Reacţiile şi declaraţiile oficiale ale Ministerului Muncii în ceea ce priveşte sistemul public de pensii s-au schimbat fundamental în ultimii ani. Dacă în urmă cu şapte - opt ani, pe timpul mandatului P.S.D., miniştrii Muncii acuzau presa de scenarită şi alarmism în momentul în care punea în discuţie sustenabilitatea acestui sistem, acum, Ministerul Muncii este cel care aminteşte că, în actuala schemă, sistemul public de pensii nu are viitor. Problema nu e însă doar a României, ci a întregului spaţiu european, afectat de un proces masiv, îngrijorător de îmbătrânire a populaţiei, pentru care nu s-au găsit încă soluţii viabile.


Sistemul de pensii, comparat cu o schemă piramidală

Mai tranşantă ca nicio­da­tă în declaraţii, conducerea Mi­nisterului Muncii a reafirmat, săptămâna trecută, că sistemul de pensii de stat, în actuala formulă, nu are susţinere, suge­rând că, dacă lucrurile nu se schimbă, e doar o chestiune de timp până când va intra în in­capacitate de plată.

„Avem o rată de ocupare de 58%, de 10 - 15 ani. Nu avem capacitatea de a creşte aceas­tă rată de ocupare şi dacă nu vom reuşi să o creştem la 64 - 65%, avem probleme mari, pen­tru că nu poţi plăti pensiile. În acest caz ajungi să creşti vâr­sta de pensionare pentru că prea multe soluţii nu sunt”, a declarat, săptămâna trecută, mi­nistrul Muncii, Ioan Botiş.

Reprezentantul Minis­teru­lui Muncii a continuat seria de declaraţii cu una în premieră : “Contribuţiile colective datează din secolul ale XIX-lea şi repre­zintă un sistem piramidal, un fel de schemă Ponzi”.

Dacă în privinţa scheme­lor piramidale, românii au ex­pe­rienţa Caritas, despre sche­ma Ponzi ştiu puţine – ideea de bază fiind că este o operaţiune investiţională frauduloasă ce implică plata unor profituri deo­sebit de mari unor investitori de pe urma unor fonduri inves­tite de alte persoane şi nu de pe urma veniturilor pe care aface­rea le-a generat în realitate. Aso­cierea între un sistem public de prestaţii sociale şi aceste sche­me de fraudare financiară este cel puţin surprinzătoare, şi demonstrează, probabil, o încer­care a Ministerului Muncii de a lămuri cât mai tranşant pro­ble­ma nesustenabilităţii actualului sistem.


Număr de pensionari stabilizat în Timiş

Cu toate că e unul dintre judeţele foarte active din punct de vedere economic şi cu o ra­tă a şomajului destul de mică, Timişul este şi el confruntat cu un raport nesustenabil între nu­mărul de pensionari şi numărul populaţiei active ocupate.

În judeţ sunt în momentul de faţă sunt 147.526 de pen­sionari, dintre care peste 6.000 sunt cei care s-au pensionat anticipat. După ce în ultimele luni s-a remarcat o creştere nu spectaculoasă, dar constantă a numărului de pensionari, în pre­zent s-a ajuns la o stabilizare. “E adevărat că la început de an am avut un număr mai mare de pensionări anticipate, din cauza faptului că această moda­litate de pensionare a fost blo­cată timp de şase luni. Însă acum s-a ajuns la o stabilizare a numărului, în primul rând din cauza deceselor, care cresc pe timpul anotimpului rece, dar şi din cauza depensionărilor, în cazul pensiilor de invaliditate”, declară Viorel Popa, şeful Bi­roului Comunicare al Casei Ju­deţene de Pensii Timiş.

Totuşi, după cum recunosc şi reprezentanţii Casei Judeţe­ne de Pensii, cu toată campania de controale de anul trecut, în ceea ce priveşte justeţea acordării pensiilor de invaliditate, nu­mărul celor depensionaţi a fost extrem de mic. “Cred că au fost puţin peste 100 de cazuri în care s-a ajuns la concluzia că nu se mai impune acordarea pen­siei de invaliditate”, precizează Viorel Popa.


Îmbătrânirea populaţiei, fenomen generalizat

Principalul factor de stabi­li­zare al sustenabilităţii siste­mului public de pensii, rămâne în Timiş, ca şi la nivel naţional, şi european de altfel, fenome­nul accentuat de îmbătrânire a populaţiei.

“Se manifestă şi în Timiş acest fenomen de îmbătrânire a populaţiei, remarcat în toată ţara. Trebuie precizat însă în acest context că în cele trei judeţe ale zonei de vest a ţării – Timiş, Arad şi Caraş-Severin fenomenul de îmbătrânire a populaţiei nu este atât de accen­tuat pe cât cel din regiunea ve­cină, din Ungaria”, spune So­rin Belea, directorul executiv al Direcţiei Regionale de Sta­tistică Timiş.

