte din Comisia pentru Apărare, ordine publică şi siguranţă naţională a Camerei Deputaţilor, era cercetat pentru un prejudiciu de peste 2.200 de miliarde de lei, creat B.R.D. După ani de tergiversări, s-a dovedit că procesul nu a vizat fapte imaginare, doar de dragul hărţuirii şi decredibilizării rivalului politic, ci s-a dovedit că mişcarea alaiului pedeserist nu fusese decât o încercare de imixtiune în treburile Justiţiei, vina fiindu-i dovedită lui Gabriel Bivolaru şi atrăgând după sine condamnarea acestuia la cinci ani închisoare cu executare. Din care a făcut vreo trei.
În fond, asistăm la mesaje interesante transmise penalilor, actuali şi viitori, din inimile partidelor, mesaje care nu au nimic a face cu declaraţiile politice oficiale.