Faptul că Timişoara e un centru universitar puternic mai echilibrează cât de cât balanţa demografică a zonei. “În Timiş, îmbătrânirea populaţiei e oare­cum ţinută sub control, deo­cam­­dată, de acest fenomen al mi­graţiei interne. Timişoara e un centru universitar foarte pu­ternic, sunt mulţi tineri care vin aici la studii şi apoi se sta­bilesc aici. De aceea, lucrurile nu stau foarte rău din punct de vedere al acestui indice, cal­culat ca număr al persoanelor sub 15 ani, raportat la numărul persoanelor peste 64 de ani. La 100 de persoane sub 15 ani sunt 96 de persoane peste 64 de ani. În alte judeţe, la acelaşi raport, numărul de persoane peste 64 de ani e cu mult mai mare de 100”, explică Sorin Belea.

De altfel, faptul că în Timiş există încă un număr destul de mare de persoane tinere, acti­ve, bune contribuabile e de­mon­strat şi de gradul de participare la sis­temul de pensii private obli­gatorii – Timişul deţine 4.05% din numărul total al partici­pan­ţilor la acest pilon de pensii, fiind judeţul cu cel mai mare procentaj.


Pensionarii acuză colectarea slabă a veniturilor

Cum era de aşteptat, compa­raţia făcută de ministrul Ioan Botiş, care a asemănat sistemul public de pensii cu o schemă pi­ramidală, nu a fost de natură să-i încânte pe reprezentanţii orga­nizaţiilor de pensionari. “Cred că declaraţia cu pricina nici nu merită comentată. Trebuie spus însă că dacă statul ar face o co­lectare bună a sumelor datorate la bugetul de asigurări sociale, sistemul de pensii ar fi sustena­bil, ba ar mai avea şi un excedent. Dar colectarea nu se face con­stant, şi se face adeseori prefe­renţial. Sunt mari companii de stat care nu şi-au plătit datoriile de ani de zile către sistemul de asigurări sociale, au debite imen­se şi sunt tolerate în continua­re, în aceeaşi stare. Spre recupera­rea acestor bani ar trebui să-şi îndrepte atenţia şi reprezen­­tan­ţii Ministerului Muncii, şi re­prezentanţii A.N.A.F.”, spune Nicolae Suciu, preşedintele Ligii Pensionarilor Timiş.

Însă, în privinţa contri­bu­ţiilor corecte la buget, se pare că problema nu e doar în sectorul privat sau la marile companii de stat cu datorii, ci şi la insti­tu­ţiile statului, şi în administraţia locală. Sugestiv în acest sens e faptul că, în ultimele luni, Direc­ţia Generală a Finanţelor Publice Timiş a făcut controale fiscale la 23 de Primării din Timiş, unde a constatat că autorităţile locale nu au calculat, nu au reţinut şi nu au virat la bugetul statului obli­gaţiile fiscale aferente indemni­zaţiilor consilierilor locali şi a unor drepturi salariale acordate salariaţilor în baza contractului individual de muncă.

Doar din această companie de controale s-au atras la buget peste 7,7 milioane de lei, din care 20% s-a dus spre sistemul asigurărilor sociale de stat. 


Analistul economic Constantin Rudniţchi : “Problema nu e doar a României”

Analistul economic Con­stan­tin Rudniţchi spune că de­claraţia ministrului Ioan Botiş, legată de comparaţia dintre sis­temul public de pensii şi o sche­mă piramidală, a fost oarecum scoasă din context, dar chiar şi aşa, nu consideră că e în regulă ca un ministru să vină cu o ase­menea abordare. “Comparaţia nu este una fericită nici măcar din punct de vedere economic. Una e un sistem piramidal şi cu totul alta e un sistem public de pensii. Problema legată de siste­mul de pensii şi susţinerea lui e una veche, de mai bine de două decenii, de când indicii demo­grafici au început să se schim­be, şi nu are nici o legătură cu o schemă frauduloasă piramidală. Ar fi fost mai bine, în acest con­text, ca reprezentanţii Guvernu­lui să vorbească despre soluţiile concrete pe care le are Guvernul pentru a rezolva acest deficit. Problema nu e doar a României, e o chestiune care preocupă şi îngrijorează întreaga Europă, iar în statele vest-europene nu a vor­bit nimeni de scheme piramidale”.

În opinia sa, statul trebuie să fie preocupat în momentul de faţă de găsirea de soluţii pe ter­men scurt, dar şi mediu şi lung în privinţa sustenabilităţii siste­mului public de pensii. “Pe ter­men scurt, problema se va rezol­va ca până acum, prin împru­mu­turi externe sau transferuri de fonduri din bugetul de stat. Dar pe termen mediu, se impune crearea a cât mai multor locuri de muncă, pentru a exista o ba­ză de impozitare care să susţină acest sistem”.

În acest sens, Constantin Rudniţchi arată şi exemplul Un­gariei, care a decis să naţiona­lizeze pilonul de pensii private obligatorii, realizând o plafo­nare a contribuţiilor la acest sistem, pentru a forţa cumva contri­bua­bilii să revină la sistemul public de pensii. “Nu spun că e cea mai bună soluţie, dar trebuie ţinut cont şi de ea. Şi cred că acum toată lumea ar trebui să se concentreze pe găsirea de so­luţii. Declaraţiile alarmiste, din care pensionarii înţeleg că peste doi, trei, cinci ani nu se vor mai putea plăti pensii nu sunt folo­si­toare şi sunt nerealiste”, spune Constantin Rudniţchi.